3,671 matches
-
sacul; mă așezam în fund, treceam cele două funii peste umeri și pe sub brațe, legându-le în dreptul pieptului; mă așezam mai întâi în poziția în genunchi, apoi mă ridicam încet în picioare. Era destul de greu. Eu eram mic și slăbuț; sforile alea subțiri îmi intrau în carne; n-aveam cum să mă odihnesc. Trebuia din nou să mă așez în genunchi, apoi în șezut și să las sarcina pe sol sprijinindu-mă cu spatele de ea. Dar asta ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
totală a conținutului din sac. Totuși, Mircea a găsit modalitatea să mă ajute; era un băiat isteț și inteligent. Mircea, am obosit, mi-e greu, te rog ajută-mă puțin! Eram tot o apă; "grisinele"-mi tremurau din cauza efortului iar sforile subțiri îmi intraseră adânc în carnea umerilor piperniciți. La semnalul meu S.O.S. care anunța o iminentă trecere a emitentului în "lumea drepților" Mircea a reacționat cu viteza luminii: Lică, oprește! Treci dincolo! Saltă! De o parte și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe linia de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi! Auzi? Auzi? Auzi ce-ți spun? Scoală-te! Scoală-te! Și plângea în cascade sonore, desfigurat de groază sub cerul amețitor de înalt din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vom face. Mama a plecat la muncă. Am așteptat să se lumineze deplin, apoi am gustat ceva din ce ne pregătise și am plecat. Țuki, să ai grijă de Bebi. Dă-i să mănânce. Da, Mircea. Fiecare dintre noi avea sfoara pentru legat și transportat sarcina de vreascuri iar în plus Mircea și-a luat și toporișca. Am luat-o pe strada nr. 9, până la dispensar, apoi am cotit-o pe strada nr.8, spre păduricea de salcâmi. Din această expediție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
filozofii sterile care nu ducea nicăieri, fără finalitate. În camera noastră cu valențe multiple se afla rezerva de porumb "dintele calului", așa, ca la vreo două banițe. Mircea a pregătit patru săculeți sau trăistuțe pe care le-a prevăzut cu sfori, încât puteau fi luate pe umeri, la spate, precum rucsacurile. Apoi a luat o crăticioară drept unitate de măsură și a pus în fiecare desagă aceeași cantitate de boabe. A legat cu sfoară gurile trăistuțelor și ne-a ajutat fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trăistuțe pe care le-a prevăzut cu sfori, încât puteau fi luate pe umeri, la spate, precum rucsacurile. Apoi a luat o crăticioară drept unitate de măsură și a pus în fiecare desagă aceeași cantitate de boabe. A legat cu sfoară gurile trăistuțelor și ne-a ajutat fiecăruia să ni le fixăm pe spate. Gata. Puteam pleca. Îmbrăcați cu ce-am avut și noi mai grosuț, cu mănuși, înarmați cu niște bețe constituite în redutabile arme defensive, am purces la drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deosebit. Era ca și cum ar fi urcat treptele unui zgârie-nori cu o sută de etaje: fără să ai de ce să te ții, ori să te sprijini, să te reazemi de ceva. Cu boabele alea în spinare trăgându-l în jos, cu sforile intrându-i în carnea umerilor și nevoit să spargă pojghița aia la fiecare ridicare a piciorului pentru a putea înainta, Mircea urca treaptă cu treaptă tot mai anevoios, tot mai încet până în momentul în care picioarele au refuzat să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noi, solidaritatea cu noi, cei patru copii obligați de împrejurări să presteze o activitate care le depășea forțele. Pauza se terminase. Frigul începea să ne cuprindă. Ne-am luat sarsanalele în spinare și am pornit. De-abia acum simțeam tăieturile sforilor care-mi intraseră adânc în carne. Mă dureau umerii; introduceam degetele opozabile sub cele două sfori pentru a micșora cât de cât presiunea lor asupra claviculelor, care erau cele mai expuse. Înaintam tăcuți, fără să ne vorbim, păstrându-ne forțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
depășea forțele. Pauza se terminase. Frigul începea să ne cuprindă. Ne-am luat sarsanalele în spinare și am pornit. De-abia acum simțeam tăieturile sforilor care-mi intraseră adânc în carne. Mă dureau umerii; introduceam degetele opozabile sub cele două sfori pentru a micșora cât de cât presiunea lor asupra claviculelor, care erau cele mai expuse. Înaintam tăcuți, fără să ne vorbim, păstrându-ne forțele pentru alimentarea cu energie cinetică a aparatelor locomotorii, care făceau cu greu față efortului solicitat. Jur-împrejur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
copii, nevastă, părinți și bunici, puteau fi salvați, evitându-se cel puțin pentru moment să ajungă pe mâna lacomilor popi pe care nu-i satură nimeni și nimic niciodată. Dar aceste sarsanale, oricât de mici ar fi fost, legate cu sfori, ținute pe umeri sau pe spate sub formă de raniță, ocupau și ele un anumit spațiu, mărind înghesuiala de pe coridorul trenului și reducând dimensiunea lui. În compartimente se stătea în picioare; în grupurile sanitare așișderea. Să te ferească bunul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mulgeți seara și dimineața. Dă mai bine de doi litri jumate pe zi și face în fiecare an doi iezi frumoși. Vă mulțumim frumos, domnule baci. La revedere! Mereț cu bine! Sara bună! Tata îi pusese deja pe după gât o sfoară și-acum capra mergea în urma noastră în pas vioi ca și când ne-am fi cunoscut de când lumea și pământul. Am luat sfoara din mâinile tatei și am trecut în mod tacit animalul în proprietatea mea. Acum lucrurile stăteau cu totul altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Vă mulțumim frumos, domnule baci. La revedere! Mereț cu bine! Sara bună! Tata îi pusese deja pe după gât o sfoară și-acum capra mergea în urma noastră în pas vioi ca și când ne-am fi cunoscut de când lumea și pământul. Am luat sfoara din mâinile tatei și am trecut în mod tacit animalul în proprietatea mea. Acum lucrurile stăteau cu totul altfel; mergeam mai țanțoș, cu mai multă siguranță, mai plin de mine. Eram cineva, domnule! Aveam o capră! E adevărat că tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
geanta asta destul de grea. Lasă că vom ajunge la timp! Am fost constrâns la o încetinire a ritmului și la o diminuare substanțială a exploziei de energie infantilă ce se cerea consumată. Mergeam pe lângă moașă ca un mânz legat de sfoară alături de maică-sa pentru a nu fi lovit de mașini în trafic, dar țopăind neastâmpărat, vrând să arate că ar fi capabil de fapte mult mai spectaculoase, dar nu i se dă posibilitatea... Am intrat în curte. Bună ziua, doamna Rozalia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o parte însemnată a intelighenției românești. 16 ianuarie 2001 Emisiune cu și despre yoghinii din India, pe ARTE. Sublimarea energiei sexuale în energie, pur și simplu. Rezultate incredibile: un yoghin care trăia ca un ascet în pădure, își leagă o sfoară de penis, se înfășoară apoi pudic cu un soi de pled răpciugos și reușește apoi să tracteze un jeep Willis al armatei indiene. Urmează apoi ridicarea de la pământ a unei pietre de circa 50 de kg. După aceste exerciții, este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dintre ei par a alerga nu pentru sănătate, nici pentru forma fizică, ci mai degrabă pentru a avea cu ce să umple cuva mașinii de spălat la sfârșitul zilei. 30 ianuarie 2003 Am reparat astăzi cu un ac gros și sfoară cerată o geantă de umăr în atelierul lui Pavel H. Omul în sine este un fenomen: fost inginer de mine reconvertit în cizmăria ortopedică, neoprotestant (penticostal? evanghelic? baptist? sau din toate câte puțin), gata să ajute cu voioșie netrucată pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de căpșunar. 22 iulie 2004 După susținerea tezei de doctorat. Bilanț: trei ani și jumătate de efort intelectual intens. Tot ceea ce a rămas în urmă sunt patru cutii mari cu fișe de lectură, pe care acum le leg atent cu sfoară pentru a le trimite în România. Cu autocarul, că-i mai ieftin. Bursier postdoctoral și asistent de cercetare la Universitatea Laval din Québec-Ville, Canada 4 septembrie 2004 Răzlețe. Montréal, Québec, Canada. De Elveția m-am "îndrăgostit" de cum am pus piciorul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe, ba cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior de fier în care vecinii îi puneau lemne, cartofi sau cărbuni și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră, și sintetic - erau ceva absolut nou, străin și greu de pronunțat pentru ea, băbuța a batjocorit din prima clipă plăsuțele colorate și nu le-a luat niciodată la cumpărături. O revoluție năprasnică în imperiul sacoșelor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de lemn din sulurile uriașe de hârtie pe care le vânez în tipografie noaptea, o dată pe săptămână, când scoatem Orizontul. Nu pot să uit cum Păsăroiu, pe care-l strig Păsă, paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste gard, mult mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării, leg prada cu sfoara de la cepurile din tipografie și, când se întunecă destul de mult, mă strecor în parc, înșfac snopul și-l duc rapid în vizuină. Târâș-grăpiș, ieșim cu bine din iarnă. Mi-e limpede însă că problema încălzirii e atacată amatoristic, de parcă aș
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn - totul fără gălăgie, ca prin farmec. Începusem chiar să bănuiesc că bunica
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mama s-a enervat și m-a lovit cu un pantof spărgându-mi capul. Tot în acea perioadă m-am certat și cu tata bineînțeles tot din cauza mea (eram la vârsta dificilă). Văzând care este situația, mama ,,a tras niște sfori” să fiu luat în armată, într-un loc cât mai sever, asta ca să-mi fie învățătură de minte. Așa s-a întâmplat. Îi dezamăgisem pe părinți și în special pe mama care era mai ambițioasă, și care ar fi vrut
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
impunea rezolvarea unor probleme destul de complexe pentru meșter, ca și morăritul. Înainte vreme extragerea bobului cerealei din spic se făcea prin operația de îmblătit cu ajutorul îmblăciului, două bețe zdravene, unu mai lung, altul mai scurt, legate între ele cu o sfoară rezistentă, de regulă din cânepă bine răsucită și suficient de groasă cu care oameni în toată firea, pe vremea iobăgiei chiar și femei, loveau năpraznic spicele de secară, grâu, orz sau ovăz, scoțând din ele grăunțele care mai târziu prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț era cu gîndul numai la puiul de vrabie. Curînd, l-a și visat. În vis, puiul zbura. Se făcea că Dănuț se trezise dimineața și, ducîndu-se la baie, îl văzuse cocoțat pe sfoara de rufe. „Hei, cum ai ajuns acolo ?“ Puiul se ținea tare și, parcă pentru a demon stra cît de bun e el, dădu un ocol băii. Lui Dănuț nu-i venea să-și creadă ochilor. Cum o fi putut oare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]