34,178 matches
-
ajunge să dai într-o groapă din drum și s-a rupt filmu’: te trezești zburând de pe bancheta din față și (ca să nu fiu prea descriptiv) aterizezi pe autostradă cu țeasta înainte, iar dacă ai noroc, te alegi cu un scaun cu rotile pe viață. Iar astea sunt rezultatele statisticilor (îmi spune taică-meu), nu texte inventate de el ca să se afle în treabă. Companiile de asigurări nu se bagă în afaceri ca să piardă bani - când zic ceva, măi Alex, apăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dincoace de linia orizontului. OK? — Ce să-mi arăt? Cine ce și-a arătat? — Tu, Leanțo! Părțile tale cică intime! — Nu mi le-am arătat! — Zău, de fiecare dată când te-ai sculat în picioare și te-ai așezat pe scaun, am crezut c-ai să rămâi cu păsărica agățată de nasul vânzătorului. — Duu-oam-ne sfinte, păi tre’ să m-așez și să mă ridic, nu? — Dar nu ca și cum te-ai urca și te-ai da jos de pe-un cal. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Warshaw! — Îmi pare bine, Alex! La care, bine-nțeles, răspund: — Mulțumesc! În primele douăzeci și patru de ore petrecute în Iowa nu răspund decât cu „mulțumesc“ oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai facă atunci, or să mă pună pe scaunul electric? Îmi vine să urlu când mă gândesc ce mică mi-e vina în raport cu pedeapsa. Îmi dai voie? Oare o să-i răscolească prea tare pe cei de-afară, din sala de așteptare? Fiindcă, poate că tocmai de-asta am cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei sute de mii? Într-o seară, după ce am trecut pe la tejghea ca să-mi iau bunătățile - preferința mea se îndrepta, invariabil, către suc -, mi-am dus tava la masa unde îmi plăcea mie să stau și am găsit toate cele patru scaune libere: era un fapt neobișnuit, dar toată ziua fusese vânt și ploaie și până și eu aproape că mă hotărâsem să stau acasă și să mă apuc să corectez referatele a o sută de boboci, cu o conservă de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
virgulele puse anapoda în lucrările alea anapoda - glasul poetului rostindu-și sonor haiku-ul de trei silabe care mă înveselea de fiecare dată. Jur că nimic, dar nimic altceva nu m-a făcut atunci să descopăr nu numai cele patru scaune libere de la masa „mea“, ci și o coală dactilo albă, de 20 pe 26, pe care un client care stătuse acolo înaintea mea o uitase sau o lăsase pe locul „meu“. Pe pagină, bătute la mașină într-un singur paragraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pască evreiască). 1 De-ajuns. 2 Fiii (lui Israel). 3 Binecuvântat. 4 Slăvit (binecuvântat) fii, Doamne. 1 Șapte (zile de doliu) - în primele șapte zile de la înmormântarea unei rude directe, evreii religioși rămân în casă, așezați pe podea sau pe scaune: se primesc vizite de condoleanțe și se spun rugăciuni. 1 Milă, compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association (Asociația Tinerelor Evreice). 1 Zi sfântă pentru credincioșii evrei, în care se postește și se rostesc, în sinagogă, de dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ntorc la tine Într-o clipă. Înainte ca ea să se poată Împotrivi sau să-i ceară explicații, el țopăi bine dispus pe vârful picioarelor, ieși pe ușă și-o Închise În urma lui. Imediat se uită În jur după un scaun și-l propti sub clanță, așa Încât ușa să nu poată fi deschisă dinăuntru. Se familiarizase dintr-o vizită anterioară cu Încăperea În care se afla. Era ceva Între un studio și un salon de modă veche. Înăuntru se aflau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Anna șopti prin gaura cheii: — Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești, spuse Herr Kolber, și ridică mâinile sus. Josef Grünlich se execută imediat. Se Întoarse foarte Încet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două ori pe-atâta. — Vorbește-mi despre ea, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mii de cuvinte. Un funcționar scrie cam tot atâtea În registrul unei firme și totuși cuvintele pe care le scrisese el, Q.C. Savory, fostul băiat de prăvălie, aveau un efect pe care nici cea mai grea muncă pe-un scaun de birou n-o putea obține. Și, În timp ce ciugulea din pește și se uita pe furiș la Janet Pardoe, se gândea nu la veniturile curente, la drepturi de autor și procente din vânzări, nici la cititorii care plângeau la patosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada Începu să cadă iar și, printre troienele purtate de vânt, dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui se ridică până când acesta ajunse sus, deasupra lui, și bătu cu un ciocănel de licitație. Răspunde-mi la aceste Întrebări, spuse domnul Eckman. Te afli sub jurământ. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Ai sedus-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceea ce privea Înfățișarea. Părul Îi era de-un argintiu plăcut deasupra urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
visul acesta Începu să-și amintească tot, de la siguranța dată de vârstă la evenimentele zilei și ale nopții și cum totul se rezolvase cu bine și la felul cum Myatt se Întorsese după ea de la Belgrad. I se dăduse un scaun și doctorului Czinner. El Își putea da seama, după expresia ofițerului mai grăsuliu, că mascarada era pe terminate, pentru că acesta Încetase să mai acorde vreo atenție Întrebărilor. Dădea din cap și sughița fără Încetare. Colonelul Hartep păstra aparențele de justiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse el. Maiorul Petkovici se făcu purpuriu la față. — Imposibil, spuse el. Absolut imposibil. Instrucțiunea 27a. Arestatul poate să vorbească doar Înainte de suspendarea curții. Șeful poliției privi dincolo de profilul ascuțit al maiorului, spre locul unde stătea doctorul Czinner, Îngrămădit În scaunul lui, cu mâinile Împreunate În mănușile gri, de lână. O locomotivă șuieră afară și se deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără nici un rezultat. Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui Myatt. Domnul Savory se simți umilit. Oamenii aceștia făceau parte din minoritatea care nu-i citea niciodată cărțile, care nu recunoștea pretenția lui de a acapara atenția celorlalți. Îl credeau mai degrabă vulgar. Se cufundă ceva mai mult În scaunul său și-i spuse lui Janet Pardoe: — Doctorul. Nu era prietena ta interesată de el? Dar tânăra simți dezaprobarea celorlalți și nu-și bătu capul să-și amintească povestea lungă și plicticoasă pe care i-o spusese domnișoara Warren. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am sorbit din el. Era foarte revigorant. —Nu-i așa că e genială piscina? remarcă retoric Lauren. Se ghemui În prosop pe canapeaua din fața lui Tinsley, iar eu, Într-un balansoar vopsit Într-un violent albastru Latino. Am observat că spătarul scaunului era Încrustat cu un superb sidef. —Ce faci, Tinsley? am Întrebat-o. Tinsley părea să fie o mare figură, așa că doream să o cunosc mai bine. Nimic, Îmi răspunse ea cristalin. —Îți dorești un serviciu? La această Întrebare, Tinsley se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
platinat. Mai Încolo, lângă șemineu, chiar sub un uriaș colaj Gilbert și George 3, stăteau două fete cool În costume gri și purtând ochelari, care Îi Întruchipau pe cei doi artiști. Erau și perechi Bogie și Bacall, care stăteau pe scaune lăcuite cu negru și decorate cu auriu, ca și un foarte convingător duo Jean Shrimpton 1 și David Bailey 2, care chicotea la bar. O pereche Penelope Tree și Truman Capote stătea pe podea cu picioarele Încrucișate, discutând aprins, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Camere de zi pariziene. Câteva pagini erau marcate cu ajutorul unor bilețele post-it de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele. Pe pagina respectivă era imaginea unui imens salon de primire cu lambriuri albe, ticsit cu mese și scaune vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco și vaze pline cu liliac. Sub fotografie scria: „Ines de la Fressange, designer de modă, Districtul Elysée“. Pe post-it, Milton scrisese În grabă: „Îmi place pardoseala din parchet cu model lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cașmir. În ciuda faptului că În atelierul lui Thack din Strada Chrystie erau Înghesuite materiale, mașini de cusut, practicanți de la F.I.T.1 și croitorese chineze, pe Bob nu părea să-l deranjeze deloc haosul. Își eliberă ușor posteriorul moale, turtit de scaunul de epocă delicat pe care stătuse. — Dar nu putem să ne angajăm la mai mult de cincisprezece ținute până nu Începem să vedem niște reacții În presă, adăugă el. Apoi Îl privi pe Thackeray În ochi și spuse: Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase deasupra Atlanticului de două ori În tot atâtea zile. În timp ce mă Îndreptam spre ea, m-am uitat prin restaurant. Am observat dezamăgită că erau cel puțin patru tipe Îmbrăcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]