5,253 matches
-
din familie acum. Tu ești familia mea. Când m-am trezit din nou era cinci dimineața. Dincolo de storuri, o lumină gălbuie vestea deja dimineața, dar străzile erau pustii. Trebuia să vorbesc cu Rachel. Era singura persoană care mă putea ajuta. Scuze că te-am trezit. —Eram trează oricum. Probabil că mințea, dar exista o șansă să fi spus adevărul. Uneori se trezea cu noaptea în cap să meargă la o întâlnire DA (Dependenții Anonimi) înainte de a merge la lucru. — Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
legănându-se pe vârful degetelor, răsucindu-se pe călcâie, făcând șpagatul în aer, și având tot timpul un zâmbet sinistru, artificial. A încheiat, aplecându-se cu prefăcută umilință până la podea, cu brațele întinse ca niște aripi de avion în spatele său... —Scuză-mă, s-a auzit o voce. Ai venit pentru spiritism? Mi-am răsucit capul. Un tip tânăr, probabil pe la douăzeci de ani, mă privea cu interes. L-am văzut studiindu-mi cicatricea, dar n-a dat nici un semn vădit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa! Acolo unde...! Oops! Ne scuzați. În mod bizar, semănau cu toții leit. Atmosfera a fost spulberată, și eu una m-am simțit puțin ridicol. — Timpul a expirat, a zis Leisl, apoi lumea a început să pună bancnote boțite de un dolar într-un bol, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
hatârul. Era de treabă, la modul ăsta. A lăsat receptorul jos și am auzit-o pe Maggie șoptind: — Cine e? — E Anna, vrea să mă uit ce face JJ. —De ce? —Așa. După treizeci de secunde, Garv a revenit. —E bine. Scuze că te-am trezit. —Nu-i nimic. Simțindu-mă puțin stupid, am închis. Cam atât cu Leisl. De îndată ce am închis, m-a cuprins o deznădejde cumplită: simțeam nevoia să vorbesc cu Aidan. Tastând cu furie, am căutat-o pe Neris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seara“, am înțeles că le trezeam tuturor mila și că oamenii mai că dădeau mită să nu stea lângă mine. Îmi pare nespus de rău, Gaz. I-am strâns mâna. Nu mă pot abține. Hei. N-ai de ce să te scuzi. M-a sărutat blând pe creștet, dar apoi mai c-a luat-o la goană. După câteva secunde, stătea la bar, dând pe gât dintr-o dușcă un lichid de culoarea chihlimbarului. A trântit paharul pe lemnul lăcuit, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de încăpățânată încât, dacă o rog să aibă grijă, s-ar putea să facă exact pe dos. Poate că ar trebui să vorbesc cu mama? Dar felul în care mama aborda toată povestea - oferindu-se să sune ca s-o scuze pe caz de boală etc.- mă făcea să cred că nici ea nu lua lucrurile prea în serios. Pentru că nu puteam să mă hotărăsc asupra celui mai bun drum de urmat, am decis să nu fac nimic, cel puțin deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am auzit: —Ești un bărbat pervers, nerușinat, și o să te pedepsesc. Era șoferul, care vorbea la telefon. M-am ridicat în capul oaselor, dornică să trag cu urechea. —Dă-ți jos pantalonii, răule, răule ce ești. O să te pedepsesc! — Mă scuzați, domnule, cu cine vorbiți? S-a întors rapid, ducând un deget la buze, fără nici o mână pe volan, apoi și-a reluat conversația: —O să te bat pentru că ai fost așa rău. Da, o să te bat, răule, răule ce ești. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
arătat spre Jacqui și Joey - nu mă pot concentra pe nimic altceva deocamdată. De fapt, păreau că se pregătesc să plece. Chiar așa era! S-au ridicat și Joey a aruncat pe masă câteva bancnote de douăzeci și se tot scuzau în timp ce-și făceau loc să iasă. — Pleacă acasă devreme ca să facă sex, fără să le pese cât de nepoliticos poate să pară, a oftat Brooke, pierdută în reverie. Nici măcar nu lasă destui bani ca să-și acopere partea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar, odată ce am aflat că e teafără, nu m-au mai interesat detaliile și nu l-am citit decât la aproape două săptămâni după ce-l primisem. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Am noroc că mai trăiesc Scuze că te-am mințit. Dar prea mă rodea curiozitatea. O să-ți spun acum tot ce s-a întâmplat, dar nu pot să-mi amintesc fiecare cuvânt cu desăvârșită fidelitate așa că o să le reproduc din memorie, ca de obicei. Dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ciufuțica ni s-a părut atât de nostimă încât am început să ne tăvălim de râs; cu cât râdeam mai mult, cu atât mai nostim ni se părea, până când am ajuns să ne agățăm una de cealaltă și să ne scuzăm în fața asistentei, nu foarte convingător, pentru comportamentul nostru scandalos. De fiecare dată când ne opream, una din noi spunea „Ciufuțica, fă-ți curat în cameră“ sau „Ciufuțica, mănâncă-ți morcovii“, și iarăși ne pufnea râsul. Nu puteam să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nostru. Aflase că ambasadorul regelui din Fès trecea prin regiune și ținea cu orice preț să-l întâlnească. Khâli ceru informații de la una din călăuze, care îi spuse că ocolul ne va întârzia cu cel puțin două săptămâni. Așadar se scuză pe lângă soldați, spunându-le că un trimis al sultanului nu putea face vizite seniorilor care se aflau în afara drumului, cu atât mai mult cu cât boala îi încetinise deja considerabil misiunea. Totuși, pentru a arăta stima pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-l auzisem despre evenimentele de la Tefza, apoi am adăugat că n-aveam să zăbovesc prea mult pe acolo; doar cât să-mi vând săbiile, să-mi cumpăr burnuzurile și s-o iau din loc. Personajul mi-a cerut să scuz nervozitatea compatrioților săi și a poruncit gloatei să mă lase să trec, explicând în limba berberă că nu eram nici iscoadă, nici sol din Fès, ci doar un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aur acolo unde crede el că ar putea găsi. Intrarea unui client îi întrerupse discursul. Văzând că noul venit nu avea nici un obiect în mână, Akbar își spuse desigur că era vorba de un cumpărător și ne rugă să-l scuzăm o clipă. Prințesa se pregătea de plecare, dar eu am reținut-o: — Cât nădăjduiai să capeți? — Trei sute de dinari, nu mai puțin. I-am cerut să-mi arate tapiseria. Hotărârea mea era luată, dar n-o puteam achiziționa fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săptămână? S-a lăsat năpădită de un râs sincer și cuceritor, de care m-am simțit cu atât mai ofuscat. Ca să-mi arăt dezaprobarea, am descălecat și am pus piedică piciorului cămilei. N-a zăbovit să vină înapoi spre mine. — Scuză-mă pentru râsul meu. Am râs pentru că ai zis că-s rotunde. N-am născocit eu asta. Ibn-Battuta, marele călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată. Sau poate de foarte departe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de mânecă, așa cum tragi de un copil înfometat. Mi-am păstrat cu greu cumpătul, scuzându-mă chiar pentru frivolitatea mea. Nu erau oare atâtea biserici, palate, monumente de admirat în preajma noastră? Sau poate că voia să mă ducă spre piazza Navona, aflată foarte aproape, unde se spunea că spectacolul, cel puțin acela al scamatorilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pila cu vârf scurt. — O mie de pila? Înseamnă că nu mergem să facem aprovizionarea. Mergem la luptă! — Mergem să facem aprovizionarea. Îi iau cu mine pe cei cinci sute de oameni din cohorta mea... ca să facem aprovizionarea. Ai înțeles? — Scuză-mă, dar o sută șaizeci de castrapila nu sunt de-ajuns ca să apere cinci sute de oameni. Abia ajung pentru o centurie! — Zău? zâmbi ironic Antonius. — Nu vrei să-mi spui ce plan ai? întrebă Errius cu glas scăzut. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un alt tărâm, unde totul era alb și strălucitor, dar era și foarte frig. Speriată, am căutat pe cineva care să-mi explice unde mă aflam. După un timp, am găsit un fulgușor de nea pe care l-am întrebat: Scuză-mă, îmi poți spune unde mă aflu? Bună! Cum adică, nu ști unde te afli!?! Nu! Îmi poți spune? Da! Te afli pe tărâmul iernii! Aici se produc frigul, gerul, viscolul și fulgii de nea și apoi pornesc către tărâmul
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
contribuit și eu la confecționarea lor. După un timp am ajuns în biroul Reginei Iernii, care, după spusele fulgușorului mă putea ajuta. Intrând înăuntru, fulgușorul a spus: Regino? Înălțimea Ta, pentru tine! a spus regina, uitându se mânioasă la fulgușor. Scuzați-mă, Alteța voastră! Dacă nu vă deranjez, aș dori să mă ajutați cu ceva! Spune ce vrei! a spus regina, parcă, nepăsându-i. Am întâlnit această fetiță din lumea muritorilor, care ar dori să se întoarcă acasă, și m-am gândit
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
un milion? S-a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am ridicat din umeri. Am râgâit iar. — Drăcia dracului! am exclamat. Scuză-mă. Am căscat. Mi-am plimbat privirea prin cârciumă. El s-a întors la cartea lui. —Hei, am spus eu. Chiar în fiecare zi... Faci chestia asta chiar în fiecare zi, adică scrii? Ai un program fix? — Nu. — Tare aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în State și Bad Money în Europa, dar n-am înțeles care era avantajul. — Bine, zise Caduta, Spune-mi, John. Theresa asta, câți ani are? — Ah... În jur de treizeci? Da, treizeci și nouă. M-am uitat îngrijorat la Caduta. — Scuză-mă, dar am înțeles că are un fiu de douăzeci de ani — Corect S-ar putea să fie ceva mai în vârstă. — Eu am patruzeci și unu, spuse Caduta. — Ei, nu! făcui eu. E perfect. Deci ai putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dus pe Sixth Avenue și am cumpărat un dicționar care să mă ajute în realizarea planului. Știți cum e cu momentele de mahmureală, când nu ești în stare să scrii eu’s sau tu ești, ca să nu mai vorbim de scuzați sau din nou. Mi-a luat cam câte o zi să scriu scrisoarea, să o lipesc, să o timbrez și să o expediez, dar în cele din urmă am reușit să-mi duc întreprinderea la bun sfârșit M-am scuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scuzați sau din nou. Mi-a luat cam câte o zi să scriu scrisoarea, să o lipesc, să o timbrez și să o expediez, dar în cele din urmă am reușit să-mi duc întreprinderea la bun sfârșit M-am scuzat pentru comportarea mea (doar știi cum se întâmplă, câteva pahare, ceva bună dispoziție, și ai depășit măsura) și am întrebat-o dacă aș putea să o invit la un prânz. La urma urmei, am subliniat eu, întâlnirea pentru prânz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Umbrele lor nu înfiorau și nu amenințau, era mai curând o absorbire de natură clericală în radarul poftelor care le aduseseră aici. — Salut, spuse o voce din spatele meu. — Ah, cară-te, am spus eu și m-am întors. O, salut! Scuză-mă. Ce mai faci? — Bine. Îți place aici? Uită-te la tine, ești îngrozit. Bun. Despre ce vrei să-mi vorbești? Am inspirat adânc - și am auzit micul protest al dușmanilor mei din plămâni. El stătea pe scaunul de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sărută nimeni. Ai să găsești aici stilul franțuzesc și englezesc, grecesc și turcesc, dar de sărutat nu se sărută nimeni. A trebuit să mai dau niște bani pentru perversiunea asta. Am plătit o sumă exorbitantă. Ah, te rog să mă scuzi. N-am îndrăznit să ți-o spun mai devreme, de teamă că nu mă vei mai plăcea, că nu-mi vei mai arăta înțelegere - și cătă nevoie am de înțelegerea ta. Nu-mi pot permite să o pierd. Fanfaronul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin păr în timp ce se ducea spre ușa din spatele lui. — Scenariul, spusei eu. — Da, nu-ți place? — E un dezastru, și tu știi foarte bine. Cum așa? — Vedetele, vedetele. Niciodată nu se vor atinge de căcatul ăsta. Totul s-a sfârșit. — Scuză-mă, Slick, spuse el în timp ce își turna cafeaua în ceașcă, dar în cazul ăsta îți trădezi lipsa de experiență. Vrei și tu cafea? Ia-ți ceva de băut. Vedetele au acceptat oferta. O vor face. Sau, dacă nu, va interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]