3,463 matches
-
o poezie a injuriei, afuriseniei și blestemului, duse până la extrem într-un text precum "Pârțotina boșoroagă": "Să nu mă facă pârțotina masculină boșoroagă să mă răpăd odată și să-i rup mustățile, căci atunci îl mușc de nas și-l scuip cu muci cu tot, în Dumnezeul mă-sii. Ca un turbat mă voi arunca și, zgâlțind stâlpii telegrafici și rozând cu măselele din garduri și din zăbrele de fier, mă voi antrena astfel, să-l sfâșii pe el și pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
glasul, curmat din când în când de hohote de râs: "Ce de apă! Ce fericire! Ce de apă!"". Printr-un tertip auctorial, naratorul, în ipostaza feminină a "babei Neacșa", suprimă brutal imaginea apocaliptică: ea "se opri, făcându-și cruce și scuipând în sân: "Ptiu' ucigă-l toaca! Ferește, Doamne, și pe vrășmași de așa o pacoste››". Chiar gestul magico-ritualic al naratorului-personaj imprimă un sens comic întregii povești, pentru că se simte amenințat de propriile-i personaje. Manipularea, cu umor, a stratului arhaic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
propunem să le analizăm. 1. Comicul anatemizant uzează de violența verbală în scopul trimiterilor descalificante la animalier, la domestic sau la corporalul indecent: "Jivinele cele mai variate ale societății noastre se socot în drept de a-și pune contribuția de scuipat și fecale morale în jurul cetățuii noastre. Masturbanți și fameni iau atitudini și vorbesc pițigăiat de noi, cu o demnă emfază. Intestinul lor, devenit cerebral, ne judecă, ne clasează". Asemenea tirade vexatorii, frecvente în pamfletul arghezian, au la bază mecanismul psihologiei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Numai titlul este purtător al unei triple semnificații devalorizante (demasculinizarea, vidul și senilitatea), care transformă victima într-un adversar insignifiant, într-un învins, încă dinaintea luptei. Apoi, acumularea de performative ale agresiunii fizice extreme (să mă răpăd, îl mușc, îl scuip, să-l sfâșii etc.) sau de calificative injurioase ("porcii", "gheșeftarii", "pungașii", "fleoarțele financiare", "șantajiștii", "teroriștii", "bestiile" ), deformarea onomastică ("Chichifor Trainic"), înjurătura, amenințarea, precum și re-semnificarea polemică a funcției dialogice, prin dinamitarea pasivității lectorului ("Ai priceput, cititorule, blegule, care rabzi toate?"), sunt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
meu oratoric apar ca florile de ghiocei cu o lacrimă în petale. E adevărat că în fond toată ființa mea se umezește la încheieturi și transpiră. Ca și cum aș purta în podul palmelor o limbă, mâna, când o dau, lasă un scuipat de linsoare"263. Secvența descrierii fizice are, cu adevărat, valoare comic-estetică, prin reintegrare în ansamblu textual, unde personajul apare ca un compozit poliedric: are un nume pe care-l adaptează cameleonic statutului său social și în marginea căruia glisează meditativ
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci știi tu, ci-i în sufletul meu? Dar, oacheșa aflându-i punctul slab, nu se lăsă. - Știu, flăcăule... știu tăt-tăt! zise ea învăluindu-l cu o privire hipnotică, steclindu-i ochii ageri în tot albul lor. - Știi pi dracu..! și scuipă într-o parte. - Îți zâc, frumosule, îți zâc tăt ci ți‟i scris! Lisandru făcu un gest, a lehamite cu mâna, dar țiganca i-o prinse din zbor, cu o iuțeală de pisică, holbându-se în ea. - Ei, hai, zî
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu ar fi crezut niciodată cum c-aș fi un bețiv, așa că i-am spus: — Nu vă lăsați păcălit de asta, Herr Lehmann, folosesc băutura asta ca apă de gură, numai că sunt mult prea al naibii de leneș ca s-o scuip. El chicoti la auzul acestor vorbe, mă bătu ușor cu palma pe spate și comandă pentru noi două pahare mari. Le-am băut după care l-am Întrebat unde aveau să meargă fericiții Însurăței În luna de miere. — Pe Rin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
face pentru dumneavoastră, oameni buni? Aș vrea să vorbesc cu Herr Bock. Speram că ne puteți ajuta. Căutăm o persoană dispărută. Welser chicoti și Își ridică din nou pantalonii. — Isuse, hai că asta e bună. Clătină din cap și apoi scuipă pe pământ. — Numai săptămâna asta mi-au dispărut trei muncitori. Poate că ar trebui să vă angajez pe dumneavoastră să-i găsiți, ce ziceți? Râse din nou. — Se afla și Bock printre ei? — Dumnezeule mare, nu, zise Welser. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai mei pe deasupra: — Nu ești foarte deștept, zise ea. Nu pricep de ce proștii ăștia doi au crezut de cuviință că era necesar să fii dat la o parte. — În clipa asta, m-aș fi gândit că e evident de ce. Haupthändler scuipă pe podea și spuse: — Și acum ce o să se Întâmple? Am ridicat din umeri: — Depinde. Poate născocim o poveste: crimă din pasiune sau geva de genu’ ăsta. Am niște amici la Alex. Poate obțin un târg pentru voi, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca băieții tăi să-mi dea la cap. — Și de ce mă Întrebi pe mine? — Ai răpit deja doi oameni, așa că Încă un al treilea ar putea să nu fie prea mult de suportat pentru conștiința ta. Roșcovanul aproape că-mi scuipă În față: — Ce dracu’ e aia conștiință? zise el și trecu de ușă. Afară din han, m-am grăbit să-l urmez În direcția unuia dintre adăposturile pentru bărci. Din ea ieși un bărbat, Încheindu-se la șlițul pantalonilor. Interpretând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
piept. Dacă credea că sunt polițist, atunci puteam să uit de misiunea mea. Un fost deținut nu se Împrietenește niciodată cu un polițist. Și dacă am fi fost amândoi duși de valuri pe o insulă pustie, tot mi-ar fi scuipat În față. — Da? am zis cu nonșalanță. Și unde s-a Întâmplat asta? I-am pus jumătatea de țigară Între buze și i-am aprins-o. — Erai detectivul casei, croncăni el. La Adlon. Am aranjat cândva o spargere acolo. Chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
despre izolare, gelozie, răutate. Despre vulnerabilitate. Despre disperarea despărțirii de ea pentru două zile. Despre veșnicele mele nemulțumiri. Lucruri întâmplate în absența mea. Provocate de absența mea. De fiecare dată, dau vina pe celălalt. Mă hrănesc din reproșuri, din cuvinte scuipate cu ură. Mă gândesc la șinele de tramvai, o rețea argintie care nu cade niciodată - scriu despre asta. Mă întâlnesc două ore cu singura mea prietenă la fosta Cireșica, eu vorbesc mult, febril, ajung târziu acasă, aerul tare al nopții
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
existe mare, să nu mai existe pământ și arbori, ci numai piatră, o piatră rece de peșteră pe rare curge apa; să nu mai existe alt adevăr decât suferința și moartea; să simți un gust dulceag în gură și când scuipi să-ți dai seama că e sânge; să uiți cine ai fost, cine ești, să uiți, poate, chiar, în cele din urmă, să-l urăști pe cel care te omoară... în loc de asta, însă, îți spui că tu n-ai nici o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
strat de var pe perete, Tresar acum când văd înfipt în pământ ca o cruce fără brațul vertical parul nostru, la capul unei ridicături bătătorite de pământ, semnul că acolo, la vârful parului incrustat de Theo cu briceagul, umezesc cu scuipat lemnul să pot citi data înscrisă, șaptesprezece septembrie o mie nouăsute nouăzeci și, exact acum trei ani, și mă uit la ridicătura de pământ de la picioarele mele ca la un mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
flaușată, până când dințișorii lui Molly au transformat-o într-o cârpă mirositoare fără formă. —Era împuțită, spuse Clodagh disperată. Apoi se întoarse de la telefon. —Molly, încercă ea. Era murdară. Bleach, urâtă, puh! Ashling asculta răbdătoare în timp ce Clodagh scotea sunete de scuipat și de dezgust. —Era un pericol pentru sănătate. Te-ai fi îmbolnăvit din cauza ei. Strigătele s-au intensificat și Clodagh reveni pe fir: —Vaca aia bătrână de la creșă a spus că Molly nu va mai avea voie să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urmă pe Mai. Dar, pe la jumătatea biroului, se pare că i-a venit mintea la cap și a încetinit. Ah, căcat, bombăni el, lovind copiatorul cu pumnul. S-a auzit un țiuit, apoi o pocnitură, și mașinăria a început să scuipe pagină după pagină. Copiatorul funcționa din nou! — Avem tehnologie! Jack Devine este eroul zilei, declară Ashling și începu să aplaude. Au urmat-o și ceilalți. Jack se uită în jurul său la tot biroul care îl aplauda și apoi, spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
efect. —E o târfă sclavagistă, se smiorcăi Ashling, în timp ce lua cina cu Marcus la Mao. Cea mai rea persoană pe care am întâlnit-o vreodată. —Nu te abține, o rugă Marcus, turnându-i un pahar cu vin. Dă-i înainte, scuipă tot. A, nu, spuse Ashling, ducând o mână prin părul ei care arăta destul de haotic. Doar că e atât de insistentă, încât nu îi pasă că avem și noi o viață în afara prețioasei sale reviste afurisite. Când ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din cauza confuziei. Știa că Lisa mânca mere și grefuri câteodată. Trix nu mânca niciodată fructe. Absolut niciodată. Și se mândrea cu asta. —Vreau sushi. Sugestia era atât de uimitoare, încât Trix și-a pierdut temporar abilitatea de a vorbi. —Sushi? scuipă ea într-un final, oripilată. Vrei să spui, pește crud? În weekend, Lisa citise că un restaurant de sushi se deschisese în Dublin și spera că gustând din produsele lor va reuși să mai treacă peste depresia cauzată de Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dorită. Dar robotul telefonic din Sydney al lui Phelim a răspuns, în ciuda orei târzii, așa că Ashling nu a avut de ales și a sunat-o pe Clodagh. După ce și-a cerut scuze pentru că a trezit-o, Ashling a început să scuipe toată povestea tristă și a terminat exclamând: — Și nu m-aș supăra, dar urăsc că trebuie să îi vizitez. Totuși, cuvintele de consolare nu au venit din partea lui Clodagh. În schimb, a spus somnoroasă: — Merg eu să îl văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dacă se întâmplă ceva cu copiii mei. Ea l-a privit, în timp ce își îmbrățișa puternic copiii, cu ochii strâns închiși. Era atât de îngrozitor. Ieri, la aceeași oră, lucrurile nu puteau fi mai normale. Făcuse tocăniță la cină, Craig o scuipase la loc în farfurie, ea se uitase la Coronation Street, îl pusese pe Dylan să schimbe un bec, Molly dăduse cu unt de arahide pe pereții dormitorului. Retrospectiv, părea o epocă de aur, neatinsă de durere sau grijă. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la nici una din aceste întrebări, însă îmi dădusem seama că trebuia să îi ajut cu orice preț, așa că le-am spus: — Dați-mi un arc și voi pleca! Vă voi recupera aurul! Zis și făcut. Balaurul avea trei capete și scuipa foc și pe nări. Era de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului. Spre mirarea mea, l-am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cu fotografii ce înfățișau femei îmbrăcate sumar, majoritatea cu capul în jos. Baia puțea a urină stătută, iar în bucătărie erau trei pisici care adulmecau niște conserve de ton pe jumătate goale. Când am dat să mă apropii, m-au scuipat. Am aruncat cu un scaun după ele și m-am întors la tata. Se sprijinea de balustrada verandei și își mângâia barba. L-am apucat de braț, de teamă să nu se ducă de-a dura, și, înghițindu-mi lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau sunt eu un caz mai special? Din mulțime răsunară urale. Am întors capul și l-am văzut pe partenerul de antrenament al lui Blanchard prăbușindu-se la podea. Johnny Vogel urcă în ring și-i scoase proteza. Cel căzut scuipă un jet lung de sânge. Când m-am uitat la Kay, am văzut c-a pălit și s-a ghemuit în jacheta ei sport. I-am spus: — Mâine seară o să fie și mai rău. Ar trebui să rămâi acasă. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pansament apretat. CAPITOLUL PATRU Am ieșit din vestiare în același timp, la sunetul soneriei de avertizare. Când am deschis ușa, am simțit un puseu de adrenalină. Cu două ore în urmă, mestecasem o friptură în sânge, îi înghițisem sucul, dar scuipasem carnea, iar acum simțeam că transpir sânge de animal. Dansând în vârful picioarelor, m-am îndreptat spre colțul meu și am străbătut cea mai incredibilă gloată amatoare de box pe care am văzut-o în viața mea. Sala era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]