4,282 matches
-
ca acele animale care iubesc o singură dată și pe care dragostea le ucide". În clipa următoare, am auzit un foșnet care nu mai era. al pinilor. Nu se poate, m-am gândit Imediat, însă, am deslușit, prin aerul străveziu, siluetele negre ale eucalipților, coliba de paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare seară, ieșea din cort și contempla cerul înstelat. Apoi, își lua o cupă din
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
piele a solilor ducali; celălalt avea o figură de negru, pe care și-o ascundea în umbra unei glugi, părând că vrea să se retragă într-un ungher întunecat. Concentrându-mă asupra lui, mi s-a părut că, în ciuda camuflajului, silueta îmi era familiară. M-am ridicat de la locul meu cu scuza de a arunca oasele în foc și am încercat să-l văd mai bine. El a dat să se retragă și mai mult. Călăuzit de instinct, m-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viitorul lor. Și totul ar fi continuat ca Înainte. Nu se va schimba nimic. FĂ BUM. Își continuă drumul pe lângă zidul clădirii, rezemându-se de perete pentru a nu se rătăci. Meri urmări cu privirea umbra neagră a mamei Camillei - siluetă șchiopătândă, prin gropi, pantofi cu vârful ascuțit și cu brățară În jurul gleznei, ce oscilau Între cauciucuri sparte și bidoane de tablă, picioare Învăluite În mătase neagră, delicate pe tocurile prea Înalte, care se Înfundă În gropi și găuri. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru că în seara aceea a descoperit cu emoție o față delicată și înmiresmată a vieții. În rând cu toată servitorimea, îmbrăcat cu o cămașă curată și cârpită frumos, a intrat în biserică. El era cu ochii după Ghighina, îi urmărea silueta micuță care se strecura printre șirurile de oameni și plănuia o întâlnire de dragoste, așa cum zăcea ea de multă vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa ce urma să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
desenaseră cu ceară fiecare ou. Nu doar câteva femei care știau bine să țină condeiul, ci și băieții care vruseseră să-și lase gândurile pe câte un ou. Zogru desenase un copac mic și stufos, de care era rezemată o siluetă, iar în fața ei se ridica un firicel ca un șarpe. Pe urmă își pierduse din vedere creația. O parte din ouă au fost duse în fața bisericii, la hora rituală de Paște. Dar cea mai frumoasă amintire din acea zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în urma ei, împins de o forță neștiută. Ghighina fugea cu sufletul la gură și repede, i se păruse lui Zogru, așa că din câțiva pași ajunsese în poarta mănăstirii. Acum bătea nebunește, iar Zogru o vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el ar fi avut de gând să-i spună, a făcut câțiva pași spre el. Părea mai înaltă acum, în rochia ei verde și aproape strâmtă, de sub care ieșeau pantalonii subțiri și largi, iar Zogru mai ține minte și astăzi silueta înaltă, părul prins în plasa de mărgele și surguciu discret de pe panglică. - Să nu-mi spui că n-ai observat schimbarea, i-a spus prin gura lui Ianache, repede, șoptit și în franțuzește. Numele meu e Zogru și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unde? Cufărul trăirilor îl vom deschide când o să merităm cheia adevărată, dezlegarea sinceră. Secretul se afla printre liniile fine ale măștii care prezintă caracterul posesorului. Nu știm ce se află în spatele unui zâmbet copleșitor, nu auzim gândurile asurzitoare ale unei siluete dintr-o mie. Încercăm să o cuprindem cu o singură clipire, însă aceasta își pierde urma printre vorbele și prejudecățile care își trimit ecoul până și în cel mai depărtat colț al acestei lumi. Ce ar fi dacă ne-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
concentrarea, având oribilul sentiment că mă învârteam în cerc. Deseori cădeam și simțeam nisipul rece pe firavami piele, dar mă ridicam și, fără să știu de ce, continuam să merg. După mult timp de mers, am văzut la mare depărtare o siluetă. Era un copil care stătea cu spatele la mine jucându-se în nisip. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
romantismele! Trebuie să te pregătești pentru întâlnirea cu Alex. Am făcut un duș rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta de viespe. Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă de roz. Pantofii, desigur, cu toc foarte înalt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și s-o strig pe mama să vină după mine. Le-am strigat pe mătușile mele pe nume, pe fiecare. I-am strigat pe Iosif, pe Ruben și pe Iuda. Dar parcă toți uitaseră de mine. Când am văzut două siluete în zare care se apropiau, eram deja moartă de frică. Dar nu venea nimeni dintre cei pe care îi așteptam eu și care m-ar fi liniștit. Cei doi erau fiii dezgustători ai lui Ruti. Au aruncat o pătură peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram în continuare cât se poate de mândră de tatăl meu și de tot ce avea și mi se părea că mama pășea în fruntea noastră ca o regină. Nu mergeam de prea mult timp, când Levi a semnalat o siluetă în față, care stătea în drum. Când ne-am apropiat, Rahela a strigat: „Inna!”. A alergat înspre ea, să-și salute prietena și învățătoarea. Moașa arăta ca fiind pregătită pentru o lungă călătorie, cu un măgar acoperit cu pături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum s-au putut cățăra atât de sus ăia de le-au făcut, erau și destul de tocite și nici ce anume reprezintă nu se vedea prea bine, parcă am recunoscut în ele niște case și animale și o mulțime de siluete umane, unele țineau arcuri în mână, altele vânau cu lancea mistreți și urși de pe un car tras de cai, mai era acolo și un uriaș, culcat la pământ, dar nu-mi dădeam seama dacă era femeie sau bărbat, pentru că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trei stropi, după care mi-a spus să-mi ling rana, ca nu cumva să fac puroi, apoi s-a apucat să frământe bulgărele, murmurând un fel de incantație, din care prindeam doar câte-o vorbă, modelând din noroi o siluetă de formă umană. Era asemenea păpușilor de cârpă, cu mâini și picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile de pasăre, preschimbând-o într-un înger de noroi, hidos, s-a dus pe urmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul cîrmei. Era Încă prea departe pentru a-i desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic tangibil să justifice acest lucru, atmosfera părea Încărcată de prevestiri funeste. Și cele șase siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta. Era prea Înaltă, prea fină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta. Era prea Înaltă, prea fină pentru a fi aceea a lui Loïc. De altfel, cafeneaua din port era În partea opusă. Și de ce și-ar fi dat fratele ei atîta bătaie de cap ca să-și ascundă Întoarcerea tardivă? Chiar dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi aceea a lui Loïc. De altfel, cafeneaua din port era În partea opusă. Și de ce și-ar fi dat fratele ei atîta bătaie de cap ca să-și ascundă Întoarcerea tardivă? Chiar dacă ar fi tras la măsea din cale-afară - iar silueta nu avea mersul șovăielnic tipic celor băuți - nu-l aștepta acasă nici o soție cu reproșul pe buze. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tardivă? Chiar dacă ar fi tras la măsea din cale-afară - iar silueta nu avea mersul șovăielnic tipic celor băuți - nu-l aștepta acasă nici o soție cu reproșul pe buze. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia cînd ajunse În preajma unuia din lampadarele grădinii Îl recunoscu pe nepotul ei, ciufulit și cu cămașa Încheiată strîmb. Schiță un zîmbet. Jeanne avea dreptate, genul ei de activitate i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aflat la adăpost și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna spre el și Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]