12,660 matches
-
posibilă decât din momentul în care ea se constituie ca o inteligență capabilă de a înțelege și de a identifica” (G. Gusdorf). Înaintea acestui moment nebunia implica o contradicție, prin inegalitatea lingvistică și rațională pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dinamica acestora, atât în geneza conflictelor, cât și în lichidarea acestora. Metoda sociometriei și psihodrama reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c) Teoria sociogenetică a bolilor psihice a lui R. Bastide este precedată de studiile întreprinse de Școala Franceză de Sociologie (E. Durkheim, M. Halbwachs) în special prin studii referitoare la explicarea genezei plurifactoriale a suicidului și homicidului. Un loc aparte în această direcție este reprezentat de R. Bastide care studiază „sociologia bolilor psihice”, precum și studiile ulterioare ale lui Hollinshead și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este precedată de studiile întreprinse de Școala Franceză de Sociologie (E. Durkheim, M. Halbwachs) în special prin studii referitoare la explicarea genezei plurifactoriale a suicidului și homicidului. Un loc aparte în această direcție este reprezentat de R. Bastide care studiază „sociologia bolilor psihice”, precum și studiile ulterioare ale lui Hollinshead și Redlich, referitoare la epidemiologia bolilor psihice. 5) Etapa studiilor de genetică și de psihofarmacologie a bolilor psihice a dus la noi rezultate interesante și de o mare importanță științifică în elucidarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o atitudine absolut greșită. Sinuciderea este o decizie umană deliberată. Un act ce reunește conștiința de sine cu voința de a sfârși propria sa viață. Din acest motiv, în sfera analizei suicidului își dau întâlnire psihiatria, morala, religia, filozofia, literatura, sociologia pentru care constituie o temă permanentă de reflecție. Există numeroase forme de înțelegere și definire ale suicidului. Personal am preferat următoarea definiție pe care o considerăm ca fiind mai cuprinzătoare: sinuciderea este actul de conduită intențională, voluntar-deliberată, legat de un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca o stare psihică particulară caracterizată printr-o atracție irezistibilă a individului către moarte, dar care pentru ceilalți apare de neînțeles, ca un act absurd. Teoria sociogenezei suicidului a fost emisă de E. Durkheim și dezvoltată de Școala Franceză de Sociologie. Acest punct de vedere deplasează cauzele suicidului în sfera factorilor sociali, ai relațiilor interumane, a influenței pe care modelul socio-cultural o are asupra comportamentelor, acțiunilor și integrării sociale a individului. Plecând de la aceste considerente, E. Durkheim distinge patru forme de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
insuccesului, fie printr-o confruntare cu situația care poate lua pentru el o întorsătură anormală. În ambele cazuri este vorba de urmările eșecului, ale inadaptării, asupra persoanei respective. Personalitățile alterate țin de domeniul psihopatologiei, pe când situațiile alterate țin de domeniul sociologiei, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: ***schemă pag. 421*** Personalitățile alterate reprezintă, pentru K. Menninger, obiectul psihopatologiei, dar și al clinicii psihiatrice și ele sunt reprezentate prin următoarele tipuri: tipul somatic, reprezentând personalități cu afecțiuni somato-fizice, tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situațiile alterate, acestea nu au aceeași semnificație cu cea a situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Ele sunt situații create printr-o ratare a adaptării individului la situațiile vieții curente cu care acesta este confruntat. K. Menninger consideră că ele aparțin sociologiei și nu intră în sfera de interese științifice propriu-zise, ale psihiatriei sau psihopatologiei. Nu credem însă că trebuie separate personalitățile alterate de situațiile alterate, ele condiționându-se reciproc și explicându-se una prin cealaltă. Din acest motiv, vom enumera câteva
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cele mai vechi perioade istorice, tulburările psihice colective, au intrat foarte târziu în sfera preocupărilor medicale, ale științei medicale propriu-zise. Considerarea acestui important grup de tulburări ca având o semnificație patologică a fost posibilă odată cu constituirea și dezvoltarea studiilor de sociologie, psihologie socială, medicină socială, igienă mintală, psihiatrie socială și etnopsihiatrie sau psihiatrie transculturală. Fixarea atenției asupra fenomenelor psiho-sociale a actelor și conduitelor colective, a condus în mod firesc la delimitarea grupului de tulburări psihice colective, a Psihozelor colective și, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reflecție filozofică și socială Se poate desprinde, din cele de mai sus, complexitatea fenomenului nebuniei, al suferinței psihice. Aspectele sale multiple fac ca aceasta să reprezinte o temă care, dincolo de dimensiunea sa medicală, interesează filozofia, științele morale, religia, cultura și sociologia. Definirea nebuniei pare, din considerentele de mai sus, extrem de dificilă sau aproape imposibilă. Ea este „ruptura” sau „răsturnarea” umanului. O „altă imagine” a omului. Un „alt fel de fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideilor și atitudinilor umaniste care să-i precizeze sensul și conținuu, transferând-o din sfera tehnică a unei „specialități” exclusiv medicale, în registrul antropologiei. Această atitudine ar crea premisele unei deschideri, cu perspective multiple și dintre cele mai fructuoase în sociologia bolilor mintale, revizuind și reformulând raporturile dintre stat și bolnavul psihic, în spiritul unui umanism deschis și constructiv, orientat către progresul ființei umane. 45. PSIHOPATOLOGIA ȘI ETICA Cadrul general al problemei Dezvoltarea cunoștințelor teoretice într-un domeniu atrage după sine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1975. Ball, B., Leçons sur les maladies mentales, Asselin et Honzeau, Paris, 1890. Barrucand, D., La catharsis dans le théatre et la psychothérapie, Ed. EPI, Paris, 1970. Baruk, H., Traité de psychiatrie, vol. I-II, Masson, Paris, 1959. Bastide, G., Sociologie des maladies mentales, Flammarion, Paris, 1965. Baudouin, Ch., Psychanalyse de l’art, Alcan, Paris, 1929. Belaval, Y., Les philosophes et leur langage, Gallimard, Paris, 1952. Benesch, H., Wörterbuch zur Klinischen Psychologie, vol. I-II, DTV, München, 1981. Benon, R., L
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al lui Tudor Drăganu, la Catedră de drept constituțional. În 1962 se transferă că lector la Institutul Pedagogic clujean, în 1971-1972 este director al Teatrului de Stat din Turda, de unde revine la Universitatea din Cluj, la Catedră de filosofie și sociologie a Facultății de Istorie, unde lucrează până în 1976, când se pensionează medical. Își susține doctoratul în drept în 1975, cu teza Sociologia dreptului în opera lui Eugeniu Sperantia. În 1990 înființează Editură Virtus Română Rediviva. Debutează în 1946, cu articolul
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
director al Teatrului de Stat din Turda, de unde revine la Universitatea din Cluj, la Catedră de filosofie și sociologie a Facultății de Istorie, unde lucrează până în 1976, când se pensionează medical. Își susține doctoratul în drept în 1975, cu teza Sociologia dreptului în opera lui Eugeniu Sperantia. În 1990 înființează Editură Virtus Română Rediviva. Debutează în 1946, cu articolul Personalitatea artistică a lui Eminescu, la „Orizonturi literare”, revista liceului din Bistrița. Colaborează și la „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
Sonia Cole, The Neolithic Revolution (ed. a III-a), Brithish Museum Natural History, Londra, 1963. 8. A. Leroi-Gourhan, Le geste et la parole: Technique et langage, Albin Michel, Paris, 1964 (trad. rom.: Gestul și cuvântul, Meridiane, București, 1983); R. Bastide, Sociologie et psychanalyse, PUF, Paris, 1949-1950; M. Mathies, Vie et mœurs des Anthropoides, Payot, Paris, 1950; J. Maringer, L’Homme préhistorique et ses dieux, Arthaud, Paris, 1958; O.K. Maerth, Der Anfang war das Ende ( Începutul a fost sfârșitul), Econ, München
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociopedagogic pe care teoreticienii îl ecranau: curriculumul adevărat. Acesta nu era cel descris metaforic, ci acela transmis, generație după generație, reproducând inegalitățile sociale și economice 11. Este vorba de „teoria reproducției curriculare”, care va fi redescoperită în anii ’70 de sociologia educațională franceză. Counts a demonstrat „reproducția curriculară” - în The Senior of High School Curriculum (1926) - prin cercetări de teren în școlile secundare 12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the School Build a New Social Order? (Poate școala să construiască
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și energheia - „energie”) acoperă studiile dedicate materiei și energiei: chimia, fizica, astronomia, geologia și mineralogia. În rândul științelor biologice sunt incluse: botanica, zoologia, morfologia, citologia, genetica și fiziologia, reunificare însă după principiul evoluției vieții. În rândul științelor sociale sunt incluse: sociologia, ecologia și demografia. Ariile zonei II sunt conectate prin următoarele discipline de legătură: biofizica, biochimia, fiziologia și psihologia socială. Zona II este dependentă de zona III prin intermediul antropologiei. Zona III cuprinde alte patru arii: (7) exelimologia; (8) pronoetica; (9) cibernetica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anii ’70 s-a produs extincția „speciei pășuniștilor și paseiștilor”, făcând loc „futuriștilor” și „ufologilor”. Chiar și școlile păreau să fi adormit în liniștea unor curricula moderne, din ce în ce mai bine articulate, mai riguroase și mai solid întemeiate pe descoperiri ale psihologiei, sociologiei, managementului și pedagogiei. Curricula moderne au atins apogeul în acest deceniu fericit. Dar școala este prima instituție socială care ia contact cu viitorul; ea a fost prima care a presimțit dezlănțuirea uraganelor din deceniul următor. Feeria prezentului a fost întreruptă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deja încetățenită 19. La începutul aceleiași decade s-a făcut cunoscut și „viitorologul viitorologilor”: Alvin Toffler. La început, profețiile din Șocul viitorului (1971) n-au fost crezute și lumea academică l-a luat peste picior, supranumindu-l „von Däniken al sociologiei”20. Dar, cum multe dintre previziunile acestuia s-au adeverit în anii următori, oficialitățile academice și politice au fost nevoite să-i dea „drept de cetate” acestui ziarist convertit la „știința despre viitor”. Viitorologii anilor ’70 analizau o singură temă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
progresivismului în anii ’70, când a devenit o pedagogie politică. Reprezentanții acestui curent au adoptat idei marxiste și neomarxiste pentru a interpreta curriculumul modern ca un „text politic”. Cei mai mulți cercetători s-au aflat sub influența teoriei reproducției sociale, edificată de sociologii francezi Bourdieu și Passeron și de teoreticianul britanic Basil Bernstein. Alții au opus teoriei reproducției o teorie a rezistenței curriculare. Marele vis al pedagogiei critice din anii ’80 a fost acela de a construi și a implementa în școala americană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
marxiste cu care pedagogia politică spera să realizeze întemeierea ideologică a curriculumului. În anii ’80, „uraganul Wexler” s-a abătut asupra așa-numitei „noi sociologii” în Social Analysis of Education: After the New Sociology (1987)69. După el, reprezentanții noii sociologii educaționale sunt, de fapt, reacționari. Îi avea în vedere pe Bourdieu, Passeron, Bernstein și pe emulii lor americani. În legătură cu Apple și Giroux, nu i s-a părut suficient calificativul „reacționari”, considerându-i pur și simplu „schizofrenici”. În anii 2000, Wexler
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le-a raportat la discursurile și teoriile curriculumului modern. Au rezultat concluzii șocante 158. După părerea sa, structuralismul clasic, așa cum l-au teoretizat Ferdinand de Saussure, Lévi-Strauss, Parson etc., a funcționat ca metodă de studiu nu numai în lingvistică, antropologie, sociologie ș.a., ci și în teoria și practica educației, unde a legitimat metodologic câteva dintre marile realizări ale curriculumului modern. Cherryholmes (1988) a identificat trei dintre cele mai recente și mai cunoscute construcții educaționale structuraliste: a) principiile fundamentale ale curriculumului și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
and the Curriculum, The Falmer Press, Sussex, 1980. 24. P. Bourdieu, J.C. Passeron, La reproduction: éléments pour une théorie du système d’enseigmenet, Minuit, Paris, 1970 (trad. rom.: „Reproducția. Elemente pentru o teorie a sistemului de învățământ”, în F. Mahler, Sociologia educației și învățământului. Antologie de texte contemporane de peste hotare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977, pp. 187-205). 25. S. Bowles, H. Gintis, Schooling in Capitalist America, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1976. 26. M. Apple, „Curriculum and Reproduction”, Curriculum Inquiry, 9
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tematică și rigoare analitică (nu trebuie uitat că prin restituirea atitudinilor și a comportamentelor colective noua istorie a cotidianului urmărea, de fapt, evidențierea unor regularități sau, cum am spus, procese și tendințe, după un model științific împrumutat din economie și sociologie) a pierdut, pe de altă parte - și în mod cu totul paradoxal -, prin estomparea prezenței efective a umanului în cadrul subiectelor cercetării. Sensibilă la grupuri și la reprezentările lor, istoria vieții de zi cu zi s-a dezinteresat tot mai mult
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ed. fr.: 1985). Borscheid, P. (1987), „Alltagsgeschichte - Modetorheit oder neues Tor zur Vergangenheit?”, în W. Schieder, V. Sellin (ed.), Sozialgeschichte in Deutschland, vol. III, Soziales Verhalten und soziale Aktionsformen in der Geschichte, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen. Bourdieu, P. (1980), Questions de sociologie, Minuit, Paris. Burguière, A. (1978), „L’Anthropologie historique”, în J. Le Goff, R. Chartier, J. Revel (ed.), La nouvelle histoire, Retz, Paris. Burguière, A. (1986), Dictionnaire des sciences historiques, PUF, Paris. Charles, C. (ed.) (1989), Histoire sociale, histoire globale?, lucrările
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Notes sur le système d’enseignement et sur la structure du champ de pouvoir en Roumanie”, în M. de Saint-Martin, M.D. Gheorghiu (ed.), Les institutions de formation des cadres dirigeants. Étude comparée, Maison des sciences de l’homme, Centre de sociologie européenne, Paris. Guimelli, Ch. (1999), La pensée sociale, PUF, Paris. Ierunca, V. (1996), Pitești, laboratoire concentrationnaire (1949-1952), prefață de François Furet, Michalon, Paris. Ioan, M. (1992), „Éléménts pour une histoire sociale des institutions de formation des cadres en Roumanie (1946-1989
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]