2,969 matches
-
pe drumuri de munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier, al lui Alecu Cazi mir, sau spre acea gazdă rară din Brașov, vechi hotel al grofilor, necu noscut moftangiilor de bucureșteni, cu portari cu favorite și cu slugi Îmbătrânite pe culoarele triste și pustii de buna lor faimă trecută, și cu odăi imense, În care trosneau paturi somptuoase de stil chesaro crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca un condiment necesar dragos telor romantice și de care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mi spună fata la primul colț Întunecos de stradă, să-mi câștig singură existența, cu prețul chiar, oricât de infam, al trupului meu, decât să sufăr umilințele rude lor mele care au plecat astă-seară la teatru, lăsându-mă În tovărășia slugilor.“ Departe de a fi fost frumoasă sau ispititoare, o bănuială de enigmă mă Îndemnase s-o chem afară din grupul gălăgios de fete, În care ea mi apăruse oarecum străină și Îndepărtată de grup și de Îndeletnicirile lui, dovadă că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-un flux care te captivează. Sugestive sunt și cele 6 desene În peniță semnate de Vlaicu Ionescu, câte 3 pentru fiecare ciclu. 1 iulie 2012 Duminica a 4-a după Rusalii, cea În care s-a produs minunea vindecării slugii sutașului. Pericopa evanghelică a fost tâlcuită pentru prima oară de noul preot Ciprian Vasile Burcă, un bun liturghisitor, cum Îl lăudase P.S. Ioachim Băcăuanul. Ce mi-a plăcut e că a concentrat totul, cu limpezime, În doar 10 minute. În ce privește
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
când am tren să pot pleca către Chișinău. Trenul era în după-amiaza zilei, în jurul orelor 17, iar timpul trecea foarte greu. Nu aveam nici o posibilitate să plec mai repede, telefon nu era, eram ca un prizonier, iar dacă rușii și slugile lor aflau că eram din dreapta Prutului și mă aflam în acele momente în zonă, nu aveam nici o șansă să scap cu viață, mă dădeau lui Smirnov și aveau să găsească fel de fel de pretexte să acuze România, sau cine știe ce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cei patru călători. Pe tot parcursul aveam să constat o continuă neliniște a soților Valentina și Eugen Căldare. Ei ne-au mărturisit că spaima o au din copilărie, de când au fost deportați, împreună cu părinții lor, în Siberia, de către Stalin și slugile lui, pentru vina de a fi români. SIMPOZIONUL „ILIE ILAȘCU” -18-19, iulie 1998, Iași În vara anului 1998 s-a luat inițiativa să se organizeze la Iași un simpozion dedicat lui Ilie Ilașcu și camarazilor săi. M-am angajat eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tineri În anii de după război, unii intelectuali și-au oferit necondiționat serviciile rușilor. N-au spus: „O s-o omor și pe mama, dacă mă puneți șef!“, dar era clar c-ar fi făcut-o. Mulți se nasc cu suflet de slugă și destui cu vocație de trădători. Trădând, au sentimentul că răzbună o soartă ingrată, că plătesc o poliță secretă. Nu le e tocmai clar ce poliță plătesc și nici ce răzbună, însă atunci când ajung să decidă asupra unor semeni, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de slăbiciune - și „din alea“ și deprinderea de a le scrie tot timpul - din viciu, din lăcomie sau poate din plăcerea de a se ști ocolit de toată lumea. Masochismul are nenumărate manifestări, iar abnegația cu care unii se definesc drept slugi e o formă artistică de masochism. Poetul de care pomenesc a tipărit vreo treizeci de plachete. Dacă nu se petrecea răsturnarea din decembrie, ar fi continuat să mai semneze câteva. Ar fi interesant de știut ce-a fost în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aș supune legii Bisericii. - Să se noteze în acte”- a strigat procurorul și a primit 12 ani închisoare. Eu am primit doi ani. Despărțit de ceilalți am lucrat la dreptul comun. Aici am fost bătut de Directorul Petru Goiciu ca „slugă al popilor”. La al doilea pumn la tâmplă mi-am pierdut cunoștința; m-a apucat de guler și nu știu cât a mai dat; mi-a mișcat oasele la craniu; simțeam săgetături când mișcam capul. În februarie 1951 - via Văcărești - am ajuns
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prindă pe neașteptate, căci “ziua Domnului ca un tâlhar va veni și nu va întârzia”. (1Pt 3,9-10). Ferice de noi dacă vom avea totdeauna prezente în minte aceste lucruri! Vor fi atunci îndreptate și către noi cuvintele Domnului: “Bine, slugă bună și credincioasă; peste puțin ai fost credincioasă, peste multe te voi pune! Intră întru bucuria Stăpânului tău”. (Mt 25,21). Pr. Dumitru Pascal Viața, mai 1942, pp. 78-80. 32. PR. GHEORGHE PATRAȘCU autobiografie Subsemnatul preot Patrașcu I. Gheorghe, născut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai aprig cu atâta au avut o cădere mai dureroasă. Istoria ne este martoră: Ariu a crăpat când era purtat în triumf; Irod, ucigătorul Pruncilor Nevinovați, a fost mâncat de viermi pe când trăia încă; Neron a fost străpuns de sabia slugii sale; Dioclețian, înainte de a muri s-a umflat iar limba i-a fost mâncată de viermi; Foție a murit în închisoare; Luther a fost chinuit de diavoli într-un chip oribil; Napoleon cel Mare, care timp de cinci ani l-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de extaz se duce chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop, cerșetor, îl învăluiește cu o privire senină și duioasă și îi urează: „Pace și Bine”, „Pax et Bonum”, expresie devenită deviză a franciscanismului. Tatăl se alarmează; presupunând că fiul are de gând să intre în vreo mănăstire, unde, conform
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe care Voi înșivă ați dori să-i îmbrățișați sub pavăza acestui inocent pretext. Rămânând în continuare sluga Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a venit foarte impresionat. Giglio și Monseniorul au fost seara la mine. Luni, 2 aprilie 1951 Max N. s-a sinucis azi dimineață
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se produceau cele două cereale fără de care omul n-ar putea trăi: grâul și porumbul. Astfel tata aflase despre "paori", adică despre sârbii bogați posesori de mari suprafețe de pământ, de case impunătoare și de acareturi numeroase și care angajau slugi. După o zi și o noapte de călătorit în condiții periculoase și chinuitoare, a doua zi dimineață "trenul foamei" a oprit exact la gara pe care o căuta tata: Halta Gelu. Părintele nostru spera să găsească de lucru, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fel, să-i trimiți direct la mine, spune Doamna Cuendet, în timp ce flutură din mână ritmul unui vals de Chopin ce izvorăște din boxele de concert așezate în colțurile camerei. Din acea clipă, am iubit-o și mai mult... Dragoste de slugă credincioasă, care și-ar da și viața pentru stăpânul său. Când am pus piciorul pentru prima oară în București, m-a frapat prezența unui afiș lipit pe toți stâlpii orașului, prezent în absolut toate cartierele sale: "Sap puțuri de mică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
își aștepta rândul în purgatoriul cotidianului cincizecist. Sunt, de asemenea, amintiți aici cunoscuți scribi ai partidului, autori mediocri, dar care au fost, pentru scurt timp, nume importante în canonul literar impus de regimul comunist (Lucia Demetrius, Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc). Slugi mereu dispuse să scrie întru gloria partidului, aceștia sunt primele nume din lungul șir al oportuniștilor scoși la iveală de regimul comunist, care au trăit cu iluzia că o relație bună cu partidul poate asigura unui scriitor o glorie nemăsurată
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
culturi; o asemenea linie arată foarte clar și fără putință de echivoc responsabilitatea și obligațiile oamenilor de cultură.“ (Scînteia, 12 septembrie 1971) „În momentul grav în care interesele străine - cărora clasele privilegiate, așa cum se întâmplă întotdeauna în istorie, le deveniseră slugi plecate - aruncaseră patria pe marginea prăpastiei, Partidul Comunist Român s-a dovedit nu numai depozitarul legitim a tot ce a fost demn și nobil, luminos și lucid în întregul nostru trecut, ci și forța politico organizatorică în stare să concretizeze
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
unui coleg de bună credință, să-l trag de limbă pentru ca apoi să mă duc să ,,raportez colonelului Frunză “ ? Asta trebuia să fac ? Căci asta cerea partidul comuniștilor și de la mine ca să-mi fie bine: să mă comport ca o slugă nenorocită la dispoziția lor, să mă comport ca un gunoi , asemeni lor! La atât se rezuma ,,ideologia” lor, a celor care conduceau atunci societatea. La vremea respectivă, în urma teoriei marxist -leniniste cu care fusesem îndoctrinat, eram practic un ateu, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
CAPITOLUL III Ora de istorie Motto: «De-acest mănos pământ daco-român cine-ar putea, mai mult ca noi să spue, c-al lui e? Cine l-a arat din începutul vremurilor, neîncetat? Cin-l-a semănat? Cine i-a fost slugă și stăpân? Care dintre neamurile vechi sau noi are îngropați în sânul lui atâți eroi? A cui doină de veacuri pe aicea plânge? Cin-l-a apărat de-al năvălirilor puhoi și l-a adăpat, de-atâtea mii de ori
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de copaci, de podvoade, de curătură, adică de celelalte slujbe mari și mici, câte se află în țara singur stăpânitoare a Domniei mele. Și să nu cuteze să-i turbure nici-un sudeț, nici globnic, nici birari, nici numeni altul dintre slugile Domniei mele, trimiși după muncile și după milosteniile Domniei mele, pentru că cine s-a încumeta să-i împiedice și cu un fir de păr, unul ca acela va primi mare rău și urgie dela domnia mea, ca un necredincios și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
secolului XIV-lea și în deosebi după 1400, adunările nobiliare se transformă în congregații ale stărilor privilegiate din Transilvania, preludiu la «Unio trium nationum» care consemnează excluderea românilor dintre categoriile dominante, dintre «națiunile» recunoscute oficial de regalitatea dela Buda. Iobagii, slugile aveau caracteristica de a depinde de un stăpân. Iobagul ascultă de stăpânul - domnul, boierul sau mânăstirea - pe moșia căreia trăiește. El este obligat să lucreze la ce-l va pune stăpânul, fără să aibe dreptul de a părăsi domeniul, aceasta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
le isprăvește, cositul, seceratul, ne mână în fiecare zi și nu ne dă decât un țipău(pâine), când avem însă sărbătoare, atunci ne scoate din casă toți oamenii capabili de lucru, și când careva e în slujba împăratului, îi mână sluga de acasă pentru serviciul domnului. Pentru aceste slujbe spuse trebuie noi în deosebi să pribegim și să ne pustiim. prestația mare și grea, slujbe peste puterile noastre, hotarul nostru slab și sărăcăcios. Din partea domnului căpitan, noi am putea trăi și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Din câte ne arată V. Păcală, profesor la Seminarul Andreian, în «Monografia satului Rășinariu» editată de «Tiparul Tipografiei Arhidiacezane din Sibiiu în 1915», aflăm că pentru fixarea relațiilor și a socotelilor dintre cumpărător și vânzător, datoraș și creditor, stăpân și slugă, serveau în timpuri trecute răvașele, semne grafice încrestate pe niște bețigașe de lemn de alun sau de brad ce se numeau răboaje. Chiar Octavian Goga, poetul nostru de la Rășinari într-una din cele ma frumoase poezii ale sale, «Casa noastră
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lua un bețigaș lătăreț și se cresta pe mijloc de la un capăt până aproape de celălălalt capăt, unde crestătura longitudinală se întâlnea cu alta oblică transversală. Se obțineau în felul acesta două răboaje, unul pentru stăpân ori pentru perceptor, celălalt pentru slugă sau pentru contribuabil. Răboajele acestea surori, se crestau întotdeauna la fel, trecând crestăturile sau răvașele cu brișca peste amândouă deodată. Răbojul de dare al perceptorului se depunea la primărie, la stăpân sau la administrația financiară, pe celălalt îl păstra datornicul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
procura cinstit pe prețuri mai mult decât modeste, erau pâinea intermediară sau de secară din deajuns, peștele de râu sau de baltă, brânza telemea, roșcovele, măslinele și halvaua. A fost o etapă scurtă, în care gospodăriile erau bine închegate, cu slugi credincioase mulțumite de aprecierile stăpânilor gazde. Învățătorii, preoții satelor își luaseră în serios slujbele și se ocupau cu conștiinciozitate de educarea copiilor satului și de a sătenilor în general, era vremea în care tot omul, toată săptămâna era pe ogor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
numai din iubire, trebuie ștotușiț să lăudăm mult și frica de Maiestatea Sa dumnezeiască; căci, nu numai că frica fiului este lucru evlavios și sfânt, dar, mai mult, dacă omul nu dobândește ceva mai bun și folositor, chiar și teama slugii ajută mult la dezlipirea de păcatul de moarte; și, o dată dezlipiți, se ajunge ușor la frica fiului, lucru întru totul primit și bine plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru a rămâne una cu iubirea dumnezeiască. FINISBibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]