2,644 matches
-
de patronul unui cabaret, Louis Leplée. El a angajat-o și i-a propus pseudonimul Piaf, în traducere, Vrăbiuța. În scurt timp, a cucerit Parisul cu talentul ei, tot cu talentul ei, cu vocea ei tulburătoare a cucerit și a sedus bărbații. A cucerit publicul francez ca și pe cel din alte țări europene care au aclamat-o în delir. A avut un succes răsunător, în câteva rânduri, în SUA, la New York. Un adevărat triumf a fost spectacolul de la Carnegie Hall
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vulgară, marginală iar trădarea mamei a sublimat-o în relații sentimental-erotice tensionate, violente. Îi era mereu frică să nu fie părăsită și de aceea, de multe ori, părăsea ea bărbații înainte de a-i face să se simtă așteptați, doriți, răsfățați. Seducea prin frumusețea interioară iar frumusețea ei era talentul de a cânta, vocea, modul tulburător de a interpreta, de a trăi și de a transmite mesajele cântecelor. Căuta prin toate relațiile să-și compenseze suferințele, traumele copilăriei și adolescenței înșelate, după cum
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
înșelată de iubitul ei, Diphilos, pe care l-a surprins sărutându-se cu Thais și, ca să se răzbune pe iubitul ei, făcându-l gelos, a dansat indecent pe masă la un banchet. Melitta (albinuța) este părăsită de iubitul ei Charinos, sedus de o altă curtezană și vrea să apeleze la o vrăjitoare thesaliană pentru a-l face să se întoarcă la ea. I-a făcut confidențe prietenei sale Bacchis (bacanta). Leaina (leoaica) este o cântăreață la citeră invitată la banchet și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de adolescentă era să se împlinească prin iubire și de aceea era în stare de orice exces numai să-l acapareze pe soțul celor șase. Se gătea în fiecare zi pentru el, îl ispitea cu mâncăruri și băuturi alese, îl seducea cu jocuri erotice. În același timp, se distra cu chipeșul slujitor Qin Tong, snopit în bătaie de stăpân. Geloasă pe copilul născut de Vaza, a șasea soție, i-a grăbit, indirect, moartea. Epuizat de petreceri și de desfrâu, Ximen Qing
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
putea împlini iubirea, Esther încearcă să se sinucidă. O salvează Herrera cu gândul de a o repune în jocul ascensiunii lui Lucien. Fascinat de frumusețea ei, a spus: Bine te-au botezat desfrânații (Torpila), ai fi în stare să-L seduci și pe Dumnezeu. Mizând pe cunoașterea psihologiei prostituatelor, mai cu seamă a celor îndrăgostite, prostituatele sunt ființe prin definiție schimbătoare care trec de la neîncrederea cea mai nătângă la o încredere totală. Fără măsură în tot ce fac, în bucurie, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
articole despre evenimentele mondene, a acceptat să răspundă dorinței ducelui de Lyon. Acesta era prieten al compozitorului Jacques Offenbach, colecționar al operelor de artă, și dorea cu ardoare s-o cunoască. Victorine și-a calculat o strategie de a-l seduce pe bogatul și cinicul duce de Lyon. Drept urmare, a răspuns invitației acestuia de a participa la balul mascat organizat, apoi la o partidă de vânătoare. Pretutindeni Victorine a strălucit prin eleganță, conversație degajată și maniere. Cu condiția de a-i
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
16 ani era o tânără frumoasă, cu ochi albaștri, cu minte limpede și caracter bun. Era fiica celei ce-i era amantă lui Komarovski, deja dependentă de banii lui. Curând Komarovski s-a simțit atras de Lara pe care a sedus-o. Neștiutoare, Lara se simțea flatată că un bărbat chipeș, cu părul argintiu, cu numele apărut prin ziare și aplaudat la mitinguri, deși-i putea fi tată, o scotea la teatru și la concert, o făcea să se simtă importantă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să fie gheișă. Trebuia să-și construiască un mod de a fi, un mod de a gândi, un mod de a exista, trebuia să fie foarte atentă cu imaginea pe care trebuia să o arate lumii. Învățase să privească, să seducă, să toarne clienților sake, să se poarte ca amfitrioană, să mențină interesul celor din jur, în special bărbaților ce îi plăteau serviciile artistice, să cânte, să danseze. Aceasta era etapa de ucenică maiko. La vârsta de cincisprezece ani, vârsta adolescenței
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trupul unit cu sufletul. Cei doi vorbeau ca și cum ar fi făcut dragoste. Din portretul pe care i l-a realizat pictorul, Maria și-a văzut cele trei fațete: de fată ingenuă care privește bărbații cu admirație, de femeie fatală care seduce, de mamă înțelegătoare care îi ascultă pe bărbați și îi sfătuiește. Comparativ cu experiențele anterioare, Maria se simțea, în sfârșit, dorită și iubită. Vorbea despre orice cu iubitul ei pictor, despre experiențele ei, despre istoria prostituției, despre legislatorul grec Solon
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să facă." (Cartea II, cap. I "Despre subiect") O asemenea judecată, care face din tragedie un gen de curte, din farsă un gen popular, trebuie nuanțată. Dacă într-adevăr tragedia se adresează mai ales unui public literat, farsa, în schimb, seduce uneori și publicul aristocratic. Primele piese ale lui Molière, hotărât totuși în stilul farselor, i-au asigurat acestuia protecția lui Ludovic al XIV-lea, care se plictisea deseori în timpul tragediei, dar aprecia foarte mult acest tip de spectacol. De-abia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în 1635 în Medeea și în 1661, în Lâna de aur (La Toison d'or) povestea Medeei care-și omoară copiii avuți cu Iason pentru a-l pedepsi pe necredincios; el mai dă și un Oedip în 1659, căci este sedus de caracterul extraordinar al unor astfel de destine. În schimb, Racine plasează aproape totdeauna actul de violență în sânul relației de alianță de sânge, între frați și între părinți și copii, după cum a arătat, în 1957, Charles Mauron în L
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Una din Ultimele Seri de carnaval. 4.3. Scopul reformei Goldoni vizează recrearea firescului pe scenă. "...mi-am dat seama mai mult decât de orice, scrie el în Memoriile sale, că, mai mult decât de miraculos 62, sufletul omului este sedus de ceea ce este simplu și firesc." Acordând personajelor sale un comportament familiar, punând în gura lor cuvinte luate din viu grai, Goldoni proslăvește firescul, atât în scriitură, cât și în joc. "Stilul, l-am dorit așa cum i se potrivește Comediei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin gesuri exemplare, câteva cuvinte și mușcări pure, la exprimarea conflictului pur, în veridicitatea lui esențială, chiar starea existențială, autosfâșierea și sfâșierile perpetue", scrie el în Note și contra-note (Notes et contre-notes). Dornic să rupă cu teatrul psihologic, Artaud este sedus de aspectul metafizic al teatrului oriental. Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este simbolul perfidiei: pentru a nu fi obligat să-i ofere viitorului său socru darurile de nuntă, l-a făcut să cadă, prin vicleșug, în focul încins. Io, ale cărei nenorociri sunt povestite de Eschil în Prometeu înlănțuit, a fost sedusă de Jupiter și persecutată din gelozie de Hera, care a metamorfozat-o în vițică, făcând să fie urmărită de un tăun, astfel încât nefericita a vagabondat mult timp. Cât despre Oreste, el este simbolul eroului torturat de matricid, pentru că a ucis
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altă Ifigenie Pe altarul sacrificiului este sortită să fie. Tezeu cu Elena în secret se uni Nunti cu ea ca soț după ce o răpi. Ieși de-aici o fiică, ce mama-i o ascunse; Numită Ifigenia de cel ce o seduse." (n.tr.) 17 Opera este importată din Italia de Mazarin în 1647, cu o reprezentație din Orfeo. 18 Sublinierea noastră. 19 În Poetica d'Aristotele vulgarizzata e sposta, publicată în 1570, Castelvetro distinge patru tipuri de asemănare, posibilul credibil, posibilul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mémoires d'Hippolyte Clairon et réflexions sur l'art dramatique. 33 Să consemnăm că Adrienne Lecouvreur (1692-1730), marea actriță franceză aparținând generației care o precede pe cea a Domnișoarei Clairon, angajase deja cu timiditate arta dramatică într-o simplitate care sedusese publicul și contribuise la gloria ei. 34 Garrick (1717-1779) domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-o cu ocazia sejurului său în China, și care l-a marcat mult căci a povestit-o în mai multe rânduri, La Lanterne aux deux pivoines. Este o întâmplare cu fantoma unei femei moarte care vine, în timpul nopții, să-l seducă pe un tânăr. 16 Vezi analizele lui Henri Béhar, Jarry, le monstre et la marionnette, Larousse, 1973, coll. Thèmes et textes, și Jarry dramaturge, Nizet, 1980. 17 În 1896, Polonia era fărâmițată în totalitate. 18 "Mariant souvent sans lien apparent
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cerească. Am putut observa deja (cf. subcapitolul 3.1a ) că, potrivit concepției mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu veșnicia, care este absolut străină izvoarelor mesopotamiene. Prerogativa nemuririi divine contrastează strident cu situația concretă a omului, care, deși este puternic sedus de aceasta, se vede totuși sortit inexorabil morții, de altfel profund Înspăimântătoare. b) Sublinierea conceptului de moarte umană În miturile lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Adapaxe "Adapa" 1) Ghilgameșxe "Ghilgameș" - distincția radicală care se face, În mintea mesopotamienilor antici, Între zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe ¾eddamu, cărora zeița li se arată goală. În schimb, În alt episod mitic, Iștar este supusă unei agresiuni din partea muntelui Pișaișaxe "Pișaișa". În mitul „cananean” aș lui Alkunirșa și Așertuxe "Așertu", zeița Așertu este cea care Încearcă să-l seducă pe zeul furtuniixe "zeul furtunii". Există atestări și despre relații ale zeilor cu oamenii și animalele: În mitul lui Illuyankaxe "Illuyanka", zeul furtuniixe "zeul furtunii" procreează un fiu cu o femeie („fiica săracului”), pentru a se răzbuna, iar zeița Inaraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și să amintească episoade dezonorante: Bragixe "Bragi" este „cel mai ticălos și mai Înfricoșător”; fecioarei Gefionxe "Gefion" Îi amintește „cum te-a sedus spre iubire acel tânăr alb care ți-a dat bijuterii, iar tu te-ai culcat alături de el”; lui Odin Îi reproșează că „adesea ai dat victoria cui nu ar fi trebuit, unor zei lași”; lui Friggxe "Frigg", soția lui Odin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au îmbogățit galeria personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
toată viața lui? Iorga a fost de acord, dar i-a mărturisit că nu se poate uita la altă femeie pentru că aceasta ar îndurera-o pe doamna Catinca. Șeicaru a relatat și povestea unei actrițe care a încercat să-l seducă pe Iorga. Sub pretextul că vrea să discute cu el despre piesă, l-a invitat la cină. Pregătise totul: cina, băuturile, o rochie atrăgătoare; a deschis ușa... Și s-a pomenit cu Iorga și cu soția lui dîndu-i bună seara
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că, dacă este vorba să fie spus totul, a scrie biografia cuiva nu constituie cea mai adecvată formulă de exorcizare apelînd la scrierea istoriei. Iorga i-a replicat lui Cuza (și LANC-ului) în stilul său: "Partidul care profanează sinagogile, seduce minorii și biciuiește femeile în public este eroul grădinilor publice". După care, Iorga a afirmat încă o dată că evreii vor fi bineveniți, în ciuda protestelor lui Cuza, în Partidul Naționalist Democrat, ca și la cursurile de la Văleni 143. Ulterior, Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pentru bărbați, ocupația a fost resimțită În primul rând ca o umilință. Jean-Paul Sartre descria colaborarea În termeni deliberat sexuali, ca „supunere” În fața puterii ocupantului; În numeroase romane din anii ’40, colaboraționiștii sunt fie femei, fie bărbați slabi („efeminați”), seduși de farmecul viril al stăpânitorilor teutoni. Răzbunându-se crunt pe femeile pierdute, francezii Încercau să Înăbușe amintirea incomodă a neputinței lor personale și colective. Acte anarhice de pedepsire violentă au avut loc și În teritoriile eliberate din Europa de Est, Însă ele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]