9,763 matches
-
cu Minodora, Sebastian își schimbă și el atitudinea față de tânăra profesoară. Acum, când o întâlnea, fie că era singură sau împreună cu alți colegi, o saluta și comunica ceva cu ea, ceea ce era o noutate pentru fată. Nu-i vorbă, se salutau și înainte, dar atunci nu se prea întâmpla să schimbe și câteva fraze, cu toate că tânăra ar fi avut disponibilitatea s-o facă. Îi lipsea doar curajul să-l abordeze cu vreo întrebare, indiferent de tematica ei, pe mai vârstnicul, dar
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
-s în parcul trist și nu mă pot abține Mă preling ușor curtând bătrâna doamnă Gelatinoasa și subtila iarnă-n buletine Tineri bătrâni ce crunt și sincer o condamnă. Marea alintată furtunos și dintr-o dată Iar valuri reci și înspumate salută țărmul De parcă n-au iubit-o nebunește niciodată Nisipul ud pierzându-și și finețea de-altădată. Chiar și lumea este încruntată Când pe străzi răsună molcomi pași Sigur o viitoare și superbă vară nu-i uitată Oricâte păcate ispășesc cei
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
ori, ba la un spectacol, ba la o conferință. Am întâlnit-o într-o iarnă la un restaurant din Poiana Brașov. Era însoțită de soțul dânsei, domnul Apostol și de un grup vesel de prieteni. M-a observat, m-a salutat făcându-mi cu mâna. Eram impresionat și mândru că mă recunoscuse. De data aceasta, de emoție, am salutat-o cu o voce foarte tare, poate prea tare! Îmi era parcă jenă să mă apropii de dânsa, să mă duc să
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
din Poiana Brașov. Era însoțită de soțul dânsei, domnul Apostol și de un grup vesel de prieteni. M-a observat, m-a salutat făcându-mi cu mâna. Eram impresionat și mândru că mă recunoscuse. De data aceasta, de emoție, am salutat-o cu o voce foarte tare, poate prea tare! Îmi era parcă jenă să mă apropii de dânsa, să mă duc să o întreb de sănătate sau cum se simte la munte. Îi purtam un respect deosebit, respect și admirație
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
ofițerul de serviciu și cred că s‑a dus să‑l vadă pe nenorocit... Era tare nerăbdător să‑i studieze moaca! Nu știu ce..., aha! Iată c‑a venit. Cum e, domnule comisar? Acesta tocmai intrase în birou, vizibil iritat, fără să salute și a evitat întrebarea procurorului ca și când nu ar fi auzit‑o. După ce ofițerul de serviciu i‑a raportat, pe scurt, împrejurările în care a fost descoperit și reținut cel dat deja în urmărire, ca urmare a faptului că este deținătorul
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
Mă ironizați, am impresia... - Ba nu! Vreau să văd cum îl aduceți la momentul adevărului pe acest presupus nevinovat... Știindu‑se curat și hotărât să facă o impresie bună celor trei necunoscuți în fața cărora fusese adus, Breazu Gabriel i‑a salutat respectuos și i‑a privit cu seninătate, pe rând, așteptând să i se comunice motivul reținerii. Pe cei doi agenți în uniformă din fața computerelor nu i‑a băgat în seamă. A presupus că sunt simpli pălmași aduși să consemneze declarațiile
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
retro. Avea impresia, că liftul urca prea încet. Inima îi bătea mai repede. Dacă se trezea iar la etajul 107? Nu. S-a deschis la sala de ședințe. A ajuns pe ultima sută de metri.A intrat și i-a salutat pe colegii ei. Curios. Ei nu păreau obosiți după petrecere. I-a întrebat și s-au uitat mirați la ea. Beaulah-Beatrice era din nou colega tăcută, îmbrăcată sobru. Renunță, să iși mai pună întrebări. Ușa s-a deschis larg. Noul
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
nu păreau obosiți după petrecere. I-a întrebat și s-au uitat mirați la ea. Beaulah-Beatrice era din nou colega tăcută, îmbrăcată sobru. Renunță, să iși mai pună întrebări. Ușa s-a deschis larg. Noul boss în costum impecabil, îi salută scurt. Carol simțea că amețește. Avea senzația de leșin! Era JJ ! Boss-ul ... sufletul pereche! Își duse mâna la frunte. Și-ar fi dorit să intre sub masă. - Domnișoară, te simți rău? Vă rog! Să-i aducă cineva un pahar
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
și din nou privindu-l de aproape am observat în ochii săi negri, acea răutate și șmecherie, prea mult dezvoltate în el pentru vârsta lui. „Ești român, de ce nu spui?”, îmi spuse el și îmi întinse mâna pentru a mă saluta. În acel moment am ezitat dacă să îi întind mâna sau nu, mă situam cumva pe o treaptă mai înaltă decât el, din punct de vedere moral, așa gândeam eu și de aici ezitarea mea, și apoi rușinea de oamenii
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
reprezentând scene de luptă mitologice. Fiindcă Claudia Procula refuzase să-l însoțească în Manahat, procuratorul îl chemase acolo pe Iocentus Maximus Secundus, prefect și comandant militar al Ierusalimului, reprezentantul și locțiitorul lui personal la Ierusalim. -Ave Caesar Tiberius imperator, procuratorule! salută noul venit. -Ave! Te salut prietene Iocentus! îi răspunse Ponțiu Pilat. Îți mulțumesc că ai venit. Doi sclavi îi ajutară pe cei doi să-și scoată fiecare pe rând toga, iar apoi lorica și după ce fiecare își primi înapoi toga
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
Fiindcă Claudia Procula refuzase să-l însoțească în Manahat, procuratorul îl chemase acolo pe Iocentus Maximus Secundus, prefect și comandant militar al Ierusalimului, reprezentantul și locțiitorul lui personal la Ierusalim. -Ave Caesar Tiberius imperator, procuratorule! salută noul venit. -Ave! Te salut prietene Iocentus! îi răspunse Ponțiu Pilat. Îți mulțumesc că ai venit. Doi sclavi îi ajutară pe cei doi să-și scoată fiecare pe rând toga, iar apoi lorica și după ce fiecare își primi înapoi toga se așezară amândoi pe jilțurile
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
cei din stânga sau pe cei din dreapta? -Te las pe tine ilustre să alegi primul, spuse acesta. Ponțiu Pilat alese pe cei din stânga. Iocentus Maximus îi avea astfel pe cei din dreapta. - Ave Caesar, mărite procurator! Cei ce merg la moarte te salută! rostiră gladiatorii la unison, formula binecunoscută din circurile romane. Lupta începu între cele două grupe. Ponțiu Pilat se concentră asupra luptei dintre ,,Retiarius”, un luptător cu plasă și trident care avea în față pe ,,Secutor”, un luptător cu scut și
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
ridică mâna dreaptă cu degetul arătător îndreptat în sus, în semn de ,,îndurare”, privind către Ponțiu Pilat și care însemna totodată predarea sa în fața gladiatorului Murmillo. Procuratorul pierduse pariul. Ridicându-se din jilț făcu un semn cu mâna și gladiatorii salutară cu armele ridicate apoi părăsiră arena în sunetul cornului. -Ești cumva și tu adept al acestui Iisus, Iocentus? spuse Ponțiu Pilat răsturnând pe masă o mică pungă de piele în care se aflau câțiva denari de aur cu chipul lui
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
chiar o senzație plăcută, că după atâția ani în care nu au știut nimic despre evoluția vieții lor, se reîntâlnesc când sunt părinți și au copii mari, existând chiar și perspectiva de a se înrudi. Când priveai cum s-au salutat Viorel cu Săndica, un arbitru neutru putea să sesizeze cu câtă ură era întâmpinat viitorul cuscru. Oricât s-ar fi străduit să ascundă repulsia față de Viorel, Săndica l-a întâmpinat cu atâta răceală și dispreț încât pe Viorel îl treceau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
mică de mama ). Nu înțelegeam de ce acum mi se spusese să o fac. Drumul mi s-a părut lung. Imens de lungi sunt drumurile la finalul cărora nu vrei să ajungi vreodată! Am fost poftită înăuntru de către nevasta lui. Am salutat și am intrat. L-am sărutat de bun găsit. Din veselia de altădată mai rămăsese doar o luminiță firavă în ochi. Era slab și nebărbierit. Burta, mare și umflată, făcea notă discordantă cu restul corpului. Mi-a povestit de șederea
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
filiale din țară (în cazul de față cu gruparea artistică din Bacău), ne oferă posibilitatea “să dialogăm cu lumina și umbra și cu cele mai frumoase forme de viață de pe Pământ, reprezentările femeii”. “Ideea de diafan” și “conceptul de diafanie” Salutată deopotrivă de subprefectul Angela Zarojanu și de vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, Vasile Ilie (care au apreciat colaborarea dintre filialele UAP Suceava și Bacău și faptul că manifestarea artistică are în centru femeia, “o minunată și veșnică floare”), expoziția a reunit
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
care cu puțin timp înainte îi îmbrățișaseră ca pe buni prieteni? „La 8.30 am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria . Ne-am salutat și ne-am întors în tranșee. El a tras două gloanțe în aer și războiul începuse", își amintea căpitanul britanic Charles „Buffalo Bill" Stockwell. Superiorii au ținut în secret această întâmplare, pentru a nu tulbura opinia publică, dar scrisorile și
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
cei care soseau, invitați sau ziariști, echipe de televiziune, fără să dea nici un semn de oboseală, mai ales că în acea zi era o căldură insuportabilă în București și chiar noi, „cei mai tineri”, ne simțeam fără vlagă. Ne-am salutat cu o îmbrățișare strânsă și am simțit că această persoană, care are atâta forță exterioară, este la fel și în interior. Am vrut să văd dacă opera ei artistică îmi dă dreptate în această logică a mea și, într-adevăr
INTERVIU CU ANTÓNIO CALDERÓN DE JESÚS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349584_a_350913]
-
întorceam de la biserică, toți, și câte un trecător îl întreba pe tata: „ți-au venit fetele, domnu’ inginer?” „Daaaaaa...uite fetele mele! Asta mică, e corpu’ lu’ mă-sa, capul meu...asta mare, seamănă cu tatăl meu, de la Oltenia”. Noi salutam și ne sfiam de descrierile astea...la drumul mare, dar pentru el era o laudă. „Amândouă-s profesoare, la oraș”. Singura lui tristețe era că nu a fost bunic...Nu-s toate cum vrea omul! Îmi amintesc că într-un
FLORIILE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349667_a_350996]
-
de recreere dotat cu tabără pentru elevi, terenuri de sport, sală de conferințe și cursuri teologice, sală de cult și câteva apartamente pentru oaspeți, situat într-o zonă liniștită înafara aglomerației urbane ar fi un proiect pe care l-ar saluta, ba chiar li se pare că dacă am fi avut o conducere cu viziune mai clară, mai largă și orientată înspre nevoile oamenilor pe toate planurile, acesta s-ar fi putut afla în derulare. Despre numărul real al românilor trăitori
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
am timp acum. În regulă, te aștept peste o săptămână-două cu un material. Mi-a părut bine de cunoștință”. ”Și mie, încântat”, spuse luminându-se la față. ” Voi veni negreșit cu un scenariu”. ”Aștept!”, i-am răspuns și l-am salutat, înclinându-mi ușor capul. Mi-a răspuns cu aceeași politețe și a ieșit, închizând ușa încet. Pentru o primă întrevedere, decursese bine. Ajuns din nou acasă, am căutat să nu dau prea multă atenție crizelor depresive care mă încercau din
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
se spune că ar fi invidia) m-am trezit însă că acesta (în fapt aceasta, fiindcă era o femeie) mi-a luat-o înainte. Mi-a telefonat dându-mi de înțeles că îmi solicită o întrevedere. Am stabilit detaliile, am salutat-o politicos și am început să mă pregătesc pentru ceea ce putea constitui un nou început pentru mine. Peste câteva zile, mă aflam în biroul editoarei. „Ia loc, te rog. O cafea?”. „Nu, mulțumesc, am băut acasă”, am răspuns. Eram un
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
să cer prin telefon de la secția „PVC II” rezultatele pentru cele două șarje industriale experimentale cu un nou agent de suspensie pe care le încărcasem în ziua precedentă, când, deodată, sună același telefon: - Bună dimineața! Maiorul Popescu la telefon! - Vă salut! - Domnule inginer, azi vă rog să plecați puțin mai devreme și să treceți pe la mine pe la birou, vreau să stăm puțin de vorbă. - Am înțeles, să trăiți! Am trântit receptorul în furcă scăpând o înjurătură printre dinți: - Nașterea și parastasul
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
un om atletic de aproape doi metri, care purta un sac atârnat pe umăr. Am vorbit și cu dânsul, l-am întrebat într-o doară de ce poartă sacul și nu-l lasă în adăpost. M-a privit ciudat, glacial, a salutat și s-a îndepărtat fără a-mi răspunde la întrebare. Unul dintre ceilalți ostași și-a făcut curaj și mi-a explicat de ce respectivul purta totdeauna sacul pe umăr, ba chiar și în timpul nopții dormea cu el sub cap. În timpul
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
TOUL de la CAPĂT. A fost sloganul său electoral acceptat larg de întregul popor cu toate furturile de voturi efectuate de susținătorii și a actualului sistem de învățământ. Sper că peste 10 ani domnul Președinte Johannis, de pe același înalt scaun, va saluta călduros mamele care reușesc să educe odraslele în cei 7 ani de-acasă și va desființa clasa 0 intrând în numărătoare normală care NU INCEPE NICIDECUM CU 0 ci cu 1, iar toți elevi, de ce nu și profesorii lor, vor
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]