41,020 matches
-
realizat primul studiu de amploare asupra unui eșantion reprezentativ al SUA (1554 respondenți), pentru identificarea atitudinii populației față de adopție. Se constată atitudini ambivalente. Deși, majoritatea populației are o opinie favorabilă despre adopție și consideră adopția ca fiind un proces care servește unui scop social, totuși păstrează anumite retincențe față de adopție. Astfel, jumătate consideră că, este de preferat a adopta un copil decât a rămâne fără copii, dar a adopta un copil nu este la fel de preferabil ca a avea un copil biologic
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
vede și judecă prin interesul imensei majorității turmei anonime a credincioșilor. În privința tratării părții doctrinare, pur dogmatice și canonice a acestei probleme, P.C. Arhimandrit C. I. P. Șerboianu, unul dintre preoții culți care s-au emancipat de prejudecățile ce nu pot servi nimănui și nici Bisericii, va arăta în mod documentat și amănunțit, în studiul său "Cremațiunea și Religia Creștină", că religia ortodoxă nu reprobă incinerarea"103. În același sens, în Raportul de activitate a Consiliului Societății "Cenușa" pentru anul 1935 erau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în paradoxuri ("Și știți care a fost rezultatul acestei lupte, de formă? Marii apărători ai ortodoxiei (!?) au fost cei dintâi, cari au introdus electricitatea în bisericile lor!")166. Șerboianu trăgea astfel concluzii amare, cum că clericii vremurilor sale schingiuiau canoanele, "servindu-se de ele numai când voiesc să atace pe cineva și dându-le la o parte, când interesele lor personale sunt în joc"167. Cât privește cremațiunea, el reamintea că în cazul ortodocșilor nu exista vreun canon care să condamne
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nicio valoare, El prețuind în totul numai sufletul? De ce atâtea legende, atâtea născociri nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu [...]?"170. Concluzia preliminară era că o biserică cu asemenea preoți nu era decât un organism fără viață, nemaiservind adevărul, ci doar propriul interes, ținând voit poporul în bezna ignoranței. Șerboianu era revoltat mai ales împotriva ideilor propagate de unii preoți cum că incinerarea ar afecta procesul învierii morților la sfârșitul vremurilor, o atare eroare datorându-se ignoranței teologice
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
practică larg răspândită la toate categorii sociale și se manifesta, în cazul mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica în directă conexiune cu morala, bunuț simț și ordinea publică, considerând că : "1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
universalității și era cu desăvârșire liberală 219. În cele trei secole, grație necontenitelor prigoane; grație filosofiei păgâne, cum și diverselor dizidențe și adversități, din partea unor fruntași creștini, se plămădi ideea unei "Constituții eterne", adică a fixării dogmelor, ce avea să servească de-a pururi ca temelie doctrinei creștine și care niciodată să nu fie susceptibile de modificări; să planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie", să răcorească, totdeauna pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și orice lucru de artă am crea noi, va fi nimicit de vreme, căci și lucrurile îmbătrânesc ca și ființele. Crematoriile, deci și cenușa tuturor morților incinerați după ani și ani de zile se vor coborî tot spre pământul, care servește de temelie lumii văzute și care de veacuri înghite ceia ce străduința oamenilor creează cu atâta pasiune. Mai uită opozanții incinerării și axioma chimică: Totul se transformă, nimic nu se pierde". În incinerarea deci, ca și-n înhumare, nu se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
incinerării umane, pe motive religioase. (Flacăra Sacră, II, 7-8, 1935, pp. 1-2, 4) Cremațiunea și religia creștină (VI) În articolul precedent, am arătat până la evidență, că citatul scripturistic "țărână ești și în țărână te vei întoarce" de care inconștient se servesc preoții, pentru a combate cremațiunea, este absolut de strictă interpretare. De aceia, înadins am expus ambele capitole din Geneză (II și III) ca să vadă, de partea cui este dreptatea și adevărul. Dacă e vorba să trunchiem versetele din Scriptură și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Isa. 46 1) de Gad și Meni (Isa. 65 11) și de Rimmon (II Împărați Cap. V 18). Am citat înadins aceste texte scripturistice, pentru ca cititorii noștri deschizând Biblia să constate prin ei înșiși și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta credință într-un singur Dumnezeu, de niște popoare păgâne și idolatre, cu care au venit în contact
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nimeni care trăiește-n spurcăciune și în minciună: ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului" (Apoc. XX 27). Terminând capitolul "Focul după Sf. Scriptură" nu pot trece cu vederea frumoasele și înțeleptele sfaturi ale marelui Apostol Pavel, care pot servi de lecție educativă tuturor vrăjmașilor cremațiunii și-n special celor ignoranți, cari cred că omul incinerat nu va învia niciodată: În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acestei lupte, de formă? Marii apărători ai ortodoxiei (!?) au fost cei dintâi, cari au introdus electricitatea în bisericile lor! Aș putea să citez, la infinit, contradicțiile clericilor noștri, dar țin să reliefez faptul regretabil, că toată ierarhia noastră schingiuiește canoanele, servindu-se de ele numai când voiesc să atace pe cineva și dându-le la o parte, când interesele lor personale sunt în joc. Cu privire la incinerare, deoarece canoanele celor șapte sinoade ecumenice nu vorbesc absolut nimic (catolicii având un canon expres
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în viață și vor să învingă greutățile ei și-i zice cu mare durere: Nepieritoare fie-ți memoria Elisa Conta! Nu te vom uita niciodată! Ușoară fie-ți cenușa!... (Flacăra Sacră, IV, 7, 1937, pp. 5-6) Ignoranță sau necredință? De când servesc ca preot la Crematoriu, mi-a fost dat să aud punându-mi-se și susținându-se o mulțime de întrebară, care mai de care mai simpliste, ba unele chiar sub valoarea rațiunei. Așa, de exemplu, am fost întrebat "sub patrafir
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceasta a cunoașterii vieții ni se va părea neîndoielnic pe prea generală și excesivă deopotrivă. Este așadar important să o demonstrăm folosindu-ne de exemple precise. Vom vorbi mai întâi despre artă, și nu întâmplător, căci de ea ne vom servi pentru a revela ceea ce vom numi provizoriu aici barbaria științei. CAPITOLUL II ȘTIINȚA JUDECATĂ DUPĂ CRITERIUL ARTEI Știința nu are ca atare nici un raport cu cultura, și aceasta deoarece ea se dezvoltă în afara acelei sfere care este cea a culturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
armonii un caracter estetic de netăgăduit. De aceea nu trebuie să ne mirăm că întâlnim astfel de fotografii în lucrările dedicate artei, puse în balanță de pildă cu opere picturale numite de avangardă la a căror justificare ajung astfel să servească. De altfel, au existat dintotdeauna numeroși artiști, mai ales dintre cei mai celebri, care au pretins a acorda cercetării lor o semnificație cognitivă, propunându-și să meargă la esența lucrurilor și să producă o revelare inedită a acestora. E de-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de refugiu pentru patrioții greci în timpul revoluției, drept cazarmă și drept casă de nebuni, mozaicurile de care pomeneam au reușit să supraviețuiască până în zilele noastre și, după amplele restaurări de la sfârșitul secolului, să li se înfățișeze oamenilor acestor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
arama unei gravuri, pânza unui tablou, culorile care o acoperă sunt într-adevăr "lucruri" ce aparțin lumii care ne înconjoară. Însă în experiența estetică (indiferent că vorbim de cea a creatorului sau de cea a spectatorului) aceste elemente materiale nu servesc decât la a figura o realitate de un alt ordin, realitatea reprezentată de tablou, gravură sau mozaic realitate care este cea a operei înseși. Putem analiza pânza tabloului, îi putem examina textura, fisurile, și asta facem atunci când vrem să o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
distrus. Unității estetice a fiecăreia dintre picturile care îi împodobesc bolțile și naosurile i se adaugă, în cazul mănăstirii Daphni, o unitate superioară care nu poate fi trecută cu vederea. Fragmentele de mozaic micile cuburi de sticlă și pietrele șlefuite servesc la figurarea și reprezentarea conținutului acestei compoziții estetice care este în realitate "mozaicul" însă, atunci, ce reprezintă ele, care este acest conținut care nu este îndeajuns calificat prin afirmarea irealității sale? La Daphni, ca și în cazul a numeroase edificii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Spunem "s-ar părea" deoarece nu există acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar în imanența radicală a corporeității sale originare corpul pune stăpânire și dispune de fiecare dintre puterile sale cu scopul de "a se servi de ele" atunci când o dorește. Imediat ce contenește această instalare în sine care este trăsătura oricărei puteri și oricărei acțiuni, imediat ce subiectivitatea nu-și mai împarte esența ca auto-afectare, nici o "acțiune" nu se înfăptuiește vreodată, ci doar deplasări materiale, precum căderea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
potențialități, care își găsește esența supremă în posibilitatea oricărei potențialități, în auto-afectare; 2) caracterul unei deveniri constând în faptul că orice efectuare este mai mult sau mai puțin perfectă și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale susceptibile a-l explica, a-l raporta de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează gândirea Occidentului și servește drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii i se opune totuși poziția unui inconștient originar care nu i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conduită ca aparținând acelui ceva pe care l-am putea numi natura umană, și chiar ca definind-o. Există o facultate eminentă, inteligența și, dedesubtul ei doar, diversele planuri ale acțiunii, ale sensibilității și ale afectivității. Inteligența este cea care servește drept criteriu sau drept revelator energiei, epuizarea acesteia din urmă antrenând întreruperea activității intelectuale și înlocuirea ei cu reacții emotive și, la limită, cu simple reflexe, după cum putem observa la femei, la copii sau la bolnavii mintali. Însă această ierarhizare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el însuși. Asta înseamnă că această fugă nu se înfăptuiește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la condiția unei priviri năuce în fața a ceva care se mișcă. Televiziunea își află locul în lumea tehnicii, ea își are principiul în autodezvoltarea acesteia, în autonomia sa, care face să se spună că ea este un sistem, că nu servește la nimic să i se conteste anumite manifestări, cum ar fi de pildă televiziunea: ar fi nimerit să fie pus în discuție sistemul ca atare. Acesta este însă un lucru imposibil de făcut, în măsura în care este vorba de un sistem și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Împreună urechea unui taur; dar treaba asta și-a găsit rezolvarea În mai puțin de o oră, la băile lui Mendo Toscanul, un bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve pe Diego Alatriste și Îl servea pe veresie. Când am ajuns acolo cu un rând de schimburi și cu unica haină pe care căpitanul o păstra În dulapul prăpădit care ne ținea loc de garderob, l-am găsit În picioare Într-un hârdău de lemn plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]