2,809 matches
-
Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala, singurătatea, nenorocirile acestei vieți ciudate. Scurtă, imprevizibilă durată, de care să ne bucurăm. Dacă nu mi-ar fi silă că am auzit cuvintele de la dânsul, cine știe, le-aș fi spus chiar eu.“ În spatele ei încetase orice mișcare. Adormise, cumva, pe masă ? Sau o urmărea, cu ochiul mort și fără să respire ? Nu se mai auzea nici cel mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia acum, la examenul-limită la care fusese supus șovăielnicul ei talent. Un moment de silă, acesta. Trăit, se poate crede, și de Cosimo, și de atâția alții, până la el și după, când s-au văzut prea slabi să împlinească ceea ce își propuseseră. Prea slabi, nu în comparație cu zeii, ci cu natura. Natura propriei ființe, în primul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu timpul. Un dezgust scăzut și urât, ca sosul scârbos, sleit pe marginea farfuriei... Buzele strâmbate, știa, nu-și putea reține ticul. Trecu palma peste frunte și peste păr. Becul se stinsese, uitase de liftul care o aștepta. Ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz, și-a pocnit mașina, au venit lămâi la Alimentara, mai ajut-o pe Luminița că nu prididește, sâmbătă mergem la lac cu puștiul. Mai mult de jumătate din viața fiecărei zile amestecată aici, silă și înrudire acceptate. Să nu uite de Storck, i-a promis să-i aranjeze bonuri de benzină. Să vorbească și cu doctorul : coana mare se plânge de amețeli, i-a înnebunit cu crizele ei de grandomanie. Da, carne : să coboare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției Daniților, pînă pe vremea robirii țării. 31. Au așezat pentru el chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo. $19 1. Pe vremea cînd nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, și-a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2. Țiitoarea nu i-a fost credincioasă și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
nimiciți cu desăvîrșire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat." 12. Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat și le-au adus în tabără la Silo, care este în țara Canaanului. 13. Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stînca Rimon, și să le vestească pacea. 14. În timpul acela Beniamiții s-au întors și li s-au dat de neveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: "Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!" 19. Și au zis: "Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază-noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, și la miază-zi de Lebona." 20. Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: "Duceți-vă și stați la pîndă în vii. 21. Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, și la miază-zi de Lebona." 20. Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: "Duceți-vă și stați la pîndă în vii. 21. Uitați-vă și cînd veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace, să ieșiți din vii să vă luați fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, și să vă duceți în țara lui Beniamin. 22. Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plîngă la noi, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
poruncă fiilor lui Beniamin: "Duceți-vă și stați la pîndă în vii. 21. Uitați-vă și cînd veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace, să ieșiți din vii să vă luați fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, și să vă duceți în țara lui Beniamin. 22. Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: "Dați-ni-le nouă, căci n-am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile o să se Încurce de tot. - Vorbele Tatălui nu mai ajung, Scept. Pe vremea Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noastră, a lui Krog și a Vindecătorilor lui, la fel cum ar fi făcut-o În fața lui Scept și a căpeteniilor sale, dacă izbânda ar fi fost a lor. Mă sorbeau din ochi - pfuuh, de ei mi-era și mai silă decât de Logon. Unii au dat să mă atingă și, din noaptea aceea a rămas că niciodată, nicicum, căpetenia să nu fie atinsă de supuși. În loc să-i Înfurie, porunca mea Îi bucură, de parcă veacuri Întregi mă așteptaseră doar pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu există nici piață și nici balcoane, ci doar o fundătură Îngustă. Da, noi sîntem cei suspecți, dușmani ai ordinii și ai moralei publice, complici lipsiți de rușine la o infamie fățișă și indecentă, iar vecinii ne privesc cutremurați de silă, cu ochi mustrători, neîncrezători, În timp ce-și bat nevestele ca niște soți iubitori, se taie Între ei din mîndrie civică și se Îndeletnicesc cu crima, jaful și violența ca niște adevărați cetățeni respectabili ce sînt. Între timp un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oară moartea În oraș. Mai tîrziu, lucrul pe care aveam să-l păstrez viu În amintire În legătură cu aceste trei morți, spre deosebire de cea de a patra, a fost acesta: În timp ce primele trei morți se petrecuseră violent și În timp ce groaza, spaima neașteptată, sila și oprimarea, sub toate formele lor, s-au Întrunit pentru a răscoli inimile, pentru a zdruncina și ofili trupurile celor care au văzut ivirea morții, după ce momentul primului șoc a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd din cap cu un gest de profund dispreț și silă, și bombăneau Încet Înainte de a pleca, de parcă, Într-un fel sau altul, mulțimea se făcea vinovată de o acțiune turbulentă și indecentă, de care sufletul lor decent și docil se Îngrozea. Trei fetițe evreice și un băiat, tot evreu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înainte Într-un gest de apărare În timp ce se retrage În lumina brutală, necruțătoare, a soarelui de august pe terenul arid, golaș, de lut tare și uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mărunte Îmbrăcate În kaki să pășească spre mult-așteptatul triumf al vasului, călătoria, pămîntul necunoscut, spre toată bucuria și slava către care năzuiește și spre pericolele necunoscute ale luptei, războiului și morții, ale bolilor și mutilării, și spre spaima, groaza și sila necunoscută. Dar acum trece o coloană de soldați negri. Aceștia reprezintă o parte dintr-un regiment de negri din Texas, bărbați voinici și puternici, naivi și neștiutori ca niște copii, incorigibil certați cu disciplina militară. De fapt, echipamentul fiecăruia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cerc sumbru și nepămîntean, sentimentul că se Îneacă În grozăviile pădurii nepătrunse a timpului barbar. Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un rîu inepuizabil de aur pe care-l poate produce la nesfîrșit pămîntul acestei regiuni și pe care omenirea Îl va plăti și cheltui veșnic; iar spaniolul, măcinat de lăcomia sa de aur, Îl ignoră cu o strîmbătură plină de silă, umflîndu-și disprețuitor nările. Actul acesta are În același timp valoare istorică și profetică pentru că se găsește În el Întreaga istorie a erorilor Europei În privința Americii. Căci trebuie să spunem În legătură cu toți acești exploratori și aventurieri din vremuri mai Îndepărtate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ei, și-acum ce-ai de gînd să faci cu hîrtiile astea vechi?“ - l-am Întrebat. „Cred că acum nu mai ai nevoie de ele“ - am zis. „Nu prea văd la ce-ți mai folosesc.“ „Nu“ - a zis - „mi-e silă să le și văd. SÎnt un blestem și-o povară pe capul meu și nu mai vreau să le văd În fața ochilor. O să le dau foc.“ „Da, așa mă gîndeam și eu“ - am zis - „nu fac altceva decît să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de sînge, căci erau niște criminali Înrăiți și n-ar fi șovăit să ucidă pe oricine le-ar fi ieșit În cale, așa că gîndul ăsta Îi stătea ca o povară pe suflet lui Mel Porter. „E Îngrozitor, și m-apucă sila cînd mă gîndesc“ - a zis tatăl tău. „Ce părere ai?“ - zice domnul Grant. „A venit la mine Dock Hensley acum cîteva zile și-a vrut să-mi dea două bilete să mergem să-i vedem. Închipuie-ți“ - zice - „că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
niște chestii de-astea copilărești, sub formă de sfaturi, iar Băse, javra ceea unsă cu toate alifiile, dacă nu cumva cu toate porcăriile, vorbea blajin, zicându-i puștiului că o să facă ce-i zice el (sanchi!). Ți-era mai mare sila, să-l vezi pe mahărul național care i-a cam lăsat fără alocații pe copii și pe părinții lor fără salarii, cum îl asculta pe prichindel, așa cum fac Moș Crăciunii profesioniști, închiriați de marile magazine, cărora copiii veniți cu părinții
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
recurgă europenii va fi diminuarea cotei generale de alocare a fondurilor, pentru perioada 2014-2020. Adică, ne vor pune la dispoziție mai puțini bani decât în etapa actuală, gândind și ei ca tot omul cu capul pe umeri că dragoste cu sila nu se poate face. Și cine mai știe se poate ca într-un viitor oarecare vor considera că locul nostru, al românilor și al României, nu este alături de Europa și de europeni. D-aia plâng eu acum, fiindcă totul este
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spre doctorul Luca, Julius observă că acesta rămăsese puțin mai în urmă. Sprijinit în baston, urmărea transfigurat baletul misterios și neliniștitor al pescărușilor care-i trezise, parcă, niște emoții vechi. 32. Seneca are dreptate. Viața "nu reține pe nimeni cu sila". Dar nici măcar în sinucidere nu scăpăm de noi înșine. Am găsit remarca în jurnalul lui Jiinger și, dacă n-aș fi în starea în care sunt, m-ar atrage să-i dezvolt sugestiile. Sinuciderea e, poate, singurul act uman care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o tristețe rece, o adevărată teorie a despărțirilor. A susținut că, în nu puține cazuri, femeia și bărbatul nu știu să se despartă la vreme. Așteaptă să dispară tot ce i-a apropiat și legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărțirea însăși în ceva deosebit, de care să-și aducă aminte cu duioșie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât. Înțelegeam că nu vorbea întîmplător și am întrebat-o: "Ai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca o păpușă moartă, fără viitor iar el se agita continuu, înghesuind-o fără milă între banchetă și spătarul scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]