KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

vrând parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi? Sabina, fata mea dragă... Vorbele sale, abia șoptite de această dată, abia auzite, păreau spuse la urechea unui copil pe care trebuie să-l scoli din somn. Pistruiata Începu să se smiorcăie: Io nu mai suport, fetelor! Cine dracu mai suportă? scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și dorm. Oriunde și oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fac așa ceva. E vorba de onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre, ceva așa: Sosesc vineri ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau amețim? Când bem peste măsură, zise Petru zâmbind complice. Gheretă simți căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat pus la dospit, gata să se reverse. Uite-l bătând aerul cu brațele sale scurte, Încercând parcă să tragă aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Petru. Întocmai ca În desenele lui Szántó: una e ce se vede, și alta e ce vezi. Una e ce ți se spune și alta e ce auzi. El zice că fără mine alături n-ar visa nimic. Ori un somn fără vise e moarte curată. Rămâne de văzut. Bunica zicea că și morții visează. Nenorocirea lor e că nu au cui să-și povestească visele. Ce e mai rău oare? Închise caietul. Restul pentru alte zile. III. Mică publicitate 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
când observă cu stupoare că din oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își masă ceafa, făcu și trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se privi din nou: purta Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea se opri ca să se scuture de zăpadă. Se pregătea să facă și el același lucru când observă o mână Întinsă, un zâmbet prietenos, de femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
trezesc ăia din sală: fluieră, strigă, bat din picioare. Câteva secunde doar. Apoi motorul toarce, din nou. E plăcut. Dimineața merg la culcare ca În La Dolce Vita. Fellini e din generația mea. Îi și spun: Noapte bună, Federico. Sau: Somn ușor! Sau: La revedere! El Îmi zâmbește și Îmi face semn cu mâna, adică A rivederci, Coriolan. Mă mai văd cu Chaplin, Stan și Bran, Pierre Bezuhov, prințul Andrei Bolkonski, Natașa Rostova, Birlic, Raj Kapoor... De-a valma, artiști și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
părere. Ar fi avut, Însă monologul bătrânului Îl descumpăni În așa măsură Încât nu găsi altceva mai potrivit de făcut decât să-și mai toarne puțin vin În paharul de mult golit. În așteptarea unui răspuns Coriolan socoti că un somn scurt i-ar prinde bine. Adormi pe loc cu capul În piept. După câteva minute Începu să scandeze: meseleu, tindeu, merindare, meseleu, tindeu, merindare. Înscrieți-vă și veți fi fericiți! Părea o replică dintr-un film ce nu-și găsise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i se făcea lui frig noaptea. Dacă tot așa merg lucrurile, ar putea să Înghețe de tot cum au Înghețat și exploratorii polari. Ar scăpa cu viață doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vremuri, grea ca o focă albă și caldă ca o sobă de teracotă. Ceea ce cu siguranță nu se va Întâmpla, căci Erzsébet nu mai dormea demult fără pijama. Și nici În același pat cu el. Fiecare cu patul său, cu somnul său și cu visele sale. Cândva, visau la fel. Făceau chiar schimburi de vise cum Pityuka face schimb de casete video cu hoverii lui, sau treceau din visul unuia În visul celuilalt prin uși care, acum, erau zidite. Uneori, problemele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lui Beethoven și fugile lui Bach. Închidea ochii și spunea: Ce lucru mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea și mereu Împăcat cu o cugetare a lui Terente Marcovici, spusă direct În franceză: Așacjursiufisapen! Se scufunda apoi În somn ca Nautilus În mare și acolo rămânea până la destinație, printre pești aurii, recife de corali, meduze albastre, vegheat de Terente, de Bach și de Beethoven. Somnul său era ca o excursie pe cont propriu În rai. Terente știa acest lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cugetare a lui Terente Marcovici, spusă direct În franceză: Așacjursiufisapen! Se scufunda apoi În somn ca Nautilus În mare și acolo rămânea până la destinație, printre pești aurii, recife de corali, meduze albastre, vegheat de Terente, de Bach și de Beethoven. Somnul său era ca o excursie pe cont propriu În rai. Terente știa acest lucru și de fiecare dată Îl trezea cu Knockin' on Heaven's Door al lui Bob Dylan. Minunat cântec! Terente purta ochelari de soare negri, de contrabandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
altfel, În cercuri mai mici sau mai mari, după cum le permitea holul, luminat doar pe jumătate. Unii dansau cu ochii În tavan alții cu ochii În gol, cei mai mulți, de unde sperau să li se arate sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele, bărbați Între ei. De toate vârstele. Zorela se descurca binișor, placată acum de un rugbist din linia de trei sferturi de la Remin. Dom' profesor nu dansa. Nici gagica lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să facă ceva. Și făcu. Strigă: damen tango. Abia rosti cele două cuvinte că Zorela Îl și luă În brațe, spre mulțumirea lui Gheretă, care Își știa soția pe mâini bune. Putea În sfârșit să mai tragă un pui de somn. Povestea cu tablourile Îl cam obosise. 17. Petru era abătut. Brusc, locul acela Îi devenise străin, tot mai străin cu fiecare etichetă cu inscripția Colecția Brândușă pe care Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprie inițiativă. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic. Îi era foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela Îi era soție. Îi părea rău că le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
timp va trece la Istoria Artelor, iar el, la Cluj, la Geologie. Ani În șir, În memoria sa, Violeta a purtat aceleași haine ușoare de vară. Indiferent de anotimp. 32. În noaptea Anului Nou, insomniacii sunt scutiți de a veghea somnul și visele celorlalți pentru că, o dată pe an, toată lumea e trează. Cel puțin așa credea el. În oraș exista un Club al cetățenilor fără somn, legat, În opinia lui Grațian, de vechea vigilentă revoluționară de care foștii „tovarăși” nu se puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de vară. Indiferent de anotimp. 32. În noaptea Anului Nou, insomniacii sunt scutiți de a veghea somnul și visele celorlalți pentru că, o dată pe an, toată lumea e trează. Cel puțin așa credea el. În oraș exista un Club al cetățenilor fără somn, legat, În opinia lui Grațian, de vechea vigilentă revoluționară de care foștii „tovarăși” nu se puteau vindeca. Grațian era convins că nesomnul lor avea un substrat ideologic. Această idee a stat la baza unuia din cele cinci mari scenarii bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali ai Revoluției și câteva prostituate din Piața Carolina, În orele lor de odihnă. În total, vreo 50 de cetățeni. Pe lângă șah, table, televizor sau radio, clubul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
depline. Numai așa puteau savura și ei farmecul discret al insomniei și gândi cu Încredere la noaptea În care aveau să doarmă din nou ca toți oamenii. Ce altceva Își pot dori insomniacii fericiți? Coriolan Își dorea, mai mult decât somnul, o partidă de șah cu Grațian. Motivul era unul cu totul personal: de la o vreme, uita. Uita să stingă lumina În baie, sau să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea spunând tot mai des: am uitat. Se scuza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
că avea o putere de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
recitând ore În șir poemele lui preferate: Cum Însă plânsul eliberator se lăsa așteptat, am luat cartea, mereu la Îndemână, și am citit-o cu voce tare din scoarță În scoarță. Apoi a venit și plânsul mult dorit si apoi somnul pentru că și vinul meu roșu era pe terminate În sticla de Bordeaux, ultima din lotul de 12 cu care Michel spera să mai sară peste o criză existențială care, În cazul lui, va dura toată viața. Noroc că nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
puțin o clipă pe bărbatul cu care n-ai avut norocul să te culci până atunci, și cu care, de acum Încolo Îți va fi și mai greu să o faci. Când povestirea a ajuns aici, domnul Tobă, trezit din somn, poate nici nu dormise, se zice că tiriștii conduc cu ochii Închiși, a intervenit delicat, dar mai Întâi a lăsat fata să-și scoată tricoul, se pare că avea sânii mult mai mici decât ai negresei lui, spunând: șefu', mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Încolo, știm și noi... A fost ca un viol În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un viol În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]