3,304 matches
-
Răscoala din 1784, numită și „”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național. A izbucnit la
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
Borie, trimisă Mariei Tereza): Programul cerea și eliberarea țăranilor arestați, preconiza eliberarea națională și organizarea, după planurile lui Horea, a unei "republici populare". Răscoala s-a întins, ajungând și în părțile Aradului, Maramureșului și Sibiului, la ea participând și țărani sași și maghiari. Pentru a câștiga timp, autoritățile militare și civile au semnat armistiții cu răsculații la Tibru, Valea Bradului și Sălciua. La Brad (27 noiembrie 1784), Lupșa și Râmeț (29 noiembrie) au avut loc lupte grele între răsculați și trupele
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
a condus la apariția Școlii Ardelene, avându-i ca reprezentanți pe Gheorghe Șincai, Petru Maior și alții, a avut contribuții la dovedirea continuității populației daco-romane în Dacia, a militat pentru dezvoltarea învățământului, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor, secuilor și sașilor și pentru desființarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Farkas Bolyai ca profesor la Colegiul Reformat, unde au urmat studiile cele doi pașoptiști mureșeni, și fiul său, János Bolyai, creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele lor este purtat de
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
au prins contur ideile care se regăsesc în programul Adunării de la Blaj. Dieta Transilvaniei () a fost organul constituțional și politic preparlamentar al Principatului Transilvania, creat în secolul al XVI-lea și format din reprezentanții stărilor celor trei națiuni privilegiate (maghiarii, sașii și secuii) și ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, reformată și, mai târziu, cea unitariană). Dietele transilvane au fost ținute în mai multe localități, de cele mai multe ori în orașe sau târguri situat în zona centrală a Transilvaniei, pe lângă cele mai importante
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
(n. 20 octombrie 1927, Sibiu - d. 4 octombrie 2006, Frankfurt pe Main) a fost un scriitor de limba germană sas din România. Tatăl său a fost profesor de desen. În ianuarie 1945, pe când avea vârsta de 17 ani, a fost deportat în Uniunea Sovietică, alături de majoritarea cetățenilor români de etnie germană, bărbați cu vârstele cuprinse între 17 și 45 de
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
cu totul defavorabilă lui Mihai, Andrei Báthory fiind inamicul lui Rudolf al II-lea, împăratul nemaiavând drepturi în Transilvania. Luându-și măsuri de siguranță spre Dunăre și Moldova, Mihai a început înaintarea spre Transilvania. În câteva zile, Mihai obținu sprijinul sașilor brașoveni. A continuat marșul din Prejmer, prin Codlea, Făgăraș și satele din Țara Făgărașului, ajungând la Tălmaciu la 25 octombrie. Armata sa, întregită cu grupul secundar condus de Radu Buzescu și Banul Udrea, înainta spre Sibiu, așezându-și tabăra la
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant și atacată din flanc, s-a dezorganizat și a intrat în derută. Dezastrul fu aproape total. Apărătorii sași ai cetății Sibiu urmărind cu atenție, de pe creneluri, desfășurarea bătăliei, au salvat 350 de ostași sași care făceau parte din oastea cardinalului, trăgându-i cu funiile, peste ziduri, în interiorul cetății. Bilanțul bătăliei a fost impresionant: din rândurile oștirii transilvănene au
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant și atacată din flanc, s-a dezorganizat și a intrat în derută. Dezastrul fu aproape total. Apărătorii sași ai cetății Sibiu urmărind cu atenție, de pe creneluri, desfășurarea bătăliei, au salvat 350 de ostași sași care făceau parte din oastea cardinalului, trăgându-i cu funiile, peste ziduri, în interiorul cetății. Bilanțul bătăliei a fost impresionant: din rândurile oștirii transilvănene au căzut peste 3000 de oameni, alții 1000 fiind răniți și prizonieri. Pierderile armatei lui Mihai Viteazul
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
-i masacra pe toți, fără de a separa pe cei culpabili, de cei nevinovați”. În cele din urmă, în zona noastră nu s-a ajuns la asemenea excese și din cauza climatului tensionat determinat de revolta românilor din districtul bistrițean față de abuzurile sașilor bistrițeni, care începuse în 1755. Preoții menționați în 1762 sunt cei trei fii ai preotului Ioan Gălan, Sava, Cosma și Artene, alături de ei fiind și preotul George Hurdiș. Acesta din urmă este pomenit și în 1777. Se mai știe despre
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
mașini, aparatură electronică, industrie chimică și farmaceutică, șantiere navale; agricultură modernizată ce antrenează doar 6 % din populația activă; transporturi diversificate și de înaltă performanță (2500 km cale ferată, 7000 km drumuri rutiere, 950 nave comerciale, flotă aeriană, aderentă la Consorțiul SAS (Scandinavian Airlines System), fondat în 1950 de Danemarca, Suedia și Norvegia, cu spectaculoase realizări pe plan mondial în construcția de poduri, tuneluri (podul între insulele Seetland și Falster, 3,5 km, tunelul între Seetland și insula Fionie, iar din anul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
1946-1948. Kós a predat la Facultatea de Agricultură din Cluj până în 1953, unde a ocupat și postul de decan în anul universitar 1945-1946. A murit pe 25 august 1977 la Cluj. Kós a tradus din germană în maghiară cartea scriitorului sas Adolf Meschendörfer intitulată "Die Stadt im Osten", despre Brașov. Traducerea a fost publicată în anul 1983 la Editura Kriterion sub titlul "Corona".
Károly Kós () [Corola-website/Science/303958_a_305287]
-
, născut Austen (n. 1498, Brașov - d. 23 ianuarie 1549, Brașov) a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu . Numele de "Honterus", pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „"Honter"”, denumirea săsească a cuvântului "Holler" sau "Holunder" (în
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
, născut Austen (n. 1498, Brașov - d. 23 ianuarie 1549, Brașov) a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu . Numele de "Honterus", pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „"Honter"”, denumirea săsească a cuvântului "Holler" sau "Holunder" (în traducere „soc”). Prin activitatea
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
cartea "" Reformationsbüchlein für Kronstadt und das Burzenland"" ("Cărticica de reformă pentru Brașov și Țara Bârsei") și ""Apologia"", iar în 1547, ""Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen"" ("Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania"), care cuprindeau principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii sașilor din Transilvania, de inspirație luterană. În anul 1546 a fost înființată la Brașov, la insistențele lui Honterus, prima fabrică de hârtie din regiune, care va livra hârtie și în Țara Românească și Moldova. Johannes Honterus se interesează în mod deosebit de
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
la Iași în 1748 de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în țările române ca secretar al lui Constantin Brâncoveanu. Nu se știe dacă și domnitorul reformator a făcut parte din lojă. A doua lojă apare în 1749 printre sașii de la Brașov, a treia în 1767 printre cei de la Sibiu. A patra lojă a fost inaugurată la București de francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica, în 1769. A cincea a apărut în Basarabia, la Chișinău, în 1820, fiind
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
cu însemnări legate de copiii scriitoarei, Heike și Horst Fassel. La "Institutul pentru Cultură și Civilizația Șvabilor Dunăreni" de la Tübingen, Germania, se găsesc alte 17 jurnale. În afară de însemnările despre familia sa, în jurnal apar și însemnări despre scriitorii și artiștii sași din vremea să, cum ar fi Wolf von Aichelburg, Harald Krasser, Georg Scherg, Ursula Bedners, Andreas Birkner, Oskar Pastior, Klaus Kessler, Astrid Connerth-Wiesenmeyer, Norbert Petri, Martha Kessler, Franz Xaver Dressler, Viktor Bickerich (organist și dirijor) și Gustav Borger (tenor, ultimul
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
(n. 24 februarie 1912, Sibiu, Austro-Ungaria - d. 28 februarie 1978, Brașov, România) a fost un dirijor, compozitor și profesor de muzică sas din Transilvania. A început studiile superioare de filologie la București și Viena. Apoi, la 25 de ani, a început studiul muzicii la București. Între 1942 și 1944 a fost dirijor secund al "Societății Filarmonice" din Brașov, cântând ocazional și la
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
(n. 19 februarie 1854, Sibiu - d. 25 martie 1947) a fost un etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania, România. a fost al cincilea copil al senatorului Karl Sigerus. De copil a fost interesat de gospodăriile țăranilor sași și români. În călătoriile pe care le făcea alături de tatăl său în satele din împrejurimile Sibiului (Cașolț, Vurpăr, Daia
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]
-
(n. 19 februarie 1854, Sibiu - d. 25 martie 1947) a fost un etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania, România. a fost al cincilea copil al senatorului Karl Sigerus. De copil a fost interesat de gospodăriile țăranilor sași și români. În călătoriile pe care le făcea alături de tatăl său în satele din împrejurimile Sibiului (Cașolț, Vurpăr, Daia, Hosman) Emil desena minunatele modele pe care le găsea pe perne și cuverturi, precum și ornamentele specifice de pe vasele de ceramică. După
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]
-
a emigrat în Republica Federală Germania. În primii ani petrecuți în Germania a fost critic literar la mai multe posturi de radio, în special pentru "Norddeutscher Rundfunk", unde șefa secției literatură, Dr. Gisela Lindemann, arăta un interes deosebit pentru autorii sași transilvăneni și, în special, pentru Oskar Pastior. La începutul anilor '80, se reorienteză spre edituri. Lucrează întâi la "Reader's Digest", unde răspunde de periodicul "Memo". La Stuttgart, Kolf învață să facă studii de piață și marketingul cărților. Pe baza
Bernd Kolf () [Corola-website/Science/312688_a_314017]
-
În septembrie 1942 a fost formată unitatea forțelor speciale „Detașamentul Sacru” ("Ιερός Λόχος"), ai cărui membri au fost în special ofițeri, subofițeir și elevi ai școlilor militare. Această unitate aflată sub comanda colonelului Christodoulos Tsigantes a luptat în cadrul Regimentului I SAS în Libia. În februarie 1943, Detașamentul a fost plasat sub comanda generalului Philippe Leclerc, participând la Campania din Tunisia. În perioada mai - octombrie 1943, Detașamentul Sacru a fost antrenat în tehnici ale forțelor aeropurtate și amfibii. Pe toată perioada care
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
(n. 9 aprilie 1888, Codlea, Imperiul Austro-Ungar - d. 1946, Halle, Germania) este primul pilot sas din Ardeal, constructor și instructor aviatic. s-a născut ca fiu de țăran din Codlea, unde de copil își făcea din două umbrele mari obiect zburător cu care sărea de pe clădiri. După școala primară a învățat meseria de lăcatuș, unde
Albert Ziegler () [Corola-website/Science/311581_a_312910]
-
șapte localități învecinate: Boița, Plopi (dispărută), Sebeșu de Jos, Sebeșu de Sus, Tălmaciu, Tălmăcel și Turnu Roșu, au făcut parte din Scaunul filial al Tălmaciului, ca subunitate administrativă a Scaunului Sibiului, fiind înglobat la rândul său în 1453 în autoadministrarea sașilor din cele „Șapte Scaune”, urmată de „Universitatea Săsească” începând din 1486 și până în anul 1876. În perioada 1453 - 1700, Racovița este menționată în peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donații și arendări, vânzări, cumpărări și răscumpărări, zălogiri și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
donații și arendări, vânzări, cumpărări și răscumpărări, zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni de pământ și personalități înalte ale țării cum au fost Cristofor, Sigismund și Ștefan Báthory, George Basta și alții. Așezarea ungurilor și colonizarea sașilor în regiunile din sudul Transilvaniei, au avut repercusiuni însemnate asupra vieții social-politice a obștiilor libere țărănești. În dorința lor de a-și apăra noile cuceriri, regii unguri au început construirea unor cetăți în preajma noilor granițe, folosind mâna de lucru a
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice. O dată cu primele incursiuni turcești în Transilvania din 1438, regii unguri au hotărât să unească „Pământul crăiesc” cu teritoriile locuite de sași, punându-le sub o singură stăpânire și sub același sistem de taxe, cu condiția ca pe acest teritoriu să existe drepturi și libertăți egale pentru toți locuitorii, români sau sași, fără deosebire. Această măsură s-a concretizat prin diploma dată
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]