4,482 matches
-
mai mult de o șoaptă de la început până la sfârșit, dar cuvintele erau atât de ucigătoare, încât aveau impactul unui urlet. Tom. Eu sunt, Rory. Sun de la un telefon public și n-am prea mult timp. Știu că probabil te-ai săturat de mine, dar îmi e foarte dor de Lucy și am vrut să aflu ce face. Să nu crezi că mi-a plăcut, Tommy. M-am gândit și m-am tot gândit, dar tu erai singurul om pe care puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cineva cunoscut. Cum aș putea să concurez cu cineva faimos? Pun pariu că stau fetele la rând pentru el. Sigur că da. De fapt, sunt sigură că singurul motiv pentru care mi-a dat numărul lui este că s-a săturat să fie asaltat de fane isterice. Măcar eu nu sunt așa. Nu-mi pasă cine e. Mi-ar plăcea de el chiar dacă ar fi doar un grădinar. Da, serios. Chiar dacă nu ar avea un sfanț, tot mi s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bolborosesc eu. Sunt așa de obosită. Chiar sunt. Și nu doar pentru că am stat toată noaptea trecută să servesc pasageri. Nu. Sunt sătulă de viața mea. Și de Tim. Și de părinții mei. Deodată îmi dau seama că m-am săturat să bântui prin viață fără vreun scop anume. Sătulă să zbor de colo-colo, să mă întorc acasă și a doua zi să o iau de la capăt. Nu ar fi grozav să am parte de ceva incitant în viața mea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îndreptăm spre mașina lui Adam. E un Mercedes SLK, și Adam îmi ține portiera deschisă cât timp eu alunec în scaunul de piele și mă gândesc că sunt o fată norocoasă. Nu că aș fi superficială. Dar m-am cam săturat de Nissanul Micra la mâna a doua al lui Tim. Mergem la Browne’s luând-o pe Stephen Green, și sunt mai mult decât impresionată. Browne’s are reputația de a fi cel mai bun restaurant din Dublin. Când ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
încântată îmi face greață. Nu o să-l iert niciodată că s-a purtat așa cu mine. După ce înot, mă simt un pic mai bine și mă întind să mă usuc la soare. După un timp, Debbie spune că s-a săturat de piscină. Propune să ne îndreptăm spre plaja Venice. Îmi surâde ideea. Să stai toată ziua pe marginea unei piscine mici poate deveni monoton, și plaja Venice e doldora de nebuni, cu siguranță mă va înveseli. O jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu vrei să vorbești despre asta? Așa e, nu vreau. —Ți-e foame? — Nu. Doamne, nu prea îi ușurez situația, nu? Sunt sigură că începe să regrete că m-a invitat acasă la el. Dar nu-mi pasă. M-am săturat să tot încerc să impresionez bărbații. De fapt, m-am săturat, punct. — Am fost încântat când am aflat că ești la bord azi. Mike se apleacă pe canapea și își desface primul nasture de la cămașă. Nu-mi place să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e foame? — Nu. Doamne, nu prea îi ușurez situația, nu? Sunt sigură că începe să regrete că m-a invitat acasă la el. Dar nu-mi pasă. M-am săturat să tot încerc să impresionez bărbații. De fapt, m-am săturat, punct. — Am fost încântat când am aflat că ești la bord azi. Mike se apleacă pe canapea și își desface primul nasture de la cămașă. Nu-mi place să recunosc asta, dar arată al naibii de sexy și devine din minut în minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-ta-ți amintești? Nț. Și cine te-a adus aici? Ei, asta-i, ce mă tot interoghezi (Zina rostește totdeauna cuvintele „mari“, intelectuale, cu o subliniere ostentativă), parc-ai fi de la poliție! Un tir m-a adus, na! Când se sătura de casă, Țârțâc își lua câinele-n căruță și pleca două-trei zile la Jurilovca. Acolo nu dormea două nopți, cu pușca lui americană pregătită, pândind la mistreți. Naiba știe ce vânează, pufnește Zina, că acasă n-aduce niciodată nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întoarcerea acasă din plecarea ratată. De fapt și Bucureștiul, după atâția ani, mi-e încă un oraș nou - mi-am dat seama ieri, când a trebuit s-o port o după-amiază lungă pe Zina la un cizmar. Nu mă mai satur să repet drama personajului dintr-o povestire, cred că a Graziei Delleda, bărbatul mic care-și face curaj pe marginea străzii pentru traversare, privit curios de milițianul gri, își coboară chiar piciorul în pantof fin de pe trotuar în groapa străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe podium, unde Caspar se așază, cu un aer epuizat. — Bravo, zic, așezându‑mă lângă el. Și îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o treabă extraodinară. — Pentru puțin! zice Caspar. Să știi că chiar mi‑a făcut plăcere. Te cam saturi de atâta porțelan german timpuriu. Arată spre notițele lui. Cred că nu stăm rău deloc. Stăm senzațional! zice Suze, alăturându‑ni‑se, cu o bere pentru Caspar. Zău, Bex, acum chiar că n‑o să mai ai nici un nor deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e vie și să fie mâncată când moare, iar pielea să-i fie făcută jachete și coarnele leacuri. De fiecare dată când văd chipul pătat de lacrimi al mamei, îmbătrânesc. Simt cum îmi ies fire de păr alb. M-am săturat să o văd pe mama chinuită. Îmi doresc adesea să moară, ca să fie eliberată astfel de obligația de a avea grijă de mine. Însă mama continuă să trăiască, pentru ea, fiica pe care-și dorește să fi fost un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reflectoarelor o urmărește pe ea, doar pe ea. Îmi urmez bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie. Nu mi s-a dat rolul pe care voiam să-l joc. Mă plictiseam. Așteptarea era prea lungă. M-am săturat să fac curat în culise. M-am săturat de stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de cuvintele lungi și puturoase, ca fâșiile de cârpă cu care se înfașă picioarele. Bunicul a plătit o sumă mare ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îmi urmez bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie. Nu mi s-a dat rolul pe care voiam să-l joc. Mă plictiseam. Așteptarea era prea lungă. M-am săturat să fac curat în culise. M-am săturat de stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de cuvintele lungi și puturoase, ca fâșiile de cârpă cu care se înfașă picioarele. Bunicul a plătit o sumă mare ca să mă scoată din trupă. Dar când luna se îngroapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
însă, și acceptă toate invitațiile care i se fac. După câteva luni fără nici o ofertă reală, se îngrijorează. E din nou în apartamentul ei. Zgomotele de dincolo de pereți o enervează acum. A obosit să fie un nimeni și s-a săturat să fie săracă. S-a săturat de oameni care să-i spună că înfățișarea ei nu e vandabilă. Stă pe jos și își cercetează chipul într-o oglindă cât palma. Urăște să dea ochii cu imperfecțiunile ei: maxilarul inferior e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
i se fac. După câteva luni fără nici o ofertă reală, se îngrijorează. E din nou în apartamentul ei. Zgomotele de dincolo de pereți o enervează acum. A obosit să fie un nimeni și s-a săturat să fie săracă. S-a săturat de oameni care să-i spună că înfățișarea ei nu e vandabilă. Stă pe jos și își cercetează chipul într-o oglindă cât palma. Urăște să dea ochii cu imperfecțiunile ei: maxilarul inferior e un pic prea ieșit în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că ziarul va atrage atenția șefilor studiourilor de film. De ce nu? Ea e altfel. O eroină în viața adevărată, ca aceea pe care studiourile au început să o înfățișeze în filmele lor. China se află sub invazie. Publicul s-a săturat de poveștile romanțioase din vechime și e pregătit pentru roluri din viața reală, care să fie o sursă de inspirație. Așteaptă, făcând cunoscut că e disponibilă, Noapte fără nici-o adiere de vânt. Aerul e umed. E îmbrăcată într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vuiesc ziarele cu entuziasm. Un glas care atacă și mușcă din carnea guvernării noastre. Nora domnișoarei Lan Ping vorbește cu vocea poporului. Publicul se identifică cu ea. Ceea ce auzim în glasul Norei este un mesaj politic. Poporul chinez s-a săturat de rolul pe care e obligat să-l joace. S-a săturat de guvernarea incompetentă, de șeful statului, Chiang Kai-shek, și de el însuși ca fiind Nora cea obedientă, care crește copii. E ceea ce și-a dorit întotdeauna de la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
guvernării noastre. Nora domnișoarei Lan Ping vorbește cu vocea poporului. Publicul se identifică cu ea. Ceea ce auzim în glasul Norei este un mesaj politic. Poporul chinez s-a săturat de rolul pe care e obligat să-l joace. S-a săturat de guvernarea incompetentă, de șeful statului, Chiang Kai-shek, și de el însuși ca fiind Nora cea obedientă, care crește copii. E ceea ce și-a dorit întotdeauna de la viață - să fie capabilă să-i inspire pe alții. E ceea ce opera a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-a umezit de la transpirația lui. Și apoi îmi mai înfig călcâiele în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu poate fi satisfăcută de o casă plină cu copii, găini, cocoși, capre și legume. Mintea ei are nevoie de stimulare. Ea are nevoie de o scenă. Începe să-și exerseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plângeri, metoda mea e să schimb subiectul. Nu pentru că nu-mi pasă. Dar mai întâi de toate trebuie să-mi fac griji pentru propria-mi supraviețuire. Viața mea a trecut prin secetă după secetă și inundații după inundații. M-am săturat de vești proaste. În urma spionatului ei, ajunge să-și concentreze atenția asupra a două femei. Cele două cu care, în secret, se compară pe ea însăși și pe care le invidiază. Cele două nu au nici cea mai mică șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
otravă în bolul din care mănâncă și un asasin în spatele fiecărui zid. * Shang-guan Yun-zhu, stăpâna casei, încearcă de azi-dimineață să ia legătura cu Mao, amantul ei. Vrea să-i spună că a citit poemele lui despre Marele Vid. S-a săturat de rolul de amantă și a obosit de așteptarea care nu ia sfârșit. Vrea să-i spună cât de mult îi lipsește actoria. S-a tot uitat la filme produse de Studioul de Film din Shanghai și a recunoscut roluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
beat. Cea mai mare fericire a unui șoarece e să fure o mână de grăunțe. Vai, ia te uită, am uitat cu totul de oră. Ar trebui să facem asta mai des, nu? Tovarășe premier Zhou? Jiang Ching, te-ai săturat? Mă uit la ceas. E zece și jumătate. Mă ridic. Mao vine la mine și-mi strânge mâna tovărășește. Ce-ar trebui să spun? Mulțumesc pentru cină? Plec în tăcere. Plecăm și noi cu tovarășa Jiang Ching. Premierul Zhou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mine, sè-mi spui cè nu sunt decât o femeie rea care te-a ademenit cu bunè științè, cè n-am fècut decât sè mè distrez cu tine, prea tânèr că sè înțelegi jocul meu femeiesc, iar când am sè mè satur de tine o sè-mi gèsesc altul! Taci! Ar fi fost mai bine dacè m-ai fi jignit, îmi șoptește dulce în urechi, te-aș fi putut uri, te-aș fi putut smulge din sufletul meu, dar tu, Te iubesc! mèrturisindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
petrificat, cu scoicile Înfipte În piatra poroasă peste care coboară lumina viorie. Întinsul roșcat al mării de altădată. Ar putea să se răzbune, recitându-i mai departe: Tânjind Își irosea viața cea dulce și ofta de dorul țării de când se săturase de zeiță. Numai că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
depaaaar’... - Sigur că venim de departe - dacă suntem refugiați... Avem repartizare la Gusu, ca Învățători - dar ți-am mai explicat asta! - Vă duc io păn-la Gusu, zice omul, de parcă n-ar fi auzit. Mama dă din mână, că s-a săturat să vorbească, fără să spună nimic și dă să se Îndepărteze, să caute altceva. - Vă duc, vă duc!, o oprește căruțașul. Fain! ’Vățătorii au bani.’ Fujiațâ’ șî mai mulț’, că li-o dat ștatu’, de să să ’fujeze. Șâ-i șî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]