3,082 matches
-
acceptă analogia cu gluma lui France asupra dragonului din Alca, despre care toată lumea vorbea dar nu-l văzu nimeni. O definiție a simbolismului În spirit burghez, hotărât că nu putem da dacă ne așezăm pe poziția lui Barny, spunând despre simbolism: «nefiind niciodată o traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă). Socotim deci că necesar și foarte util era aici a se așeza accentul pe Împrejurările speciale ale apariției
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nefiind niciodată o traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă). Socotim deci că necesar și foarte util era aici a se așeza accentul pe Împrejurările speciale ale apariției simbolismului, pe optica mic-burgheză a promotorilor lui, prinși Între Încleștarea proletariatului cu clasele posedante, atașându-se o vreme sentimental de primul, părăsindu-l În momentele de Încercare, adică după Comuna din Paris În Franța, după revoluția din 1905 În Rusia, după
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aceeași colecție: 1. ***, Ortografia limbii române 2. George Nicolescu, Magia aurului 3. Ioan Oprea, Lingvistică și filosofie 4. Alexandru Husar, Ideea europeană 5. Anton Carpinschi, Deschidere și sens în gîndirea politică 6. Alexandru Husar, Lecțiile istoriei 7. Jean Borella, Criza simbolismului religios 8. Stelian Dumistrăcel, Sate dispărute. Sate amenințate 9. Pavel Chihaia, Țara Românească între Bizanț și Occident 10. Petru Ioan, Logică și filosofie 11. Daniel Combes, Epopeea vinului 12. Anton Adămuț, Filosofia substanței 13. I. Saizu & Al. Tacu, Europa economică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poeziei "noi"1 . În al doilea rând, poezia "nouă" - care procede, toată, de la Baudelaire, poetul orășean al lucrurilor exclusiv și caracteristic orășenești - este o poezie orășenească. Iar viața orășenească este mai internațională decât restul vieții unui popor. AndréGide explică slăbiciunea simbolismului prin faptul că, în dosul concepției lor estetice, simboliștii n-au avut o concepție etică, adică o concepție definită, puternică a vieții - concepție, dealtmintrelea, greu de exprimat prin senzații. E drept, simboliștii au pretins că prin senzații ei exprimă altceva
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fost binefăcătoare, adică fructuoase, pentru că au fost potrivite cu spiritul vremii. Imaginați-vă ce caricatură, ce literatură "nouă", ce "modernism" deșănțat s-ar fi produs atunci, dacă niște scriitori, în disperare de cauză (așa cum ne-a zugrăvit dl Davidescu îmbrățișarea simbolismului de către Macedonski), și spre a fi "originali", adică cu orice preț altfel decât ceilalți, ar fi început să imite pe Musset și pe Vigny! * Dar, în deosebire de epoca precedentă pseudoclasică, modelele franceze au fost acum mai asimilate de sufletul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
doctorul I. Duscian, ce iscălește uneori și Leandru, lor alăturându-li-se, din octombrie 1923, elevul Mircea Eliade, care folosește și pseudonimele Silviu Nicoară și M. Gheorghe. Elev este și Al. Dima, prezent aici în 1922, cu un articol despre simbolism. De consemnat, în 1923, și Glosă pentru „Lumea bine crescută” de N. Iorga, iscălită Petru Balș (viitorul Petre Pandrea). Pe marginea unor motive lirice sunt eseurile lui Gabriel Donna (Din literatura cerului, Poezia nopții), precum și „corespondențele” din Paris ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
d) Tratarea (tămăduirea) celor opt păcate capitale este prezentată ca fiind strâns legată de așezămintele monahale, deoarece în mănăstiri trebuie luptat în special contra acestor păcate capitale. Cartea I a Așezămintelor mănăstirești cuprinde 11 capitole și tratează despre îmbrăcămintea monahilor. Simbolismul veșmintelor capătă în viziunea lui Cassian o interpretare spirituală și duhovnicească. De exemplu, referindu-se la glugile scurte pe care le poartă călugării egipteni, Cassian spune că acestea simbolizează nevinovăția și simplitatea călugărească, dar mai ales smerenia lor monahală (cap
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
timpului a fost moștenit și de creștini, suferind unele transformări. Astfel, pe lângă numerotarea inversă a elementelor ei, octada romană a fost înlocuită cu o unitate mai mică de timp, grupa de șapte zile. Tradiția aceasta provine de la evrei și reflectă simbolismul zilelor de la facerea lumii. După cum se știe în istoria revelației iudeo-creștine, numărul șapte are un caracter sacru. Cum sabatul evreiesc era socotit ziua a șaptea, de odihnă și de sărbătoare, creștinii au acordat acest rol și însemnătatea cea mare Zilei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
i total dogmatic �n privin? a �realismului na? ionalist�85. E greu de �n? eles cum cineva familiarizat cu literatura universal? că Iorga putea adopta asemenea doctrine estetice! Na? ionalismul lui cultural explic? respingerea violent? a curentelor moderne ? i criticile aspre la adresa simbolismului etc.86 Ură să fă?? de futurism l? a f? cut s? �mpiedice primirea lui Marinetti (cu toate c? Iorga �ncerca s? �ntre? în? rela? îi bune cu Mussolini)87. Iorga consideră c? piesele lui Shaw s�nt �hidoase� ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lui Gropius ? i Le Corbusier. Lui Iorga nici m? car Enescu sau Br�ncu? i nu? i puteau trezi interesul ? i pasiunea pe care le avea el pentru literatur?. Iorga continuă s? se opun? oric? rui curent literar modern (că simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea p�n? ? i realismului cu aceea? i vigoare �realist na? ionalist? � cu care sovieticii se opuneau adev? ratei literaturi realiste (�n ciuda marilor tradi? îi ruse? ți), atunci c�nd această contrazicea lumea propagandist? visat? de ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i vom r? m�ne sus? în? tori ai ideii etnice. Am fost, s�ntem ? i vom r? m�ne motiva? i din punct de vedere etic�. Theodorescu, op. cît. , p. 165 86 Op. cît. , p. 161. �Cosmopolitismul, curent decadent al simbolismului� 87 Bibliotecă critic?: Nicolae Iorga, p. 82. 88 Americani ? i rom�ni din America, p. 271, ? i O via?? de om a? a cum a fost, vol. I, p. 136 89 ? eicaru, op. cît. , p. 98 90 O via?? de om a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
origini -, acest tablou care descrie atât de mult fapte este considerat nu un mit, ci o relatare pur științific]. Ar trebui s] fim sceptici în privința acestei afirmații. În formă neprelucrat] de mai sus, mitul pseudodarwinist conține cel putin tot atât simbolism emotiv reg]sit în ideologiile actuale și tot atâta propagând] în favoarea îngustelor idealurilor sociale contemporane că și predecesoarea să, varianta contractului social. Mai încorporeaz] și câteva dovezi și principii pur științifice, dar ignor] și altereaz] mult mai mult decat folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui Bodhisatva este dedicat] practic]rii unor virtuți aparte, cum ar fi caritatea, r]bdarea, str]dania, meditația și înțelepciunea. Existența unui Bodhisatva se concretizeaz] în eliberarea celorlalți. Tantray³na a conferit un profund caracter sacerdotal practicilor religioase, punând accent pe simbolism și pe ritualuri. Spre deosebire de tradiția Mah³y³na, aceste practici nu au avut o contribuție evident] în plan etic, dat] fiind leg]tură lor cu înv]ț]turile ezoterice. Termenul Zen este echivalentul cuvântului dhy³na din limba sanscrit], care înseamn] meditație. Originea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ajută, pe de o parte, în memorarea experienței cotidiene, a vieții private în raport cu cea publică; pe de altă parte, duce la configurarea reprezentărilor puterii și ale eroicului. În ambele situații, comunitatea își fixează prin ritualuri și creații (orale și materiale) simbolismul spațio-temporal, astfel încât imaginea lumii ajunge să fie construită sistemic, după o "hartă" a planului terestru (teritoriu cunoscut − teritorii străine) și pe mai multe registre desfășurate pe verticală (celest - teluric - "lumea de dincolo"). Funcția simbolică (iconică) a imaginației se manifestă în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
putem asimila cu fantezia, ludică sau tenebroasă) este creativă mai ales în registrul popular al imaginarului, acolo unde credința creștină întâlnește moștenirea pre-creștină și iau naștere astfel cele mai expresive interpretări și proiecții simbolice. Cercetarea exploatează și dimensiunea antropologică a simbolismului spațio-temporal, păstrat în imaginarul medieval și reflectat în text și în imagine, dar și de organizarea planului cetății sau a târgului (spre exemplu, în topografia ceremonialurilor). Tot o dimensiune antropologică voi pune în lumină și în relația dintre imaginar și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
premodernității" europene (în sens larg) și în special occidentale. Continuând pledoaria pentru o antropologie a puterii medievale - manifestate în "durata lungă" a secolelor IV-XVIII ( Pentru un alt ev mediu, "Prefață" 40)3 −, cercetătorul francez notează că poate fi studiat ... un simbolism profund ancorat într-o semiologie religioasă, care transforma politicul într-o zonă a sacrului. Unul dintre aceste semne-însemne se preta îndeosebi la ample comentarii privind, pe de o parte, însăși esența simbolisticii politico-religioase și, pe de altă parte, instituțiile în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în imaginar într-un mod structurat (precum în mod necesar se organizează materia narativă într-o povestire fondatoare) a locurilor comune cu relevanță identitară. Pentru că sunt solicitate competențele mnemotehnice ale comunității, se coagulează pe fundamente culturale generale cu valoare antropologică (simbolismul spațiului, al timpului, al puterii, al imaginii morții, ritualurile etc.) o rețea deschisă de imagini mentale și de narațiuni colective majore. În bună măsură, această perspectivă asupra imaginarului medieval (și pe care o voi dezvolta în continuare) este derivată din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
XI-LVIII și vol. II: VII-XXVII) -, atunci imaginarul include atât "reflexul" politicului, cât și reprezentările puterii manifestate în spațiul public. "Sistemul semiotic al politicului" (după terminologia lui Le Goff) devine un sub-sistem "ideologic" al imaginarului, având funcția de generare a întregului simbolism (aici mă îndepărtez din nou de opinia cercetătorului francez). Iată așadar, după concluziile celui de-al doilea studiu teoretic din volumul Imaginarul medieval (text complet diferit, după cum se vede, de restul cărții), că este corectă aplicarea viziunii antropologice asupra puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
perioada medievală este prin excelență una a afirmării masculine, putem adăuga faptul că imaginarul puterii așează spațiul privat sub legea spațiului public, fapt prea puțin discutat, dat fiind că el este locul predilect al categoriilor marginale (femei, copii, bătrâni, supuși). "Simbolismul ancorat într-o semiologie religioasă" nu cred că transformă doar politicul "într-o zonă a sacrului", ci și manifestarea puterii (medievale) în ansamblu. Întregul câmp social intră sub incidența controlului persuasiv exercitat de puterea oficială sacralizată (negociată deseori între biserică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și dinspre gândirea intelectuală (teorie) informații relevante pentru povestitorul colectiv și care, prelucrate de imaginație, sunt absorbite în "rețea" în diverse sub-structuri narative și simbolice. Reprezentarea, înțeleasă ca schemă de proiecție mentală, nu ar fi în mod obligatoriu purtătoarea unui simbolism preexistent (în accepțiunea lui Le Goff). Gândirea colectivă o folosește pentru a transfera, a păstra, dar și pentru a crea ulterior noi semnificații și uneori chiar mutații de sens. Pentru imagine sau simbol, reprezentarea este precum suportul pe care se
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de exploatată în imaginarul popular creștin (ne referim în continuare la evul mediu) și care poate crea în spiritul receptorului iluzia speculativă și iluzia semiologică inductivă - datorită unui fond de credință bazat pe senzorialitate și pe fantasmatică -, ideologia, reprezentarea sau simbolismul sunt produse de tip intelectiv, deductiv și analogic. Distanța dintre model și dedublarea, imitarea sau interpretarea sa simbolică este nu doar conștientizată, ci numită și impusă prin chiar teoria imaginii ortodoxe și teocrația bizantină la care se afiliază puterea medievală
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
memorată dinspre lumea sensibilă sau lumea inteligibilă înspre mentalul colectiv, se configurează imaginea, cu limbajul ei de cele mai multe ori conotativ (spre exemplu, redarea sceptrului într-un tablou semnifică puterea, iar corelarea lui cu ansamblul sau contextul mută iconul pe planul simbolismului politic; descrierea ritualului înscăunării poate avea un caracter documentar, dar integrată unei narațiuni mitizante, capătă de asemenea o aură simbolică). Din momentul în care imaginea face parte dintr-o schemă de simbolizare, intră implicit în relație cu a doua unitate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
capacității lor de a corela laicul cu religiosul, "realitatea" cu ideea. Pentru a reprezenta nevoia de organizare a lumii proprii, după un plan de guvernare creștină, dar și realitățile istorice, solicitante și deseori dificile, comunitățile medievale și-au dezvoltat un simbolism bogat, în culturi predominant orale; prin el au integrat experiența colectivă, pentru a o memora și a o transmite posterității ca mărturie a rezistenței lor în timp. Nu doar discursul oficial al puterii oglindește componenta creștină și cruciată a politicii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fiind mai curând a marginalilor (casa, ograda, camerele ascunse, drumurile laterale etc.), și imaginarul particularizează/memorează "cotidianul" și diverșii săi cronotopoi, respectând diferitele funcții sociale, așa cum sunt ele ierarhizate în lumea reală. Imaginarul oglindește din narațiune nu doar firul epic, simbolismul, tipologiile, relațiile, ci și diversitatea sub-categorială a unităților de timp (timpul mesei, al muncii, al odihnei, al luptei; timpul liturghiei și timpul morții, "timpul" lumii de dincolo, în așteptarea Judecății de Apoi; timpul lucrărilor câmpului sau timpul călătoriei etc.); de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
parte, el și-a dovedit eficiența chiar în acele timpuri, dat fiind că a fost posibil ca mesajele instituțiilor puterii să mobilizeze comunități întregi în numeroase situații dramatice, pe fundalul unei memorii istorice cu multe teme recurente și al unui simbolism puternic ancorat în trecut (despre care am vorbit anterior). Sistemul de idei politice, pe care îl regăsim în textele medievale, unitar și consecvent cu sine (după cum apreciază și Vlad Georgescu), a fost reprezentat în variate forme și în mentalul colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]