3,006 matches
-
Râmnicului. Acesta cumpără la 24 aprilie 7172 (1664), de la feciorii popii Hariton, în hotarul Streharețului, vii lucrate, țelina și pomet „și cu braniște și cu fântână drept bani, 90 unghi (bani ungurești)”. Aceasta va constitui zestrea cea mai însemnată a schitului. În anul următor, 1665, 1 aprilie, Radu Vodă Leon (1664-1669) dăruiește act episcopului Serafim, care era tot la Buzău, „pentru toate viile lui de la Slatina, moșie megieșească, de la moșul lui Gurca” și le scutește și de vinariciul domnesc, scutind, de
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
dăruiește act episcopului Serafim, care era tot la Buzău, „pentru toate viile lui de la Slatina, moșie megieșească, de la moșul lui Gurca” și le scutește și de vinariciul domnesc, scutind, de asemenea și stupii de dijmă și oile de oierit. Construcția schitului începe în anul 1665, iar la 4 august 1668 episcopul Serafim închină ctitoria sa Mitropiliei din București unde păstorea Mitropolitul Teodosie. Tot episcopul Serafim este cel care îngrijește din 1671 până în 1672 ca schitul să fie zugrăvit, la 28 decembrie
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
dijmă și oile de oierit. Construcția schitului începe în anul 1665, iar la 4 august 1668 episcopul Serafim închină ctitoria sa Mitropiliei din București unde păstorea Mitropolitul Teodosie. Tot episcopul Serafim este cel care îngrijește din 1671 până în 1672 ca schitul să fie zugrăvit, la 28 decembrie 1672 afișându-se și inscripția, în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popești (1669-1672) și al păstoririi Mitropolitului Varlam (24 decembrie 1672-2 aprilie 1679). După moartea sa, episcopul Serafim a încredințat conducerea schitului egumenului Veniamin
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
1672 ca schitul să fie zugrăvit, la 28 decembrie 1672 afișându-se și inscripția, în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popești (1669-1672) și al păstoririi Mitropolitului Varlam (24 decembrie 1672-2 aprilie 1679). După moartea sa, episcopul Serafim a încredințat conducerea schitului egumenului Veniamin, care primește danii și cumpără moșii pentru schit. Astfel, la 12 septembrie 1763, jupânița Coplea Buzescu, dimpreună cu Elina și copii acesteia, Barbu și Constantin, descendenți din familia Buzeștilor, dăruiesc jumătate din moșia lor de la Cireașovul de deal
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
afișându-se și inscripția, în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popești (1669-1672) și al păstoririi Mitropolitului Varlam (24 decembrie 1672-2 aprilie 1679). După moartea sa, episcopul Serafim a încredințat conducerea schitului egumenului Veniamin, care primește danii și cumpără moșii pentru schit. Astfel, la 12 septembrie 1763, jupânița Coplea Buzescu, dimpreună cu Elina și copii acesteia, Barbu și Constantin, descendenți din familia Buzeștilor, dăruiesc jumătate din moșia lor de la Cireașovul de deal. La 8 iunie 1674, doi monahi - Andronia și fiul său
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
fiică-sa Florica - diaconeasa și văru-său Cristea dau zapis la mâna Egumenului Filotei (urmașul lui Veniamin), prin care dăruiesc toată partea lor de moșie mănăstirii Strehareț. Tot în 1693, Constantin Vodă Brâncoveanu dă un hrisov prin care se scutesc bucatele schitului de dijmă. Până în anul 1802 schitul Strehareț a fost de mai multe ori prădat de turci. În vara anului 1802 schitul a fost cuprins de un incendiu, lucru pentru care a fost părăsit până în anul 1832, când aflam aici 63
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
Cristea dau zapis la mâna Egumenului Filotei (urmașul lui Veniamin), prin care dăruiesc toată partea lor de moșie mănăstirii Strehareț. Tot în 1693, Constantin Vodă Brâncoveanu dă un hrisov prin care se scutesc bucatele schitului de dijmă. Până în anul 1802 schitul Strehareț a fost de mai multe ori prădat de turci. În vara anului 1802 schitul a fost cuprins de un incendiu, lucru pentru care a fost părăsit până în anul 1832, când aflam aici 63 de suflete și de preoții Vasile
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
lor de moșie mănăstirii Strehareț. Tot în 1693, Constantin Vodă Brâncoveanu dă un hrisov prin care se scutesc bucatele schitului de dijmă. Până în anul 1802 schitul Strehareț a fost de mai multe ori prădat de turci. În vara anului 1802 schitul a fost cuprins de un incendiu, lucru pentru care a fost părăsit până în anul 1832, când aflam aici 63 de suflete și de preoții Vasile sin Popa Ion și Preda sin Oprea, care fac reparații și îmbunătățiri mănăstirii și împrejurimilor
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
În urma reformei domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1863, o parte din averile mănăstirii au fost secularizate, iar cu o altă parte din moșiile mănăstirii, în anul următor 1864, au fost împroprietăriți 12 țărani din satul Sinești - Olt. După anul 1865 schitul Strehareț a dus o viață liniștită și fără prea mari evenimente. I-au mai fost adăugate clădiri în partea sud-estică, dar care au fost dărâmate cu timpul. În anul 1936, pentru viețuitorii mănăstirii au fost construite câteva clădiri - chilii, în
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
au fost construite câteva clădiri - chilii, în partea nordică a mănăstirii. Cutremurele de pământ din anii 1940 și 1977 au adus vizibile prejudicii atât zidăriei cât și picturii, care nu-și mai păstrează coloritul inițial, frescele fiind parțial degradate. Fresca schitului este importantă prin stilul pictural neo-bizantin și prin scrierea cu caractere chirilice ce se păstrează pe frontispiciile icoanelor murale. Multe din icoanele schitului sunt vii documente, cu însemnări ale timpului, icoane care, contrar intemperiilor vremii sunt încă frumoase și se
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
atât zidăriei cât și picturii, care nu-și mai păstrează coloritul inițial, frescele fiind parțial degradate. Fresca schitului este importantă prin stilul pictural neo-bizantin și prin scrierea cu caractere chirilice ce se păstrează pe frontispiciile icoanelor murale. Multe din icoanele schitului sunt vii documente, cu însemnări ale timpului, icoane care, contrar intemperiilor vremii sunt încă frumoase și se păstrează bine. În anul 1979, vechea clopotniță a fost dărâmată și a fost zidită o nouă clopotniță deasupra portalului, la intrarea în incinta
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
icoane care, contrar intemperiilor vremii sunt încă frumoase și se păstrează bine. În anul 1979, vechea clopotniță a fost dărâmată și a fost zidită o nouă clopotniță deasupra portalului, la intrarea în incinta mănăstirii. În forma în care se prezintă schitul Strehareț, este un prețios loc de pelerinaj și un important vestigiu al istoriei țării și bisericii românești.
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
este cu mult mai vechi. Satul Stejăreni cu denumirea de Cârlanei este atestat într-un document din 16 septembrie 1616 (7125) - „Mărturie hotarnică pentru moșia Ciuciuleni din tinutul Lăpușnii alcătuită în timpul domniei lui Radu Mihnea voievod, în care este manționat schitul mănăstirii Căpriana (adică Condrița)”, în care se precizează hotarele moșiei Ciuciuleni, ce aparținea urmașilor boierului Eonașco Banaura: „...am mers tot fundul cu Drăgușenii și am mers până în deal pe d-asupra... de aicea ne-am înturnat pe despre Horohei, și
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
mărtureserele oamenii bătreni potrevit după uricul ce-l au”. Poiana Cârlanilor este menționată într-un document din anii 1544-1545 - „Mărturie hotarnică din timpul domniei lui Petru Rareș voievod, pentru moșiile mănăstirii Căpriana, pe care Nicodin dichiul a adus-o la schitul Hîncul”, ce stabilește hotarele acestei mănăstiri: „Hotarul sfintii mănăstiri Căprienii din hotarnică să începi hotarul di la Ișnovăț, ești piatră dispre răsărit și alta împotrivă, ci ești piste Ișnovăț dispre amiază-zî să hotărăști cu Mimorănii și să coboară dincoaci, în
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
acum, să cunoască și să respecte ce au spus Sfinții Părinți despre cele zece porunci și să învețe și pe copii. În final, Serfes îndeamnă și la citirea zilnică a Sfintelor Scripturi și a Apocrifelor, la pelerinaj la mănăstri sau schituri ortodoxe, în special în Țara Sfântă sau la Muntele Athos, la manifestarea diverselor virtuți creștine, grija de natură și de familie etc. Serfes citează pe Teodor Studitul, care a scris: „Biserica lui Christos nu e compusă din cei mulți, ci
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
codul de clasificare BT-II-a-B-02029 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Potrivit tradiției, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar și de prin părțile Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de "Sihăstria din Poiana Voronei". Primii călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni. Denumirea localității provine dintr-o limba slavă, vorona însemnând în traducere "cioară", iar legenda spune că, uneori, în poiană se așezau cârduri
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
muzeu, pe zidul ei fiind amplasată în anul 2005 o placă memorială. Ca urmare a Decretului nr. 410 din anul 1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sf.Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale C.A.P.-ului. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște de călugărițe
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
din sec. al XIX-lea, faianță, mobilier de stil din diferite epoci, artă orientală (vase și stampe japoneze, vase de aramă orientale), iar la subsol, din iun. 1971, o interesantă și cuprinzătoare secție de Practica viticulturii în podgoria Dealu Mare. Schitul Sf. Maria - Cricov cu biserica de lemn se află în Jercălăi, Urlați. Biserica de lemn, monument de arhitectură, a fost construit în 1731, de meșteri populari în satul Luieriu (Mureș). După un timp, bisericuța a fost demontată și transportată la
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
Celic-Dere. Biserica veche are hramul ""Înălțarea Domnului"". În prezent întregul complex monahal se află înscris pe lista monumentelor istorice sub codul . În anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere, a fost înființat ca metoc al mănăstirii amintite un schit. Acest schit, numit Saon a devenit de sine stătător abia după ce partea de nord a Dobrogei devine parte a României ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin (1878). Astfel, prin grija episcopul Iosif Ghiorghian are loc mutarea călugărilor de la schitul
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
veche are hramul ""Înălțarea Domnului"". În prezent întregul complex monahal se află înscris pe lista monumentelor istorice sub codul . În anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere, a fost înființat ca metoc al mănăstirii amintite un schit. Acest schit, numit Saon a devenit de sine stătător abia după ce partea de nord a Dobrogei devine parte a României ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin (1878). Astfel, prin grija episcopul Iosif Ghiorghian are loc mutarea călugărilor de la schitul Celicul de
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
schit. Acest schit, numit Saon a devenit de sine stătător abia după ce partea de nord a Dobrogei devine parte a României ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin (1878). Astfel, prin grija episcopul Iosif Ghiorghian are loc mutarea călugărilor de la schitul Celicul de Jos, schitul Saon devenind de sine stătător. În același an are loc și construcția bisericii vechi, folosindu-se pentru ridicarea ei: lemn, nuiele împletite și pământ. Din aceeși perioadă se mai păstrează și un corp de chilii. Un
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
Saon a devenit de sine stătător abia după ce partea de nord a Dobrogei devine parte a României ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin (1878). Astfel, prin grija episcopul Iosif Ghiorghian are loc mutarea călugărilor de la schitul Celicul de Jos, schitul Saon devenind de sine stătător. În același an are loc și construcția bisericii vechi, folosindu-se pentru ridicarea ei: lemn, nuiele împletite și pământ. Din aceeși perioadă se mai păstrează și un corp de chilii. Un eveniment important în istoria
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
bisericii vechi, folosindu-se pentru ridicarea ei: lemn, nuiele împletite și pământ. Din aceeși perioadă se mai păstrează și un corp de chilii. Un eveniment important în istoria așezământului monahal a avut loc în perioada starețului Filimon (1889-1905) când întreg schitul a fost afectat de un incendiu, biserica veche a mănăstirii scăpând acestei năpaste. În anul 1909 schitul întră sub jurisdicția Mănăstirii Cocoș. În același an încep lucrările la noua biserică a mănăstirii a cărei construcție a durat până după primul
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
păstrează și un corp de chilii. Un eveniment important în istoria așezământului monahal a avut loc în perioada starețului Filimon (1889-1905) când întreg schitul a fost afectat de un incendiu, biserica veche a mănăstirii scăpând acestei năpaste. În anul 1909 schitul întră sub jurisdicția Mănăstirii Cocoș. În același an încep lucrările la noua biserică a mănăstirii a cărei construcție a durat până după primul război mondial. În urma unui cutremur, turlele bisericii noi s-au prabușit acestea fiind reconstruite abia după anul
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
mănăstirii de maici, fiind refăcută între anii 1930-1936, pe același amplasament, după ce biserica veche a ars în 1929. Figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010 . Pe valea pârâului Lepșa a fost înălțată biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului" a Schitului Lepșa, monument istoric cod LMI VN-II-m-B-06514, pe locul unei biserici ce datează de la sfârșitul sec. XVIII (1780). Schitul s-a bucurat de o administrație autonomă, dar și de donațiile și veniturile primite de-a lungul timpului. Mănăstirea Lepșa a fost
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]