3,072 matches
-
reflectat în special preocuparea lui Mao de a-i limita puterea lui Deng și s-a bazat pe presupusa sa afirmație făcută pe patul de moarte către Hua: ,,cu tine la putere mă simt împăcat". Oponenții lui Hua fuseseră totdeauna sceptici privind legitimitatea acestuia, dar poziția lui era asigurată temporar de mobilizarea ostilității publice împotriva lui Jiang Qing și altor membri ai ,,găștii celor patru" (vezi Hua 1977 pentru denunțarea găștii de către acesta). Situația nu a durat totuși mult, iar Hua
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Naylor 1999), punând la îndoială metodele de combatere prin operațiuni sub acoperire ale poliției și politicile de sancționare, sugerează includerea libertăților civile în înregistrarea oricărei analize a costurilor și beneficiilor economice a activității de spălare a banilor și crimei organizate. Sceptic atât la logica politicilor de sancționare, cât și la justețea acestora, și observând vastele puteri discreționare exercitate de IRS, Naylor susține că scopul spălării banilor implică: subminarea supozițiilor tradiționale în favoarea confidențialității financiare, punerea la dispoziția poliției a evidențelor fiscale [...] încurcarea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
concepe că, cel puțin în unele porțiuni din Africa Subsahariană, începutul secolului XXI poate fi un astfel de moment. În fața acestui fapt, și având în vedere istoria înnegurată a acestor eșecuri în administrația Uniunii Europene, avem toate motivele să fim sceptici privind capacitatea Uniunii Africane 6 de a aborda problema corupției în Africa. Eșecul oricărui lider african de a denunța conducerea violentă și coruptă a lui Mugabe în Zimbabwe, de exemplu, și perspectiva publică aproape unanimă în rândul liderilor africani că
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Nu vreau să spun că îmi făcuse o cronică proastă. Nu, nu e cazul absolut deloc, dar o tratase cu un aer de superioritate deranjant, de tipul: ia, dom’le, cine morții mă-sii e nea Caisă ăsta? O citise sceptic, pregătit să demoleze, apoi, deși văzuse că nu era cazul, nu abdicase pe de-a-ntregul de la planul inițial și o tratase puțin în zeflemea. Așa cum era cam orice comunicare a lui, un tip ludic, absolut fermecător, câteodată, dar care face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și cu litere de lemn pentru afișe, a meselor de lucru pentru redactori, corectură și legătorie - de care, până la urmă, praful s-a ales! -, când iată că se oprește Înaintea mea vechiul ziarist sau publicist și filolog de ocazie Canianu, scepticul și dezabuzatul director al unei fițuici săptămânale cu intenții nedeslușite și cu abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și eu deunăzi, pe veresie, cu colonelul meu, un excelent bœuf braisé servit cu gene rozitate, În porții mari, fostului patron, egal acum cu mine În mizera noas tră pensie, egal cu mine care nu am dat totuși ascultare bătrânului sceptic Canianu. ...Nici azi nu-s Încă dumirit de-a binelea: ce cale sigură trebuia s-apuc? Horoscopul meu le indică, am văzut, cu naivitate sau În glumă, pe toate: de la aceea a cântărețului, publicistului, tipografului, filozofului și negustorului de păcate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
garsoniera de holtei cvincvagenar, afanisit, trist și fără parale, cu pereții ei afumați de tutun prost și cu patul răvășit zilnic de atâtea femei tinere, frumoase, unele de condiție, dar neroade și ușuratice, venite să-l fericească pe acest nefericit sceptic și ratat al amorului, care le face, după aceea, cum Îmi spunea, „vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de douăzeci de ori otrăvitul În suflet și În toate mărun taiele lui din atâta muierlâc practicat din simplu nărav și fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că viitorul luminos era din ce în ce mai aproape. Atât de aproape, că uneori îl zăreai dând colțul și pierzându-se în mulțime. Dar, exact ca în cazul farfuriilor zburătoare, unii jurau că-l zăriseră, alții dădeau din cap a îndoială. Mai ales scepticii, care îmbătrâniseră cu speranța într-un viitor luminos și aveau parte de unul de rahat. Era, prin urmare, posibil ca defunctul să fi sperat ceva de la viitor, iar familia să fi confundat așteptarea cu trăirea. Ar mai fi fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Logic, portarul ar fi trebuit să-l trimită să mai citească o dată anunțul. Dar nu l-a trimis. S-a uitat cu o căutătură plictisită, de expert care știa că perfecțiunea nu există, la tenișii lui Vasile B., a clătinat sceptic din cap și a arătat cu mâna spre o ușă. La o masă cu un design foarte modern, șapte bărbați își făceau de lucru. Unul dintre ei l-a invitat să ia loc pe scaunul din fața comisiei, la fel de modern ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un bătrân ranchiunos. "Cu o femeie nu poți face decât trei lucruri: s-o iubești, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură" Lawrence Durrell. 19 aprilie 2002 Am primit astăzi prin poștă revista Dilema, cu articolul meu "Scepticul identitar", referitor la integrarea în Europa și păstrarea identității naționale. Decid să-l disec pe îndelete acasă nu știu cum se face, dar îți dai de fiecare dată seama mai bine de imperfecțiunile scriiturii atunci când ceea ce ai vrut să publici a apărut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
reproducerea unei celebre ilustrate comuniste reprezentând un apus de soare pe lacul Tăbăcărie din Mamaia. Aș dori să scriu mai multe despre această stare atât de specială, insomnia, ore blestemate, dar pline de senzația brută, voluptuoasă a lucidității. Dar de când scepticul de serviciu pe nume Emil Cioran a epuizat subiectul la un nivel atât de înalt, am impresia ca orice ar scrie un individ ca mine ar fi banal, șters, neinteresant. Canalul Arte transmite o emisiune despre arhitectură. O ilustrează cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
STANCIU despre Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și bruschețe de limbaj. Drumul de la sfârcuri la tâlcuri se face mai lesne decât ar crede scepticii neclintiți din convingerea că Miller scrie cliteratură. Luxurianța textului millerian e slujită de Antoaneta Ralian cu o răcoritoare lipsă de stânjeneală.“ RADU PARASCHIVESCU despre Sexus, Plexus și Nexus de Henry Miller, Cuvântul, septembrie 2006 Cronologia cărților traduse Anna Maria Ortese
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul la care aspir de atâta timp, iar cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon, altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ei; soarta e cele de mai multe ori nedreaptă. Fericirea nu revine întotdeauna celor buni și gloria nu s-așează numai pe fruntea celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul al care aspir de atâta timp, iar cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic, lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Spalierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii, deutzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
călătorilor pînă la Oedip. Cunoaștem această unică Întrebare căreia Îi știm și răspunsul Altfel zis, scepticismul l-ar lăsa pe Sisif În vale privind muntele cu ochii dezolați. Nu poți clădi Parthenonul cu un suflet bîntuit de Îndoieli. Căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred, ci nu pot să cred. Primul său gest este de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ci nu pot să cred. Primul său gest este de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
veacuri după ce-ar fi trebuit să-l Înalțe pe pictorul Giocondei. Totuși, știm acum că visul lui Leonardo n-a fost o utopie. El a fost confirmat; prea tîrziu ca să mai fie util zborului, dar absolut necesar ca să spunem: scepticii jubilează totdeauna prea devreme; și ca să ne putem Întreba: nu există În moartea fiecărui vis adevărat și principiul renașterii?... Pe deal e o casă albă, cu un copac, probabil un pin, În față. N-am fost niciodată pînă acolo și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul de a crede În ceea ce descoperă simțurile noastre și În ceea ce ni se propune și, de aceea, probabil, numai atunci putem fi fericiți cu adevărat. Pe măsură ce ne-am schimbat, am coborît tot mai jos, la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o bucurie fără margini și tocmai prin ea au aflat și zeii că exist...) Aripile arse se prăbușesc după ce totul a fost spus. Acest visător care zboară, Înălțîndu-se ca o flacără barocă deasupra prudenței clasice, Își bate joc de toți scepticii. Lumina e destinul său și se va Încrede În ea chiar dacă Îl va omorî. Icar iubește viața, dar nu Înțelege s-o trăiască oricum. Iubește zborul Într-atît, Încît și-a uitat limitele, iar precauția i se pare un ideal mediocru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lipsa de pasiune pentru trecut; În schimb acest zeu șiret și versatil face cu ochiul ca un cabotin de cîte ori Își schimbă masca. Proteu se dezice de orice amenință să devină statornic. După el pericolul este „a crede”. Iată scepticul perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul Îmi reamintește vecinătatea mării. Și totuși cea mai importantă descoperire făcută aici e Împotriva mării pe care am Început s-o Îndrăgesc. SÎnt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Fidias și Policlet. Pentru că lipsa de Încredere a limitat cerul și a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu tine când spui că problema nu trebuie să devină una de stat, în general, una publică, și că responsabilitatea unui asemenea act trebuie asumată, cu toate consecințele, de cea care îl duce la îndeplinire. Pe de altă parte, rămân sceptic în privința excluderii totale de la responsabilitate a celeilalte jumătăți. Nu se poate filosofa eu unul mă tem s-o fac pe marginea subiectului, decât dacă ignori situațiile nelimitate ce pot să apară de la un individ la altul, precum și contextele determinante. Alex.
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive execuții ale cenzurii, dar tot rămânea ceva. Rămânea ceea ce românii înțelegeau la lectura printre rânduri din profilul și nuanțele unor personaje confruntate zi de zi cu rigorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sunt singură cu tine, cu aceeași imensă dragoste și imensă desnădejde. Zilele trec; curând vor fi două luni de când ai plecat, atâtea s’au schimbat, durerea mea devine mai intensă, mai grozavă. A venit Pauline să mă vadă, nostalgică și sceptică; am vorbit de tine. Înțelegi tu ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]