KorAP: Find »[drukola/base=sobă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...169 >

4,201 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818

trântiți între paturi; bolnavii, deși operați, îi încurcau. Maromet, strategul atâtor victorii, admira biruița parlagiului acum. A ordonat să fie împinse paturile bolnavilor spre a se degaja spațiul. Bolnavii mai sănătoși au ieșit din salon, ceilalți au fost îngrămădiți spre sobă. Dar când Ivănică a dat comanda de atac, parlagiul a apucat o cercevea și geamurile s-au spart în capetele lor, rănind milițienii și umplându-i de sânge. La următorul asalt s-a întâmplat la fel. Maromet, în disperare, a

Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525

făcut o vizită. Șeicaru era de față. Au venit în ianuarie 1919 la redacția "Neamului românesc" într-o zi geroasă de iarnă. Șeicaru a descris cele două cămăruțe care constituiau biroul lui Iorga. Mașinile tipografice erau alături, ca și o sobă de tuci care era fie prea fierbinte, dar mai adesea prea rece; "întreaga redacție avea aspectul unei redacții romantice din era revoluționară". Vaida-Voievod, P. Mihály, Ș. Ciceo-Pop, V. Goldiș și Aurel Vlad erau cu toții acolo. Vaida a vorbit primul. "Accentul

Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA (1999) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

agentului imobiliar. E misterios de umedă, expusă intemperiilor și izolată. Are canalizare și apă curgătoare (slavă Celui de Sus, pentru că în America nu m-am bucurat de aceste comodități), dar nu are electricitate și sistem de încălzire. Gătesc pe o sobă de gaz. Mai există și unele ciudățenii de construcție, pe care le voi descrie la timpul cuvenit. Agentul, zâmbitor, și-a dat seama că eram încântat de loc și că dezavantajele nu aveau nici o importanță. „E unică, domnule“, mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
partea care dă spre mare, sus, în dormitor, și în camera pe care am de gând s-o denumesc „salon“. Din parter folosesc numai bucătăria și o chiliuță alăturată pe care am botezat-o „cămăruța roșie“. Aici se găsește o sobă zdravănă, cu urme de foc de lemne, o măsuță comodă de bambus și un fotoliu tot de bambus. Pereții sunt panelați cu lemn alb în partea de jos, iar în rest, zugrăviți în culoarea pătlăgelelor roșii, o notă exotică ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
afară. Am coborât scările și am intrat în bucătărie, unde am aprins altă lampă. După care m-am dus în cămăruța roșie și am aprins focul. Foamea, temporar amuțită de spaimă, îmi revenise. M-am întors în bucătărie, am deschis soba de gaz ca să încălzească puțin încăperea, apoi mi-am așezat pe masă un pahar, o farfurie, pâine, unt, brânză și o sticlă de vin. — Nu-mi oferi o băutură, Charles? — Nu. Pleacă. Nu-mi plac persoanele care se introduc noaptea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
multe troace aici. Cele două dormitoare sunt micuțe, dar au o vedere frumoasă spre niște garaje transformate în locuințe, unde, printre căsuțe, cresc o mulțime de plante și copaci. Bucătărioara, dacă reușești să intri în ea, e satisfăcătoare, având o sobă bună cu gaz și un frigider. Ieri la prânz am mâncat conserve de macaroane cu brânză, împrospătate cu ulei, usturoi, busuioc și un alt soi de brânză, și o mâncare delicioasă de dovlecei fierți, reci. (După părerea mea, dovleceii nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
abandona casa în fața unei invazii, probabil de lungă durată. După aceea am ticluit o inteligentă tactică de autoapărare, și anume am luat hotărârea ca, pur și simplu, să-i povestesc totul. Era mișcarea cea mai potrivită. Ședeam în bucătărie, cu soba de gaz aprinsă, molfăind caise uscate cu brânză Cedar. Caisele uscate, mâncate cu prăjituri, trebuie să fie întâi bine muiate și mustite; însoțite însă de brânză, trebuie lăsate în forma inițială.) Eu beam ceai, iar Rosina coniac, după cum îmi ceruse

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și omega. Și nu era o iluzie. Rosina, care mă urmărea, începuse să chicotească. Stăteam cu brațele întinse pe masă și încă îmi era frig, în ciuda jerseului irlandez și a coniacului (la care, până la urmă, recursesem și eu), și cu toate că soba de gaz continua să ardă. Mă pregăteam să aprind focul în cămăruța roșie, când Rosina m-a întrerupt. Ședea cocoțată pe scaun, cu un genunchi ridicat la bărbie, și purtând niște pantaloni largi de pânză albastră suflecați peste niște cizme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să cedez. Deci dacă era calmă, deși tragică, înseamnă că se bucura oarecum că fusese forțată să rămână. Neîndoielnic, sentimentele ei erau amestecate, ciopârțite și învălmășite. În bucătărie se întunecase. Titus intră pe ușa din spate și se îndreptă spre sobă. Nici nu se uită la noi. Găsi farfuria cu resturile de tocană. Mi-am amintit brusc că Gilbert se afla încă, probabil, la postul lui de afară. L-am chemat pe Titus, care dispăruse în hol cu tocană cu tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
gândac negru. — Îți plăceau gândacii negri, cel puțin în copilărie. M-am ridicat, am găsit o sticlă de vin roșu spaniol, am deschis-o și am așezat-o pe masă, împreună cu două pahare. Era frig în bucătărie, așa încât am aprins soba cu gaz. — Ce de-a ștrengării mai făceam, spuse James. — Când? — Când eram băiețandri. Nu-mi puteam aminti de nici o ștrengărie făcută împreună cu James. Am turnat vinul în pahare și, un timp, am rămas amândoi tăcuți. James, fără să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
surâdea gândul să car oale cu apă clocotită în baia de la etaj. Am reușit de astă dată să disloc vechea cadă de fontă a doamnei Chorney din adăpostul de sub scară și m-am apucat să fierb apă în cratițe, pe soba de gaz. La jumătate de drum pe parcursul acestei acțiuni, m-a înjunghiat o durere ascuțită în piept și m-a cuprins un soi de leșin. Am renunțat la ideea băi, mi-am făcut u ceai dar nu m-am simțit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
din plic și am examinat portretul în culori al unei fete destul de drăguțe, cu o expresie inteligentă, ochi mari și o față încă neformată, luminoasă, sensibilă, neîncrezătoare. Am mototolit scrisoarea în pumn și am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment, citisem destul\ corespondență. Am ie[it afară, să văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă și lunecoasă, scurgându-se ca untdelemnul printre stânci. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Și, când o să termin cu astea toate, o să mai scriu vreodată altceva? Povestea despre Clement? Sau acea carte despre teatru pe care prietenii mei o socotesc atât de necesară? Sau poate că am să stau pur și simplu la gura sobei și am să citesc Shakespeare, întorcându-mă iar la acele esențe ce fac ca magia să nu închircească realitatea și să n-o prefacă în frânturi hărăzite a fi doar jucării de zâne. S-ar putea să nu existe sfinți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

un bac. Locul dormitoarelor noastre era un hambar în care se ajungea coborând pe o scară, și care era acoperit cu un capac pe care se punea lacăt... Condițiile erau greu de imaginat. Mai întâi era foarte frig. Era o sobă construită din pământ, dar nu aveam ce să băgăm în ea. Pe ziua de 6 decembrie ne-au lăsat să ieșim pe punte, și spre partea de nord erau rușii... Vedeam puțin, era o zi urâtă, cu fulgi de zăpadă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
oamenii erau mușcați de mâni pentru că dădeau să se apere și cățeaua sărea întotdeauna la mână. Era foarte greu să te vindeci acolo. O rană era un pericol în condițiile alea, că era umiditate, era condens. Noi făceam focul în soba aia, că aduceam fiecare câte un snop de stuf, când ne întorceam de la muncă, dar se făcea condens. Și dacă am văzut așa, am hotărât să-i anihilăm cățeaua. Am studiat mișcările, am văzut ce face... Mai întâi am stat

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că acolo curățenia începea cu măturatul, spălatul, și ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră, cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare în fundul dormitorului și asta era tot... Câți erați într-un dormitor? Păi cam 150-200 de oameni încăpeau într-un dormitor. Și în anul acela, în ’60, când am venit la Grădina

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
începea cu măturatul, spălatul, și ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră, cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare în fundul dormitorului și asta era tot... Câți erați într-un dormitor? Păi cam 150-200 de oameni încăpeau într-un dormitor. Și în anul acela, în ’60, când am venit la Grădina, am aflat și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră, cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare în fundul dormitorului și asta era tot... Câți erați într-un dormitor? Păi cam 150-200 de oameni încăpeau într-un dormitor. Și în anul acela, în ’60, când am venit la Grădina, am aflat și că mi-a murit tatăl

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
s-o dus la nevastă-sa... și acolo l-o’ asasinat. Că nici nu știa să tacă domnule! Eu am învățat de la un coleg Sandu Munteanu, să tac, să fiu prudent... Și ce munceați în fabrică? Acolo în fabrică făceam sobe, băteam nituri la sobe... Aveați normă la lucru? Aveam. Adică nu știu ce normă aveam, dar de lucrat lucram, că nu-mi plăcea să... Și îmi aduc aminte că odată am vorbit cu cineva, cu un prieten vechi de pușcărie și pe

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
nevastă-sa... și acolo l-o’ asasinat. Că nici nu știa să tacă domnule! Eu am învățat de la un coleg Sandu Munteanu, să tac, să fiu prudent... Și ce munceați în fabrică? Acolo în fabrică făceam sobe, băteam nituri la sobe... Aveați normă la lucru? Aveam. Adică nu știu ce normă aveam, dar de lucrat lucram, că nu-mi plăcea să... Și îmi aduc aminte că odată am vorbit cu cineva, cu un prieten vechi de pușcărie și pe urmă a venit Crăciun

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
oară aicea, tot tre’ să am o vină. Spuneți-mi dumneavoastră ce am. Eu, ca să fiu sigur, mă așez pe taburet și lămurim pe parcurs. Și-am luat scaunu’ și zic: Unde să-l pun? Zice: Pune-l acolo, lângă sobă. L-am pus lângă sobă și m-am așezat. No, hai să discutăm. Dom’le, o început, că ce am eu cu organizația Faliboga. Zic: Dom’ne, nici n-am auzit de ea. Eu atuncea am aflat, în Securitate când

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am o vină. Spuneți-mi dumneavoastră ce am. Eu, ca să fiu sigur, mă așez pe taburet și lămurim pe parcurs. Și-am luat scaunu’ și zic: Unde să-l pun? Zice: Pune-l acolo, lângă sobă. L-am pus lângă sobă și m-am așezat. No, hai să discutăm. Dom’le, o început, că ce am eu cu organizația Faliboga. Zic: Dom’ne, nici n-am auzit de ea. Eu atuncea am aflat, în Securitate când am fost, în anchetă, că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și până la 12 lucram, și de multe ori nici nu puteam munci, că ne era foame numa’ cu chestia aceea... Și ne luam bucata de mămăligă rămasă de cu o zi înainte, că ne-o păstram, și-acolo erau niște sobe mai de seamă, din teracotă, cu cărbune, că așa se-ncălzea atelierul, și prăjeam mămăliga aceea pe jarul de la cărbune, și-așa o mâncam. Dar n-aveam pauză, și o mâncam în timp ce lucram, în timp ce trăgeam la mașină, sau băteam la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
eu că există pedepse... Ați fost și la carceră? De patru ori am fost pedepsită la izolator, că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei zile numa’ primeai hrană caldă, încolo primeai numa’ mămăligă, sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
numa’ mămăligă, sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic, nici sobă, nici încălzire, nimic. Iar vara îți dădea numa’ o rogojină, nici măcar o saltea. Am fost și eu pedepsită, vă spun, de patru ori. Dar de ce v-au pedepsit? O dată, m-au pedepsit de primul Crăciun pe care l-am făcut

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]