2,703 matches
-
tutela musulmană. În secolul al X-lea mozarabii fugeau în masă în nordul regiunii Douro, însoțiți adesea și de muladies islamizați care poate că-și regretau convertirea. Această mișcare reapare în secolele XII și XIII. Faptul confirmă ipoteza conform căreia spaniolii au preferat cu mai multă plăcere să se supună prinților creștini, cu ascendență locală, decît suveranilor arabo-musul-mani, chiar dacă aceștia se hispanizaseră, și demonstrează mai ales că populațiile rurale nu erau statice ci mobile, adesea amestecîndu-se unele cu altele, de voie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
concurs de factori a provocat o mobilitate și o nivelare fără echivalent în tot restul Europei de Vest care, pînă în secolul al XVI-lea deja, a atras după sine trezirea conștiinței naționale, atît în ceea ce privește elitele, cît și masele largi. Spaniolii aveau cunoștință de faptul că dețineau spații ce alcătuiau o țară imensă. Colonii-pionieri nu ignorau contribuția lor colectivă la pregătirea acestei patrii, iar nobilii hidalgo știau de asemenea că ei reprezintă brațul de fier al unei mari puteri centrale ce-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de ordin general pot fi coroborate cu documente mai directe ce constituie expresia identității spaniole. O mărturie în acest sens ne oferă Luis de Camoens, fondatorul literaturii portugheze cînd, în epopeea patriotică intitulată Luisiadele (1572), scrie: "Portughezi și castilieni, tot spanioli sîntem cu toții".101 Această mărturie, care e de altfel și mai veche, o recunoaștem în cuvintele protagoniștilor Tratatului perfecțiunii triunghiului militar din 1459, al lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei mai întinse
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei mai întinse Spanii" (cea a coroanei Castiliei) în timp ce un altul, adresîndu-se unui cetățean "catalan", recunoaște că "vouă, catalanilor, pe drept cuvînt vi se cuvine numele de spanioli"102. Cu toate acestea, cele mai impresionante nume de identități colective precoce se reflectă în atitudinea evreilor ladinos, expulzați din Spania în 1492, sau în cea a morisques-lor musulmani convertiți cu forța proscriși în secolul al XVII-lea. Generații de-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
niciodată un simbol ca acela al sfîntului de la Reims. De asemenea, monarhii spanioli nu au făcut nicio-dată caz de talente miraculoase vindecarea scrofulozei, de exemplu, cum se credeau obligați s-o demonstreze regii Franței sau suveranii normanzi ai Angliei. Între spanioli și instituția monarhică nu există o astfel de distanță. Regii nu aveau nici o nevoie de "escrocheriile de dincolo de Pirinei"105 pentru că du-pă secolul al XV-lea identitatea lor politică era suficient de puternică. Națiunile medievale Nu e cazul să luăm
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
XVI-lea, incluzînd chiar și ceea ce va deveni domeniul habsburgic. Fenomenul transpare cu claritate în Anglia, unde separarea religioasă față de Roma, operată de Henric al VIII-lea, îi furnizează acestuia un aliment puternic împreună cu războaiele ce se vor prefigura cu spaniolii și francezii. Elisabeta I nu este singura care s-a proclamat "mamă engleză" (numai engleză) la vremea sa, pentru a atesta ideea unei aristocrații naturale a poporului său. Un secol mai tîrziu, parcursul patriotismului britanic era aproape determinat deja, incluzînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se dovedește destul de dificilă, am spune chiar, fără speranță. Înainte de toate, o primă dificultate ține de vocabular. După 1790 se naște o întreagă familie de termeni, reinterpretați sau inediți. Termenul de naționalitate, apărut încă din secolul al XVII-lea la spanioli (nacionalidad) și la englezi (nationality) intră în vocabularul francez pe la 1770 cu sensul de conștiință națională. Pe urmă va dobîndi o altă semnificație, în forme de plural, naționalități, pentru a desemna aspirația la unitate sau la independență a popoarelor fără
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
noastre, cel mai impresionant poate din toate cîte au exaltat idealul politic al secolului XX. Nimeni n-a putut rămîne indiferent în fața acestui eveniment crucial, expresie nouă a mitului înfruntării dintre Bine și Rău. Războiul civil dintre "republicanii" și "naționalii" spanioli, fără a fi interstatic, a încarnat prin excelență cele două alegeanțe internaționaliste de sens contrar: antifascismul și anticomunismul. El a creat un soi de liturgie, un turism politic al "solidarității internaționale" devenind un loc de pelerinaj care a atras numeroase
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Rhésus negativ, considerată cea mai elevată din lume. Pe scurt, naționalismul basc se arată a fi cel mai rasist din Europa. În plus, din punct de vedere religios, este considerat pur și simplu ireductibil. Desigur, bascii sînt catolici ca și spaniolii. Însă ei interpretează catolicismul într-o manieră habotnică, fiind într-o mai mare măsură dominați de un cler rigid ce a transformat bisericile de țară în adevărate sanctuare ale graiului tradițional. Spre deosebire de preoții din alte regiuni ale Spaniei, preoții de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aici destul de nu-meroși, poate chiar majoritari. Un astfel de exemplu aflăm în persoana abatelui Jerbaxio Albizo, împușcat de către franchiști în 1936, care predica tinerilor că, de vreme ce Dumnezeu "i-a făcut astfel pe basci [...] nu i-a făcut pentru a deveni spanioli sau francezi tot așa cum păsările n-au fost făcute pentru a de-veni broaște rîioase, nici trandafirii, mărăcini"380. Sau încă, un exemplu în plus, Eugracio de Aranzadi, ideolog al mișcării se-paratiste din anii 1930, care scria că "poporul basc
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Spaniei, cărora le-a fost impusă fără a se recurge la presiuni excesive. Astfel, un sondaj din 1985 arată că 1 738 de cetățeni din 2 200 intervievați se considerau cel puțin tot atît de catalani pe cît erau de spanioli 385 (în 1992 situația rămîne sensibil identică cu un raport de 752 de persoane la 1 200 "sondate"386). În schimb, limba bască nu era practicată decît de o minoritate situată în doar cîteva zone, ceea ce a făcut ca afirmarea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de cucerire în raport cu puternica rezistență spaniolă. Totodată, elitele politice și economice catalane s-au raliat mișcării autonomiste, lărgind-o și dirijînd-o pe o cale mai moderată. Omologii lor basci, dimpotrivă, au ignorat naționalismul, pentru a rămîne fideli intereselor lor față de spanioli. În felul acesta, activismul separatist a devenit, în Țările basce, afacerea unor grupuri care nu aveau nimic de pierdut din radicalizarea mișcării, ba chiar aveau de cîștigat, fie că aparțineau clerului 387, la început, sau, după aceea, conducătorilor ne-religioși
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
altfel, în singura manieră posibilă pentru ei; anume, demonstrînd prin abilitate teoretică și prin viziune strategică capacitatea de a conduce o schimbare de regim fără învingători și fără învinși, acceptabilă atît pentru vechea opoziție democratică cît și pentru masa de spanioli sau pentru membrii aparatului puterii căzute care se temeau, și unii și ceilalți, de brutalitatea unei rupturi susceptibile de a pune în discuție realizările economice ale țării. În sfîrșit, obiectivul lor, ca și, în același timp, unica rațiune de a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
amestec ce seamănă mai curînd cu o încîlceală juridică decît cu un ordin normativ bine gîndit. Mai curînd pare a fi premeditat limbajul dublu, fiindcă un preambul constituțional stipulează că "națiunea spaniolă [...] își proclamă voința de a proteja pe toți spaniolii și popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, ale culturii, tradiției, limbilor și instituțiilor... "409. La rîndul său, articolul 2 afirmă: "Constituția se bazează pe unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, parte comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor, și recunoaște și garantează
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a proteja pe toți spaniolii și popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, ale culturii, tradiției, limbilor și instituțiilor... "409. La rîndul său, articolul 2 afirmă: "Constituția se bazează pe unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, parte comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor, și recunoaște și garantează dreptul la autonomie a naționalităților și regiunilor pe care le cuprinde ca și solidaritatea dintre acestea". Sintaxa alambicată ajută oare la înțelegerea textului? Nu cumva modul de exprimare constituie o manieră de a nu spune nimic
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
calea pentru populații și pentru conducătorii acestora, în perspectiva unui nou pact politic? Constituanții care se străduiesc aproape întotdeauna să concilieze contrariile ajung adesea la soluții neașteptate, pe care nici nu le bănuiesc. Fără îndoială este acesta și cazul constituanților spanioli cărora li se va aprecia, poate, clarviziunea. Două sînt principiile constituționale care se exprimă fără echivoc: preeminența cartei statului central în raport cu aceea a comunităților și caracterul indisolubil al legăturilor lor. În rest însă, totul plutește în incertitudine. Națiunea spaniolă este
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Ce este, de altfel, poporul spaniol? Primul articol al Constituției nu se poate abține să nu-i atribuie "suveranitatea națională". Însă problema apare mai complicată dacă ne întoarcem la preambulul articolului menționat. Potrivit acestuia, Spania reprezintă o bună parte a spaniolilor despre care nu se știe exact cît de sensibili sînt la ideea unei fuziuni între popoare. Însă, pe de altă parte, Spania reunește aceste popoare distincte mult mai puțin pe baza unei convenții politice ca în cadrul modelului național al lui
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acesta rămâne fantasmagoric, exceptînd Catalania, Țările basce și Galicia. Avînd în vedere specificarea evanescentă a cetățeanului individual, nimic nu ne împiedică, în definitiv, să ne imaginăm că suveranitatea acestor popoare reprezintă esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele colectivități ale demos-ului spaniol sînt inventate pe trei sferturi și elementul spaniol nu are existență politică decît dacă se admite în prealabil obligația de a se integra într-o comunitate primordială și nu numai civică. Ce-am putea spune despre legătura neclarificată ce există
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît despre noțiunea de stat, constituția catalană o desemnează cu titulatura de "stat spaniol" redus la rangul de armătură parlamentară și birocratică, ai cărui funcționari sau deputați aparțin popoarelor ce nu poartă acest nume, al căror singur locuitor ar fi, la nevoie, regele și al cărui teritoriu este împărțit între nouăsprezece comunități autonome. S-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Kingston (Ontario), Queen's University, 1994. 431 Marseieza este folosită în ceremoniile oficiale după 1879. Germanii nu se recunosc în Deutschland über alles decît după 1841. Hymne de Marneli nu a fost compus pentru italieni decît după 1860. Cît despre spanioli, aceștia și-au schimbat sărbătorile în funcție de regimurile succesive. 432 J. Rupnik, L'Autre Europe, op. cit., p.30. 433 A. Finkielkraut, Comment pent-on être croate?, op. cit., p.104. 434 Expresia de națiune-stat a fost împrumutată de la Juan Linz, "Plurinazionalismo e democrazia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
simplu, În America, unde se pierdeau sau se regăseau, dar nu ca un grup etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu intenția de a-și Însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, În cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, În alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra În atribuțiile statului, În România lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țări mai vechi. Căci după cum vedem astăzi, drumul, pe care noi românii și numai cu douăzeci de ani Înainte Îl cunoșteam numai din istorie, nu-l fac numai englezii, care trec În America ca la ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sîngele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română transatlantică, adică aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al XVI-lea), porturile și rutele maritime mediteraneene au continuat să joace un anumit rol în economia generală a epocii, deși diminuat față de perioada precedentă, căpătând în schimb un rol strategic din ce în ce mai important odată cu începuturile penetrării puterilor occidentale (britanici, francezi, spanioli) în regiune. Tot din evul mediu datează întemeierea de către arabi a primelor porturi pe coasta meridională a peninsulei arabe, odată cu apetența emirilor locali pentru expansiunea către Africa de est și odată cu dezvoltarea rutelor comerciale între Europa șiAsia de sud.Așa
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
Africii de Est, În căutare de lemn de santal și mirodenii. Navigatorii arabi ajunseseră În Indonezia Înainte de secolul al XIII-lea, propovăduind islamul În Noua Guinee 94, urmați de portughezi la Începutul secolului al XVI-lea. Portughezul Jorge Menezes și spaniolul Inigo Ortis Retes menționau În jurnalele lor de bord Încă de la Începutul secolului al XVI-lea, un imens teritoriu sudic. Pedro Fernandez de Queiros ajuns În Noile Hibride (azi Vanuatu), În 1606, a crezut că acesta este noul continent sudic
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe lista Patrimoniului Universal (1988). Este o dimineață senină, cu soare blând care-și Împrăștie cu dărnicie razele mângâietoare, prin frunzișul de palmieri, eucalipți și bambuși. Circa două sute de turiști, În vestimentație ușoară, predominant de sorginte britanică, dar și francezi, spanioli, americani, asiatici așteaptă disciplinați pe peronul vechii gări Îmbarcarea În trenul „de vacanță”, cum este denumit de localnici. În vagon mai urcă și un grup de francezi cu mai mulți copii zburdalnici. Trenul pufăind din greu, ca un moșneag gârbovit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]