22,145 matches
-
iei drept un imbecil, sau ce? Numai chestiile astea nu puteai spune că o să te surprindă, îl călcase pe nervi, în timp ce Părințelul se făcea tot mai mic de rușine, n-am vînă, recunoscu în cele din urmă, vreau să-mi salvez parohia, cînd o să vină ăia la mine după aceea cu lista, vreau să mi-o păstrez cu orice preț. N-ai curaj, dar vrei să conduci de capul tău un grup întreg pe care l-am pus împreună pe picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
încăpățînat ca un catîr, Biserica mi-a oferit o șansă, Securitatea alta. Trebuia s-o țină una și bună pînă la capăt. Sigur că era gata să plătească, să scape odată, să-și poată vedea de bisericuța lui, n-o salvase el de la dezastru? Era dreptul lui, toți îl știau ca un adevărat opozant al Dictaturii, puteam să trăiesc numai din amintiri, Roja. Pe Angelina s-o lase deoparte, așa le era înțelegerea. Bate palma Părințele. Pacoste ce ești. N-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit să reacționeze fiind cadorisit cu o rafală de gloanțe în piept și gît. Cîțiva au încercat să se salveze, sărind pe carosabil cu mîinile deasupra capului, arătînd că sînt neînarmați, însă au fost împușcați ca niște cîini fără nici o deosebire. Singurii care au scăpat cu viață după atac au fost cei care au avut îndeajuns prezență de spirit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mei. Nu ne putem mișca. Dintotdeauna am urît ca curu polițaii, explică el. Și nu În felul normal În care Îi urăște toată lumea pe polițai. Dintodeauna iam urît pe puțoi ntrun mod special. Datu iești diferit, scumpete. Tu poți fi salvat. O să fac din tinio femeie cinstită! Ne smucește capul pe spate și ne privește În ochi. Se linge pe buze cu limba lui lungă. — Polițai poponar tupeist ca curu! ZÎmbește. Acum a venit vremea să Înveți și tu ceva... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun despre Domnul: Adăpostul meu și fortăreața mea: Dumnezeul meu În care mă Încred,,. Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copii. O asistentă socială planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai salveze din copii ăștia, Înfiindu-i. Pe locuitorii acestor ghetouri nu-i putem civiliza cu forța. Una din americance, isterizată și speriată de ceea ce văzuse a Început să strige: ,,Aut Europa, aut Europa,,. Au plecat În mare grabă Îngroziți de spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chema În timpul zilelor mele. Legăturile morții mă Înconjuraseră și mă ajunseseră spaimele Locuinței morților; găsisem necaz și Întristare dar am chemat numele Domnului: Te rog, Doamne, scapă-mi sufletul! Domnul păzește pe cei simpli; eram doborât și El m-a salvat. Întoarece-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!,, -Am să plec pregătit Antoniu. Nu mă mai sperie moartea. Toate păcatele mele se vor Îngropa odată cu mine. Să mă arzi și să-mi arunci cenușa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puțină lumină și siguranță unor suflete care nu mai au nici puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e drept foarte rar, se Întâmplă, ca În cazul lui Antoniu și al fetei, ca așteptarea interiorizată să ia locul zvârcolililor și al vaietelor. Când a Început să cerșească, Antoniu se gândea că Într-o bună zi ceva Îl va salva de promiscuitate. Nu credea nici o clipă că ea se va eterniza. Nu te naști cerșetor, ești Împins către asta o soluție pentru tine. -Mă gândesc, spune Plăcințica, la copilăria mea, când cerșetorii mi se păreau niște vrăjitori. Mai ales din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fabricilor, uzinelor ș.a.m.d., erau Împânzite cu lozinci patriotarde, după modelul rusesc, a avut șansa unor părinți iubitori, care nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și castratoare. Elev model, a știut de mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o de la atacurile proletcultist-șablonarde la care era supusă. Deseori, În nopțile lungi, când somnul nu i se lipea de gene, se gândea la lucruri mărețe, la Înfăptuiri epocale, la planuri de viitor care să salveze omenirea de la ignoranță, și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o de la atacurile proletcultist-șablonarde la care era supusă. Deseori, În nopțile lungi, când somnul nu i se lipea de gene, se gândea la lucruri mărețe, la Înfăptuiri epocale, la planuri de viitor care să salveze omenirea de la ignoranță, și de la conflicte. Se auzea noaptea scrâșnetul dinților lui, ca ronțăitul harnic al unui șoricel. A știut de mic ce Înseamnă studiul, a avut o curiozitate, față de toate lucrurile care-l Înconjoară, dar mai ales a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i Îngrădește mișcările. Se gândește la apropiatul sfârșit al lui Kawabata, și, un sentiment de vinovăție Își face loc În sufletul lui. Dar dacă...âși spune, ar fi putut să facă mai mult pentru el? Dacă ar fi putut fi salvat? Să-l fi internat spre exemplu. Dar cine să se lupte pentru viața unui cerșetor? Spitalele se plâng de lipsa medicamentelor, a hranei, a aparaturii, a fondurilor...Cine să se lupte pentru a salva un bătrân muribund, când străzile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el? Dacă ar fi putut fi salvat? Să-l fi internat spre exemplu. Dar cine să se lupte pentru viața unui cerșetor? Spitalele se plâng de lipsa medicamentelor, a hranei, a aparaturii, a fondurilor...Cine să se lupte pentru a salva un bătrân muribund, când străzile sunt pline de copii care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pasiune asupra picturii. Aici, În târg, poate vinde portretul numai pentru calitățile feminine ale modelului, restul, rămânând să descopere următorul sau următorii proprietari Se va elibera Însfârșit de povară și poate că, după șapte decenii, pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ani superbul imobil adăpostise familia. Din casă nu mai rămăsese decât un morman de moloz amestecat cu bucăți de cărămizi și grinzi de lemn, din care se ridica o șuviță de fum. Pofta lui nesățioasă pentru femeile ușoare Îi salvase de două ori viața: odată că nu apucase să urce În camera rezervată, blocul ,,Carlton,, prăbușindu-se În urma cumplitului seism și, a doua oară, pentru că nu fusese acasă, În momentul dezastrului. Și tatăl lui scăpase: se afla Într-o tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părut că mă mișc, s-a răstit la mine, aruncându-mi o privire cruntă.,, Portretul este acum la tine, și nu te mai saturi privindu-l. Ți se pare o capodoperă. L-ai cumpărat pe nimica toată, dar poate ai salvat viața unei femei În vârstă, bolnave. Să știi, nu am fost amanta niciunui politician celebru, și nici măcar iubita de-o noapte a pictorului, s-a Întâmplat Însă cândva de mult, ca, Într-o casă de țară, o scriitoare onestă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o viață trăită, de ce să nu recunoaștem, la limita biologicului. O voce ,,Antoniu, ce rost Îi găsești vieții tale? Ai tu un țel, cât de neînsemnat? Îți faci tu planuri de viitor, ai proiecte mărețe? Te gândești cum poate fi salvată omenirea? Ești un misionar lucid? Un om pe care societatea se poate baza? Ești un cititor În stele? Coincide viața ta cu viața marilor spirite? Ești vizionar?,, Răspuns ,,Sunt un cerșetor umil, un vagabond descreierat, un bolnav de singurătate. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părea insuportabil, mi se făcea rău numai la gândul că ar trebui să iau în calcul și nevoile lui Georgie, situația ei. Nu voiam să o văd. Aveam nevoie de consolare, de iubire, o iubire puternică, uriașă, care să mă salveze, o iubire cum nu mai cunoscusem nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
da, pe acea Manetti, pe „geniala“ Manetti - să bată la ușă, ar fi mai bine să rezum cele Întâmplate. Și cele neîntâmplate. Pentru că adevărul se află tocmai În lucrurile care nu s-au Întâmplat, și doar ele mă mai pot salva acum. Chiar dacă toate acestea datează la origine de acum câțiva ani, pot spune că nimic nu s-a Întâmplat până În ultima zi de vineri din luna iunie. Cu câteva zile În urmă, Dora Wilms apăru brusc În foaierul cinematografului unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meu. Femeia pe care o vizitasem acum câteva ore nu mai era. Chiar dacă nu ajunsesem să ne cunoaștem atât de bine cum mi-aș fi dorit, aveam motivele mele s-o jelesc. Înainte s-o fac Însă, trebuia să-mi salvez propria piele. În momentul de față nici eu, nici ea n-am fi avut nimic de câștigat din șanse ratate. Să trezesc suspiciunea poliției era ultimul lucru care-mi trebuia - ceea ce Însemna că trebuia să aflu, cât de discret puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dopat și am rupt-o la fugă, sau cum s-o fi numind ce făceam, drept spre Întunericul nesfârșit din fața mea - neștiind Încotro, vrînd doar să scap. Capitolul unsprezece Prima dată când m-am trezit din Întunericul enigmatic care mă salvase, era ora zece, a doua oară, unu jumate. Când În sfârșit mi-am frecat ochii, alungând somnul, am observat că zăceam invers În pat. Îmi trântisem picioarele pe pernă, mă Învelisem cu cămașa (ruptă), și ceea ce până atunci mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când eram mai tânăr, deoarece am presupus că prietenia noastră nu Însemna pentru el cât Însemna pentru mine. Mai târziu Însă, mi-am dat seama că tocmai raționalitatea pe care mi-o cerea Anton (chiar dacă n-o spunea direct) a salvat prietenia asta. În orice caz, nu părea să aibă nici un alt prieten - doar „tovarăși“ și „relații“. În ceea ce mă privea, asta ar fi trebuit să mă facă să mă simt privat de anumite manifestări. Dar pe Anton nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva a tras un picior dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui să salvez ce mai era de salvat, să-mi fac bagajul și să plec până mai pot? Nu era o idee proastă. Dar unde să plec? La cine să mă refugiez? Resemnându-mă, am Început să fac ordine ezitant. Pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva a tras un picior dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui să salvez ce mai era de salvat, să-mi fac bagajul și să plec până mai pot? Nu era o idee proastă. Dar unde să plec? La cine să mă refugiez? Resemnându-mă, am Început să fac ordine ezitant. Pentru a nu mai avea remușcări, am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]