4,151 matches
-
unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile percepții ale sinelui și modul în care este perceput individul de către ceilalți. Pentru Erikson, ”criza de identitate” este parte integrantă a dezvoltării psihosociale normale. Majoritatea psihologilor consideră că adolescența ar trebui să fie o perioadă de experimentare a rolului în care tinerii pot
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
psihologilor consideră că adolescența ar trebui să fie o perioadă de experimentare a rolului în care tinerii pot explora conduite, credințe, interese și ideologii alternative, care pot fi modificate sau înlăturate, în încercarea de a modela un concept integrativ al sinelui. Pentru a ajunge la o identitate coerentă, adolescenții ”încearcă” diferite roluri fără a se angaja în vreunul. Atitudinile și valorile stabile, alegerea profesiunii și a partenerului de viață, a stilului și drumului de viață se integrează gradual făcând posibilă simțirea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
se poate vorbi despre constituirea unei identități care în sens restrâns presupune dobândirea unei identități sexuale, a unei orientări profesionale și a unei perspective ideologice asupra lumii. Până la rezolvarea crizei de identitate, individul nu are încă un sentiment consistent al sinelui sau un set de standarde interne pentru aprecierea propriilor valori și competențe în diferitele domenii ale vieții. Eșecul în dobândirea unei identități sigure, satisfăcătoare și durabile conduce la difuziunea rolului, adică la un sentiment confuz despre ceea ce este și reprezintă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
la recunoașterea și la apărarea drepturilor celuilalt, ca și la ajutorul reciproc (P. Dasen, C. Perregaux, M. Rey, 1999, p. 185). Dar cum se ajunge de la solidaritate la autonomie? Puntea de legătură este interculturalitatea. „Autonomia nu însemnă afirmarea zgomotoasă a sinelui. Ea înseamnă aptitudinea interioară a individului de a căuta un sens vieții sale. Orice societate depinde, atât în ceea ce privește existența cât și dezvoltarea sa de un echilibru între afirmarea de sine a individului și interesul colectiv. Realizarea acestui echilibru duce la
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și de cele structurale proprii familiei; 4. la nivelul celor avînd același status social (categorie socio-profesională, nivel de studii), performanța școlară este semnificativ mai bună dacă părinții pun accent în mai mică măsură pe conformare, obediență și insistă pe autorealizarea sinelui. Obiectivele urmărite în ansamblul cercetării sînt: a. descrierea, pentru a furniza detalii bogate despre cunoștințele, credințele, atitudinile și comportamentele actorilor sociali implicați în relațiile școală, familie și comunitate; b. înțelegerea, să identificăm rațiunile acțiunilor oamenilor implicați prin derivarea lor din
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
noastră reprezentațională, ce au gândit, și-au imaginat, au crezut și au sperat oamenii din cele mai vechi timpuri și până astăzi, dar și felul cum au comunicat și au interacționat, felul cum au poziționat și conturat atât relația cu sinele, cât și cu celălalt. Deși imaginea a fost abordată de filosofie încă din Antichitate, investigația imaginii, identității și alterității este nu doar o temă nouă, ci și de interes pentru cunoașterea naturii umane, înțelegerea mecanismelor de formare ale imaginii fiind
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mult decât atât, imaginile au posibilitatea de a reprezenta obiecte care nu au fost anterior supuse unui proces de percepție, conturându-se astfel dimensiunea creatoare a imaginilor, amplu dezvoltată prin intermediul psihologiei sociale, care introduce conceptul de imaginar colectiv, discutând despre sinele colectiv 71. Psihologia cognitivă discută despre imagine din perspectiva reprezentărilor cognitive, considerând că, pentru a avea o imagine, individul trebuie să aibă deja anumite reprezentări mentale despre obiectul sau categoria din care acesta face parte. Reprezentarea, din punctul de vedere
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în cadrul evoluției structurilor mentale, situație în care individul "începe să se comporte față de el însuși într-o manieră asemănătoare cu cea în care se comportă față de ceilalți"349, dezvoltându-se în acest sens un comportament reflexiv care stă la baza sinelui. În termenii lui George Mead, sinele apare la nivelul mentalului, mai exact, din interacțiunea acestuia cu mediul, în urma căreia trebuie să răspundă la o serie de probleme 350. În afara conștiinței de sine, identitatea este un concept gol, lipsit de sens
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care individul "începe să se comporte față de el însuși într-o manieră asemănătoare cu cea în care se comportă față de ceilalți"349, dezvoltându-se în acest sens un comportament reflexiv care stă la baza sinelui. În termenii lui George Mead, sinele apare la nivelul mentalului, mai exact, din interacțiunea acestuia cu mediul, în urma căreia trebuie să răspundă la o serie de probleme 350. În afara conștiinței de sine, identitatea este un concept gol, lipsit de sens și semnificație, întrucât ea nu se
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
la o serie de probleme 350. În afara conștiinței de sine, identitatea este un concept gol, lipsit de sens și semnificație, întrucât ea nu se poate obiectiva decât prin intermediul unor relații de identificare și diferențiere. Dacă avem în vedere faptul că sinele se dezvoltă o dată cu apariția conștiinței de sine, iar aceasta din urmă este o formă de detașare a eului de propria lui existență pentru a se percepe și a se înțelege mai bine și a se separa de ceilalți, spre a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sine, iar aceasta din urmă este o formă de detașare a eului de propria lui existență pentru a se percepe și a se înțelege mai bine și a se separa de ceilalți, spre a se putea identifica cu ei, atunci sinele este o construcție care are loc prin intermediul unei anumite interacțiuni și relaționări, este un proces de dobândire a sensului și de atribuire de semnificații atât propriei persoane, cât și celorlalți. Studiile lui Jean Piaget evidențiază felul cum se construiește identitatea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
populații, locul Celuilalt poate fi oriunde dincolo de mediul natural și securizat al patriei Identității. Spațiul alterității se 'definește' prin accesibilitate, care nu se reduce numai la aspectele strict geografice (...) ci implică și pe cele sociale, mentale și culturale. Între spațiile Sinelui și Celuilalt se situează zone de aculturație, de influență reciprocă sau de tensiune în funcție de situația imediată"392. Din acest punct de vedere, imaginarului îi revine rolul de a ghida individul în procesul identității și alterității, rol care trece într-un
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
relației identitare clasice A=A verbul "este", pentru a sublinia ideea de apartenență, de a fi împreună în cadrul unei relații, dând astfel un nou sens ideii de identitate. "Prin intermediul lui este, principiul identității ne spune cum este fiecare ființă, adică: sinele este același lucru cu el însuși. În acest sens, principiul identității vorbește despre Ființa Ființelor"417. Din acest punct de vedere, Heidegger subliniează un aspect extrem de important al identității, și anume capacitatea ființei de a se afla într-o relație
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care concepe problema identității și alterității plecând de la Unul presocratic, filosoful alterității, Emmanuel Lévinas, propune o etică a alterității, construind o filosofie a Celuilalt prin care are loc nu atât apropierea de ceva străin, exterior, cât o altă față a sinelui 423. Așa cum vom vedea mai jos, în opinia filosofului francez, identitatea individului nu poate fi concepută prin intermediul conceptului de asemănare cu el însuși sau prin capacitatea de a primi elemente de identificare din afară, ci în a fi el însuși
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Lévinas critică perspectiva lui Martin Heidegger susținând că formula A este A nu spune nimic despre identitate: "identificarea Aceluiași în Eu nu se produce ca o monotonă tautologie: 'Eu sunt Eu' Identificarea trebuie fixată nu reflectând la reprezentarea abstractă a sinelui către sine, ci trebuie plecat de la relația concretă dintre un eu și o lume"424. Lévinas propune, așadar, un raport între Eu și Același prin care să fie înțeleasă identitatea și de la acest raport să fie construită teoria despre exterioritate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
alterității. Faptul că Eul rămâne în același punct în cadrul relației nu înseamnă că are o esență a cărui conținut nu se modifică, ci că Eul rămâne Același în fața alterității, confundându-se cu sine și fiind incapabil să se răzvrătească împotriva sinelui. Dimensiunea etică a teoriei lui Lévinas despre alteritate este legată, în principal, de problema responsabilității pe care Eul o are față de Celălalt, mai exact față de chip. Din acest punct de vedere, felul în care Altul se prezintă în fața Aceluiași stă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de vedere al lui Lévinas, altul trebuie conceput și gândit doar ca altul în mod absolut 434. Prin Paul Ricoeur asistăm la o abordare fenomenologico-hermeneutică a identității și implicit a alterității 435, abordare care duce către o teorie narativă a sinelui. Filosoful francez își propune să analizeze în ce măsură termenii de identitate și identic sunt echivalenți cu ipse și idem din limba latină. În acest sens, filosofia lui Ricoeur 436 distinge în interiorul identității între însumi (selfhood) și sine (self), în sensul de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
opoziție cu identitatea-ipse, care descrie individualitatea (selfhood). Acest raport impune analiza dialecticii idem-ipse, Ricoeur susținând că în timp ce idem implică o anumită permanență în timp, fiind rezistent la schimbare, ipse se referă la ceea ce s-ar putea numi alteritatea din interiorul sinelui (oneself as another)437. În acest sens, Ricoeur punctează relația intrinsecă dintre identitate și alteritate, sinele putând fi văzut drept un altul, iar acesta din urmă implicând sinele. Astfel, se deschide perspectiva alterității în identitate, idee care reprezintă nucleul teoriei
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în timp ce idem implică o anumită permanență în timp, fiind rezistent la schimbare, ipse se referă la ceea ce s-ar putea numi alteritatea din interiorul sinelui (oneself as another)437. În acest sens, Ricoeur punctează relația intrinsecă dintre identitate și alteritate, sinele putând fi văzut drept un altul, iar acesta din urmă implicând sinele. Astfel, se deschide perspectiva alterității în identitate, idee care reprezintă nucleul teoriei lui Ricoeur. Pentru a analiza și înțelege identitatea-idem, Paul Ricoeur propune trei noi dimensiuni: identitate numerică
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ipse se referă la ceea ce s-ar putea numi alteritatea din interiorul sinelui (oneself as another)437. În acest sens, Ricoeur punctează relația intrinsecă dintre identitate și alteritate, sinele putând fi văzut drept un altul, iar acesta din urmă implicând sinele. Astfel, se deschide perspectiva alterității în identitate, idee care reprezintă nucleul teoriei lui Ricoeur. Pentru a analiza și înțelege identitatea-idem, Paul Ricoeur propune trei noi dimensiuni: identitate numerică, identitate calitativă și continuitate neîntreruptă. În timp ce prima desemnează caracteristica unui lucru de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
idem îl acoperă pe ipse, fiind vorba, în fond, despre faptul că altul intră în compoziția lui același. În ceea ce privește ținerea cuvântului/promisiunii, ipse se separă de idem, separare care implică o zonă intermediară ce deschide calea spre una dintre dimensiuniile sinelui în termenii lui Ricoeur: identitatea narativă, care se opune identității abstracte, întrucât suportă transformări și este supusă devenirii. Din aceste puncte de vedere, elementul esențial al hermeneuticii lui Paul Ricoeur îl reprezintă faptul că reușește să armonizeze în interiorul noțiunii de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
atât în raport cu sine, cât și în raport cu altul sau celălalt, a cărui prezență poate fi reală sau imaginară, și ale cărei reprezentări nu depind de realitate, ci de imaginea acesteia. Alteritatea ar fi un non-eu în măsura în care celălalt este o zonă exterioară sinelui, deși, după cum am văzut, exterioritatea nu presupune lipsa interacțiunii. Astfel, se conturează ideea celuilalt care trăiește la nivelul eului, mai exact ideea unei alterități în interiorul identității, ceea ce înseamnă atât faptul că eul se transformă, devenind mereu altul față de un moment
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ibidem, pp. 24-29. 66 Ibidem, p. 37. 67 David Matsumoto, op. cit., sv. imagery. 68 Olivier Houdé, Daniel Kayser, Olivier Koenig, Joëlle Proust, François Rastier, Dictionary of Cognitive Science, New York, Psychology Press, 2004, sv. mental imagery. 69 Ibidem. 70 Ibidem. 71 Sinele colectiv este un concept psihologic care conduce la conturarea imaginarului colectiv, fiind "acea parte a sinelui împărtășită de toți membrii unui grup căruia individul îi aparține sau consideră că îi aparține, și se diferențiază de sinele privat sau public, putând
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Daniel Kayser, Olivier Koenig, Joëlle Proust, François Rastier, Dictionary of Cognitive Science, New York, Psychology Press, 2004, sv. mental imagery. 69 Ibidem. 70 Ibidem. 71 Sinele colectiv este un concept psihologic care conduce la conturarea imaginarului colectiv, fiind "acea parte a sinelui împărtășită de toți membrii unui grup căruia individul îi aparține sau consideră că îi aparține, și se diferențiază de sinele privat sau public, putând fi denumit sinele social." (David Matsumoto, op. cit., sv. collective self). 72 Ibidem, sv. representation. 73 Howard
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ibidem. 70 Ibidem. 71 Sinele colectiv este un concept psihologic care conduce la conturarea imaginarului colectiv, fiind "acea parte a sinelui împărtășită de toți membrii unui grup căruia individul îi aparține sau consideră că îi aparține, și se diferențiază de sinele privat sau public, putând fi denumit sinele social." (David Matsumoto, op. cit., sv. collective self). 72 Ibidem, sv. representation. 73 Howard Gardner, The Mind's New Science, New York, Basic Books, 1985, p. 6. 74 Nelson Goodman, Catherine Z. Elgin, op. cit., p.
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]