3,661 matches
-
palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed - se lăfăiau câteva lozinci și se opri să le studieze: „Amintește-ți sâmbăta Întru sfințenia ei“. Fima avu impresia că descoperise o greșeală gramaticală În text, dar se alarmă pentru că nu era foarte sigur. „Kahana va conduce - dezastrul se produce“ și „Calomniatorilor nu rămâne nici o speranță“. Nu rămâne? Nu le rămâne? Nu le va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eseul În monumentala sa biografie: „Dacă vă gândiți la viața fizică, era convins că ea nu există. Moartea este absolută. Ceea ce trăiește după moarte este ceea ce conștiința creatoare a descoperit și a făcut - și aceasta numai dacă este pus cu sfințenie Într-o formă care să reziste timpului.“ În realitate, nu este exact ceea ce a spus Henry James. Este ceea ce te-ai fi așteptat să spună pe tema aceasta; este ceea ce ai putea să speri că va spune, dacă ești materialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îndelung regretul copilăriei pierdute sau a stării de gemă în care, prozaic ignorînd vîltoarea, ești nimic și univers totodată. Pînă la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul amar al greșelii. Teai vindecat? Suavitate perversă. Ai dobîndit sfințenia amintirii. Fratele porc își cere veșnic tributul. Pentru că toate pe lume, în grade diferite, sînt infiltrate de porceală. Finalitatea, afectul sau rațiunea, precum ți-e firea, o relevează la iuțeală. Depinde de ce-ai putut filtra. Îmi amintesc de povestea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe tînărul V. Nebunia inteligenței sale a înlocuit siguranța cu care trece prin viață animalul. El, bipedul rațional, nu s-a ales decît cu îngrijorare și suferință. Singuri pasionații pînă la manie, îndrăgostiții științei, sau cei ce bat la porțile sfințeniei au alungat îndoiala și neîncrederea. În rest, cu toții ca și el. O debandadă umană între absurditate și crez. Asta cauți și tu, tinere, o pasiune care să te ierte. Dar tînărul V. și-a găsit chemarea. Destinul omului petrecînd nenorocirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bunicii unde amintirile se înșiră pe mobilele prăfuite înfipte, fiecare, în cîte un stilet subțire. Îi spun tînărului Doctor banalități. Că timpul vine și se duce. Că nimic din el nu te face definitiv. Iară din tine nici o urmă de sfințenie nu-i dă eternitate, să șadă și el puțin. Te cere numai tribut. Doctorul jubilează: „-De aia rîd nebunii, că n-au ce să-i plătească!” „-Da,”-îi răspund. „-Descoperi că nebunul e singurul învingător. Și apoi te dai cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
putea spune că cele auzite nu l-au tulburat și pe el. V. tînăr continuă: „-Ce dovadă mai vrei?”-întreabă el. „-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește singură valorile. Și nu vei găsi sfințenie decît în cei treziți asupra omniprezenței morții. Și asta doare. E acreditarea supremă a suferinței. Și dincolo de amăgire, nu-i consolare, ci doar părere de rău!” V. tînăr îl văd pe Doctor cum mă examinează cu curiozitate. Îl întreb de ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
singur dacă-n gândurile tale deții cea mai frumoasă idee despre iubirea absolută. Ea este ca o credință ce pătrunde-n toate depărtările, uneori și-n suflet de piatră pustie. Nu poți fi singur prin clipa memoriei când depeni cu sfințenie toate emoțiile prin care ai lăsat să se întrezărească DRAGOSTEA, dar EA poate fi acea vindecare a umbrelor, acea putere a vieții ce-ți țipă din toate măruntaiele nopților, iar tu ești ca un fulger de gând. Din trupul tău
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
altceva. El s-a hrănit cu ierburile ce creșteau în apropierea peșterii. Mai târziu a primit hrană cerească, o dată la 40 de zile, adusă de îngerul Slavei... Aproape de anul 900 (n.a.867Ă a debarcat Ioan Colibașul, recunoscut de oameni pentru sfințenia vieții sale. L-au urmat, în scurt timp, mulți oameni hotărâți să ducă o viață prin post și rugăciune, zi și noapte. Așa a fost populat muntele. Acestui Ion Colibașul și urmașilor săi ia dăruit muntele împăratul Bizanțului, Vasile Macedon
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
apartament cu benzină și să-i dea foc înainte ca el să ajungă la terminalul doi. La telefon am fost cât se poate de cuminte și de cuvincioasă. Am accentuat faptul că eu consideram curățenia ca fiindcă soră siameză cu sfințenia și că eram pentru reintroducerea pedepsei capitale în cazul hoților și al celor care-și aruncă gunoaiele pe domeniul public. —Ei, poate că o biciuire în public ar fi mai potrivită. Ar putea să-i facă să-și amintească ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de câte ori mă duceam la vreo petrecere cu un tip. De-aia cred că m-am și încurcat cu unul cu vreo cincisprezece ani mai mare, însurat pe deasupra. Trebuia să scap de pacostea pe care ea voia s-o apăr cu sfințenie. Am fost crescută cu frica iadului, dar iadul e mai întâi în mine. Am mai cunoscut un bărbat care nu era bun de nimic, nici măcar în pat. Sunt rea, în clipele acelea nu credeam asta, dar, când n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nicidecum să îmbine tehnicile astea după ani, probabil, de identice experiențe. Ca și cum faptul că venea „de sus“ și se ocupa de noi nu numai că îl îndreptățea să ne vorbească astfel, ci noi ar fi trebuit să-l ascultăm cu sfințenie, să-i dăm dreptate, să ne plecăm frunțile și să ne speriem, întrucât noi eram prea mici, niște pigmei neisprăviți, iar în măsura în care eram mici, nu puteam decât greși, chiar în permanență, și dușurile reci ne erau foarte necesare. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cumpăra prostii? Ceea ce orice femeie știe și nici un bărbat nu poate pricepe este că și-n cazul În care ar veni acasă cu tot ce era pe listă, tot n-ar aduce ceea ce trebuie. De ce? Pentru că o femeie crede cu sfințenie că dacă s-ar fi dus ea la supermarket ar fi făcut alegeri mai bune: un pui mai gras dintr-o regiune a Franței mai bogată În pășuni, un iaurt mai gustos, tipul exact de frunză de salată la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Biserica (unde impietatea triumfă, iar numele lui Cristos este profanat), pana sa nu a mai zugrăvit acele rele, resimțite din plin, care ar fi putut leza în mare parte Clerul căruia se mîndrește că îi aparține. El cinstește întru totul sfințenia, doctrina și zelul neobosit al atîtor prelați și preoți care luptă curajos în războaiele Domnului și conduc neobosit sufletele spre însănătoșire; și a fost departe de inima sa dorința de a le nesocoti meritele, căci însuși Domnul ne cheamă să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Sfîntului Gaspare Bertoni, a Sfîntului Leonard Murialdo, a Sfîntului Luigi Orione, a Fericitului Cantardo Ferrini, a Sfîntului Ioan Calabria. Toți afirmă că Slujitorul lui Dumnezeu a trăit în mod constant și eminent virtuțile evanghelice. El a parcurs calea strîmtă a sfințeniei și a fost exemplu pentru aproapele prin tăria credinței, bucuria speranței și fervoarea carității... Slujitorul lui Dumnezeu s-a bucurat de o mare faimă de sfințenie atît în timpul vieții cît și după moarte". Scrierile sale: Teodiceea, Maximele perfecțiunii creștine, Principiile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trăit în mod constant și eminent virtuțile evanghelice. El a parcurs calea strîmtă a sfințeniei și a fost exemplu pentru aproapele prin tăria credinței, bucuria speranței și fervoarea carității... Slujitorul lui Dumnezeu s-a bucurat de o mare faimă de sfințenie atît în timpul vieții cît și după moarte". Scrierile sale: Teodiceea, Maximele perfecțiunii creștine, Principiile științei morale, Despre cele cinci plăgi ale sfintei Biserici, Tratatul despre conștiința morală, Sistemul filosofic, Logica, Teozofia și altele, vorbesc, cu siguranță, despre geniul lui Rosmini
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucruri eu nu vreau să spun că dacă un creștin, fără vina sa, ignoră semnificația riturilor Bisericii, este lipsit de înțelegerea explicită asupra ceea ce se face și se zice prin exercitarea cultului public, acesta nu se mai poate ruga cu sfințenie, nu mai poate înălța către Dumnezeu rugăciuni care vor fi primite. Știu prea bine că "Spiritul, după cum spune Sf. Pavel, vine și El în ajutorul slăbiciunii noastre, deoarece noi nu știm ce să cerem în rugăciune cum trebuie, pe cînd
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și guvernator al Bisericii, reținuseră de la divinul Întemeietor o deosebită și unică eficiență; și în această credință prindea forță și viață supranaturală doctrina transmisă, care lăsa urme de neșters în suflet; totul concura spre a o face operativă, blîndețea elocvenței, sfințenia vieții, alcătuirea și solemnitatea manierelor, persuasiunea adîncă a marelui om care o administra. "Eu îmi aduc aminte" spune Irineu, vorbind despre prima sa instituție pregătitoare sub marele Policarp, "eu îmi aduc aminte cîte s-au întîmplat atunci, mai bine decît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să vă arăt și locul în care ședea Fericitul Policarp, atunci cînd propovăduia cuvîntul lui Dumnezeu. Păstrez încă viu și prezent în spiritul meu solemnitatea cu care intra și ieșea și își purta pașii pretutindeni unde se ducea; care era sfințenia sa în toată conduita vieții; care era măreția care îi strălucea pe chip și în întreaga alcătuire exterioară a trupului său; care erau sfintele îndemnuri prin care își păstorea poporul. Și îmi pare că-i aud încă povestirile despre discuțiile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
harul preoției. Nu se poate spune ce unitate exista între Păstorul cel mare și restul ucenicilor ecleziaști, fiii săi! Nu existau expresiile Clerul superior sau inferior; acestea au apărut mult mai tîrziu. Iar această unicitate a științei, această transmitere a sfințeniei, această obișnuință a vieții, acest schimb de iubire pe care vechiul Episcop o insufla tînărului Cler și care îl făceau și pe învățător, păstor, părinte să se reînnoiască, încît nu se poate spune ce rînduială armonioasă, admirabilă producea în conducerea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o sorbeau cu abnegație de pe buzele Episcopilor ce reprezentau echitatea legilor și pietatea devotată în guvernare. Acesta era un studiu asiduu și o ocupație pentru întreaga viață. Dar acest lucru demonstrează și rațiunea pentru care, în vreme ce regii mergeau pe calea sfințeniei, Clerul, dimpotrivă, se găsea pe calea corupției, căci scopul lor, din păcate, fusese deturnat. 33. Clerul, care începuse cu durere și lacrimi să se ocupe de cele trecătoare și care se înconjurase de rămășițele veacului ce se încheia, începu curînd
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cîtă precauție și dificultate erau necesare pentru înființarea unei școli populare 69, nu numai a celei pentru Cler, care era diferită de cea a Episcopului, acest lucru nu se putea rezolva decît dacă se punea în mișcare extraordinara știință și sfințenie a oamenilor cărora li se încredința această sarcină; după cum apare în instituirea Școlii din Alexandria, la care se face adesea referire și care a fost, cu siguranță, prima de acest tip, căci a fost fondată sub Sfîntul Marcu 70; și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe toate căile. Prin el, toate națiunile catolice din lume erau iluminate, îndreptate, apărate, liniștite și consolate. 57. La începuturile Bisericii, aceste șase verigi de aur alcătuiau lanțul întregului episcopat. Erau, cu adevărat, verigile de aur a căror materie era sfințenia, caritatea, loialitatea față de cuvîntul lui Cristos și față de pilda Apostolilor, rîvna pentru Biserica întemeiată prin sîngele lui Cristos și încredințată Episcopilor și teama și tremurul la gîndul că li se va cere socoteală într-o bună zi de către Domnul Isus
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o ispită pentru Cler, neașteptată și necunoscută, căreia, în pofida pericolului 114 pe care îl reprezenta, nu îi puteau rezista din cauza lipsei de experiență și pe care nu o puteau învinge. Așadar, pe termen lung, omenirea a urmat o cale nefericită; sfințenia clerului s-a prăbușit, iar obiceiurile cele mai bune și tradițiile Bisericii au pierit. Distrugerea a influențat și organizarea, efectul inevitabil al limitării omenești care se manifestă și în Biserică, unde progresul și dezvoltarea nu pot evita pericolul și decăderea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bătălii și zavistii obișnuite în vremurile lor. Puterea și averea sînt, prin natura lor, o sursă inepuizabilă de lipsă de armonie pentru cei ce apără cîștigurile materiale și care caută să le și mărească. Uniunea dintre Episcopi nu mai reflectă sfințenia, continuitatea și universalitatea din primele zile. Înțelegerea este limitată și trecătoare și capătă trăsăturile ce țin în mod inevitabil de interesele lumești. Alianțele, ligile și conspirațiile sînt la ordinea zilei; ce schimbare! Putea unitatea din corpul episcopal să supraviețuiască unor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]