3,145 matches
-
politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu adresa și profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o asemenea reparațiune morală le-ar putea aduce: „Nu pot contesta că autoritatea atribuită acestui personagiu și consacrarea seculară, pe care i-a dat-o indiferența atîtor generații, au putut să influențeze și tinerețea Domniei Voastre, ca pe a atîtor predecesori în treburile publice, cari au preferat o tradiție plină de erori unei inițiative salutare pentru revizuirea materialului destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filtrează direct prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și iarmaroacelor e în plină eflorescență”), privite în paralel cu cele de aiurea, se încheie cu o serie de recomandări privind expunerea și promovarea producției naționale: „Ar trebui să se știe că într’adevăr una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit. Mijind doar arar ochii, spre stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a prăbușit în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gura ta, de ochii tăi ca două stele peste văi, cum să nu te tot cutremuri când au trecut prin mine oceane de frunze, oceane de vremuri... vineri, 21 septembrie 2012 Dacie sfântă Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
valiză verde de voiaj, nu le rămăsese decât să se spele pe cap și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare, mult visatul transfer. Întâmplarea făcu ca unul din contabilii secției financiare de la Vidra să vină la Brănești, unde își avea familia, iar Virgil să meargă în locul său; mai bine nici că s-ar fi putut!... Stelian nu avu nici o contribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
culeagă florile. Și eu, la rândul meu, după ea. Și strângem noi ce strângem și deodată aud un foșnet în tufărișurile înfrunzite. Copila își continuă treaba, dar eu, cum mă ridic de-o mare presimțire mă ascund după un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre fetiță. Eu îi fac semn Scufiței să plece de acolo. Ea nu mă ascultă. Lupul ajunge în fața fetiței: Bună ziua, Scufiță Roșie! Ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cațere pe arborii existenței lui, așa cum nici pădurea întreagă nu va reuși să zărească oamenii cățărându-se. Sunt prea mici, neînsemnați, mânjiți în subconștientul lor pentru a scânteia în fața unor adevărate inimi lipsite de păcat, cum se găsesc în scorburile seculare ale puieților de stejar, de două ori mai falnici decât stejarii înșiși și de zeci de ori minuscule în fața firului de iarbă, pendula unui ceasornic răsturnat de zeii timpului, în care orele bat înapoi. În firele de oameni de la marginea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al învățăturilor primite de la mai-marii înțelepți ai atîtor generații miros de lup adevărat. Mai era ceva acolo, un iz, o adiere, o nuanță pe care Arus n-a recunoscut-o. Lupino ducea cu el
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare și la picioarele cîmpiei pustii, atunci, în pragul iernii iminente și în voia vînturilor nemiloase, s-a născut puiul de lup: ființă mică și neajutorată, un boț rotund de blană fără ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care simpatizează cu Bonifaciu. Nu am face decât să le furnizăm pretexte tuturor ghibelinilor ascunși... ca Alighieri acela. Știi bine că doar garda de cartier poate efectua arestări. Am putea să o acuzăm de vrăjitorie și să solicităm intervenția brațului secular. — Am luat deja În considerație această posibilitate. Dar, dacă a venit la Florența, asta Înseamnă că aici are prieteni de nădejde și, poate, puternici. Dacă dăm greș, ne-am putea pomeni implicați Într-un proces public. Iar dacă totul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Deasupra acestora se dezvolta un al doilea nivel, Împărțit În cubiculumuri restrânse. Intrară În străvechiul impluvium, transformat În adăpătoare, pășind peste resturile pardoselii. Sub picioarele lor, o corabie Înconjurată de delfini negri sfârșea prin a le dezagrega În naufragiul ei secular, călcată de copitele cailor purtători de clienți. Iar În jurul fântânii, pe jumătate șterse de timp și de neglijență, simbolurile constelațiilor și cele șapte planete cu orbitele lor. Un Întreg zodiac În descompunere, care se Întindea pe toată suprafața curții interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
predicator popular la Temple, unde deținea postul de conferențiar. Trebuie să fi știut că Du Maurier nu mergea la biserică decât la nunțile, botezurile și Înmormântările familiei, dar lucrul acesta nu părea să le influențeze respectul reciproc, bazat pe entuziasme seculare comune - față de plimbări, muzică, discuții plăcute și o companie antrenantă. Henry se temuse că Ainger are să Îi pună la Încercare calitățile de naș Înainte de botez sau la petrecerea de după aceea, de la New Grove House, dar Du Maurier Îl liniștise: — Ainger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stângace. Cu anii fondării (și monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din cărămizi, urcate în cârcă cu samarul sau urnite pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac, ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor seculare. Pișcate de harul unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cugetători - căldare. 80. SUB CERUL PLIN DE NOURI... (cca 1879) Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit, Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miază noapte cu codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpae albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meșter olar, atât În satele din apropiere cât și În cele depărtate, ba era așteptat În mai toate târgurile din regiunea Iași. Deși fecior de dascăl, posesor al unui glas frumos și al tainelor slujbelor din biserică, el părăsește tradiția seculară și neștiinduse din care pricini, s-a Îndreptat spre olărit, acestă Îndeletnicire atât de veche, aflată la Întâlnirea dintre artă și meșteșug. Nobila meserie o Învățase de la un vestit olar din nordul țării. La Început a lucrat de unul singur
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de la cârma țării sunt toți măcelăriți sau au fugit, le-au luat locul alții, care vin de la capătul pământului, și tu îmi reproșezi că iau lucrurile în serios? În chip de răspuns, dădu din umeri și rosti aceste vorbe de seculară resemnare: — Oricine o ia pe mama devine tatăl meu vitreg. Apoi s-a pus pe râs. Exista totuși cineva, un bărbat care nu se resemnase nicicum. Acesta era Tumanbay. El se pregătea să scrie paginile cele mai eroice din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a pornit totul! FETIȘCANA: Trăiască codul lui Napoleon! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru totala eliberare a teatrului! TOȚI: Ura! RECRUȚII: Ura? Ura? Asta vă duce la pierzanie. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru bufoni și pentru sufleor! Pentru personajele seculare! Trăiască personajele secundare! TOȚI: Ura! Sus cu personajele secundare! CĂLĂTORUL GRĂBIT (Care a stat vizibil în umbră, deși a făcut dese eforturi de a se impune.): Jos cu personajele principale! Această replică este spusă aproape pe furiș; pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
florei, al faunei și al resurselor economice, topografi. Pentru uz militar, În primul rând, desigur, dar nu numai... În plan religios, reține atenția și provoacă admirație politica inteligentă de cultivare a zeităților locale, reconstrucția unor temple „păgâne” sau, În ordine seculară, a mausoleului regelui persan Cyrus cel Mare - gesturi care, și ele, contribuie substanțial la armonizarea relațiilor dintre Învingători și Învinși, obiectivul cu bătaie lungă fiind fuziunea acestora Într-o realitate etnică supranațională. Faptul că Alexandru Însuși adoptă elemente vestimentare ahemenide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de expresivitate În dauna coerenței. Aveți ceva Împotrivă să ne Întoarcem la chestiunea ecourilor genezei reale a Pământului În memoria culturală a umanității? Când spun „memoria culturală”, nu mă gândesc la fondul mitologic de uz curent - legende, ceremonialuri religioase ori seculare, credințe, ritualuri etc. - care circulă liber pe varii meridiane și continuă să-i surprindă pe specialiști prin notele sale comune, În pofida distanțelor mari care separă colectivitățile unde apar și a imposibilității contaminării prin contact. Mă gândesc la ceva mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e vorba? Nu cumva oamenii - specia umană, cum le plăcea subteranilor să spună - sunt atrași obscur, dar irezistibil (ca să nu spun implacabil), de această religie politică, așa cum o numea, pe la finele deceniului patru al secolului trecut, Eric Voegelin, ori religie seculară, cum nuanța Raymond Aron, treizeci de ani mai târziu, singura care promite tot - egalitate, dreptate, bunăstare, siguranță socială, progres, solidaritate, fericire - fără să ceară nimic În schimb? Nu cumva mitologia socialism-comunismului reprezintă aspirația vitală a celor mulți, a speciei umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
republicani - izbucnește cu vehemență. Începe o domnie "apostolică", după cum scrie ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze: prin apoteoze și imnuri, prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului Mihail în lume pentru mântuirea catolicismului. Când Don Miguel trece pe stradă, lumea îngenunchează, femeile plâng, preoții îl binecuvântează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
exportul britanic. Lucrurile acestea le înțelege, cel dintâi, Don Carlos. Singura posibilitate pentru Portugalia de a-și salva și asigura imperiul colonial este colaborarea cu Anglia. Geografia are, în această privință, primul și ultimul cuvânt. Anglia uită peste noapte alianța seculară cu Portugalia; Anglia încurajează triburile africane într-o atitudine ostilă Portugaliei; Anglia încheie cu Germania un tratat secret pentru împărțirea coloniilor portugheze; Anglia se opune oricăror planuri de expansiune și consolidare a Imperiului portughez, - dar toate acestea dovedesc că alianța
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ale materiei împotriva spiritului și ale barbariei împotriva civilizației. El este marea erezie a epocii noastre... Comunismul nu distinge, în furia sa distructivă, greșeala de adevăr, binele de râu, dreptatea de nedreptate. Puțin îi pasă de istorie și de experiențele seculare ale umanității, de viața și demnitatea inteligenței, de onoarea și pudoarea femeii, de existența și măreția națiunilor, atâta timp cât prin falsa sa concepție a umanității ar putea duce sclavia omului la maxima sa abjecțiune..." (28 ianuarie 1934). În fața acestui pericol, Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din fabuloșii codri seculari unde erau mai multe păsări decât tigri și mai multe roade decât spini, și unde, Într-o adâncime pestriță, se născuse mintea omenească; și, mai presus de toate, prima călătorie a unui nou-născut În următoarea dimensiune, raportul recent stabilit Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]