3,853 matches
-
și apa moartă, abur neajuns încă suflete, cum arată visul trupului lor? țeapăn în metrologia călătorie, în care deliberat cazi, fața pe braț, somn în picioare, pulpele în calorifer, palma dreaptă pe elemenți și te ferește de frigul din geamul spart al ușii, haine și trupurile de bărbați, 28-30, rezerva de vis, plec și de aici, ce să fiu în vis și într-un somn al lui? vedeți că nu e geam! caligrafie din trei femei amănuntele posturale, gîndurile în regim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în pămînt golul atmosferic, Tîrgu Frumos crucea stîlp de foc, se apropie Schimbarea la Față, s-a văzut lateral, brațele contopite s-au detașat, jertfa înălțată, și cît stă aici? știu eu, un pic, alo! mulțumesc, Tîrgu Mureșu Tîrgu Frumos servus! tăcerea spartă maghiară, românește prin simetria toponimelor, dacă termini plecăm, mai rafinate viclenii pregătește Voiculescu pentru popă, cu ungurul Egon a încheiat rapid, sonorul vizual la minim în noapte și în liniștea cea mai mare zgomotul trenului, să treci în altă stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cît de echivalente schimburile! înserare prelungită cît să iasă din timp, orele vaci bucovinene că nu se mai rabdă și se vor mulse, halta Candreni km 117 în case bătrînești, căciula podurilor strivește pereții, una se ține, alta cu șița spartă, pîlc de vreme autonomă de muzeu, cel mai liniștit șes în muntele cel mai înfundat concepția Bucovina despre relief, e prea grasă, nu merge fără varză, pe urmă borăști cărăbuși, cărăbuși de mai! fata asta e soare, păi nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu mai sînt, degeaba renovează viitorul locuințelor, nici omul vechi n-a prea avut ce locui în Apuseni, incursiunile care să-l țină vînător, cît să scoată din aria corticală arii specializate, latură în domurile de piatră, plase din parapet sparte înțepenite în răsucirile pe serpentine, Țara noastră e bogată, / Fură toți și nu se gată!! Sava Negrean-Brudașcu, Ăla-i om care iubește / Nu care nu trebuiește, / Ăla-i om care-o iubit / Nu care n-o trebuit!! limită pe sursa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
majoritară în căminul respectiv. De exemplu, la T17, cel mai mare cămin din Iași, era Paraschiv. Ei se ocupau de altceva decât administrarea, pentru că de asta se ocupa administratorul, care era un om plătit al universității, se ocupa de geamuri sparte și curățenie. Dar directorul educativ era cel care se ocupa de activitatea educativă, unul era la cămine și unul la cantină. Adică acțiuni, educație, să nu intre studenți străini, să nu intre băieții la fete și invers, să fie ordine
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
abate de la convențiile stricte ale dictaturii judicativului. O astfel de înaintare asigură dobândirea unui loc din care putem privi cu mai multă șansă comprehensivă non-judicativul însuși; fiindcă acesta trebuie considerat și prin sine, nu doar prin judicativ; altfel spus, trebuie spart orizontul care ne desparte de el, pentru a-i cuprinde relieful măcar cu o intenție schematică. Această operație nu ne este însă permisă în chip "natural", dată fiind tradiția copleșitoare a dictaturii judicativului. Există însă în istoria filosofiei, așa cum am
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Gardul nu este cine știe ce redută pentru copilăraia satului. Am eu un secret, spune moșul misterios. Mie poți să mi-l spui, am ceva ani buni de cînd nu mai fur struguri. Rîde. Nu prea vrea să-mi spună. Am gura spartă și cine știe? După un timp îmi spune să-l însoțesc. Îmi arată ceva lîngă gard. Ei, vezi? Ce să văd, moșu' Gică? Păi, uită-te aici! Mă uit, dar nu văd nimic! Cu un băț, moșul rîcîie pămîntul pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un profesor, concluzionînd asupra unui elev convins că este năpăstuit. Eu am văzut cît de prost este un bou și cred că profesorul cam exagera nepermis de mult. Într-o zi ne jucam toți copiii cu o minge de cauciuc, spartă. Eram prea prins de joc și n-am observat cînd am pierdut un răpciugos de stilou, care scria totuși. Lacrimi și căutări peste tot. Am mers pe firul evenimentelor trăite cu o zi în urmă și ajung la toloaca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tălpile pantofilor săi marchează amprente sinistre. Între timp, tînărul învățător părăsește lumea aceasta nenorocită. Ultimele sale imagini cuprindeau turnurile Mitropoliei. Sorin este și el amărît. Mîine trebuie să plece cu prietena la mare și BMW-ul lui era cu parbrizul spart și puțin șifonat. Surprind puțin din convorbirea sa telefonică: Dar mîine trebuia să merg la mare... Am parbrizul spart... nu pot merge cu ea... Dar aia este mașină, tată? Rîde lumea de mine... De ce nu mi-o împrumuți pe-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totuși, grilajul de la bucătărie. Mă simțeam liniștit și savuram acele clipe în singurătatea nopții. Tocmai doream să pun capăt meditației profunde care m-a cuprins și care, totuși, îmi readuse pofta de somn, cînd aud un zgomot scurt de geam spart. Încet, Hassan, că mi se zburlește părul în cap... Încercam aceiași senzație și eu. Bănuiam că a fost spart un ochiuleț din geamul ușii de la bucătărie. Am rămas pe loc, în fotoliu, dar mi-am ascuțit la maximum auzul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu a fost pe front, specialitatea lui fiind constructor căi ferate. După multe căutări ne-a găsit la Santesti și am venit acasă în 1945 unde am găsit un dezastru din frumoasă noastră gospodărie, hăldani mai mari decât gardurile, geamurile sparte, ușile rupte și urme de gloanțe peste tot. Casă era goală, pustie, fără urmă de mobila sau acareturi. Au furat rușii, au furat și ai noștri. Totul a trebuit luat de la început. Între anii 1945-1952 am urmat Liceul « Eudoxiu Hurmuzachi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
zile de coasă, iar de către fete a unei zile de seceră, de strâns fân sau o seară de tors la lînă sau la cânepă, pentru că și ele au participat în toată seara la joc în casa gazdei. Despărțirea feciorilor la spartul Cetei se făcea, după ce toate conturile erau închise, tot la un pahar de beutură, aceștia urânduși ca și anul viitor să fie sănătoși ca acum, ca s-o poată lua din nou de la început. 3. Colindele cetei Ceata pleacă cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
via copilăriei mele în care îmi plăcea să stau și să mănânc strugurii cei mai gustoși, și când lăcomia mă domina, în aceeași măsură mă stăpânea și starea de rău,încât îmi promiteam să nu mai mănânc struguri ca o spartă, promisiune care uneori o mai uitam. Mă gândeam la vinurile românești de bună calitate adresându-mă Janetei. Unde ai băut tu cel mai bun vin? La bunica, la Bâcleș. Când slobozea din butie câte o oală spumată de vin roșu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
făcută de Gheorghe Spătaru (spatele casei) e spre deosebire de celelalte două foarte clară, așa încât se poate vedea starea dramatică în care se afla clădirea: din coșurile sobelor au mai rămas doar urmele, tabla acoperișului este ondulată și ruginită, pereții crăpați, geamurile sparte, deschise în bătaia vântului, ușa spartă și ea, o fereastră lipsește cu totul (pare că în locul ei s-au bătut scânduri, luate și ele), tencuiala căzută, pe lângă tocurile ferestrelor intră mâna unui om, iar în curte, printre bălării, sunt tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e spre deosebire de celelalte două foarte clară, așa încât se poate vedea starea dramatică în care se afla clădirea: din coșurile sobelor au mai rămas doar urmele, tabla acoperișului este ondulată și ruginită, pereții crăpați, geamurile sparte, deschise în bătaia vântului, ușa spartă și ea, o fereastră lipsește cu totul (pare că în locul ei s-au bătut scânduri, luate și ele), tencuiala căzută, pe lângă tocurile ferestrelor intră mâna unui om, iar în curte, printre bălării, sunt tot felul de materiale lăsate la voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de donație, au respectat cererea de protecție a materialelor semnalată în aceeași revistă. Nici în 1926 nu se schimbase nimic. Tot din Revista Moldovei aflăm că la Ipotești casa [...] a fost dărâmată de-a binelea, iar mormintele părinților [...] lângă bisericuța spartă și gata să închine steagul, sunt complet părăsite și acoperite cu bălării 52. La comemorarea a 37 de ani de la moartea poetului, căpitanul A.I. Gheorghiu se întreaba: este aceasta o comemorare? Nu ! ci un prilej de a dovedi câtă depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-ntâi i-nseninară84. Mai târziu, aducându-și aminte că acolo i-a fost botezul, copilul va decoperi în incinta proprietății familiei de la Ipotești biserica-n ruină, pe care-o zugrăvește aproape fotografic: Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână,/ Și prin ferestre sparte, prin uși țiue vântul -/ [...] Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas,/ Abia conture triste și umbre au rămas 85. Bisericuța datează de pe la 1680 și, după multe schimbări și preschimbări, devenise o ruină, nelipsită însă de un farmec misterios: Drept preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
biserica și cimitirul dețin un loc aparte în lirica eminesciană. Amândouă sunt, în esență, simboluri ce-i declanșează poetului nu numai amintiri, ci mai ales meditații profund existențiale: Biserica-n ruină/ Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână,/ Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul 76. Biserica rămâne pentru totdeauna simbolul profund creștin, chiar și în starea degradată: Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul [...], iar poezia ei constă în atmosferă: Drept preot toarce-un greier un gând fin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori/ Trece-o suflare sfântă cu aripe recori 90. Atunci în creeri se-nsenină/ Un vis absurd dar dulce și, brusc, se declanșează din nou fiorul trăit în copilărie în relația cu icoana: Copil!... numai icoana te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Suceveanu, Nina Josu), pentru prima oară în vizită la Iași. După ce au aprins lumânări la mormântul lui Ion Creangă, au vrut s-o facă și la cavoul lui Kogălniceanu. Coborâm treptele. Oroare! Zidurile criptelor și plăcile de marmură sunt proaspăt sparte. Sicriul, pare-se, de plumb, al soției lui Kogălniceanu este tras afară din criptă, găurit, scotocit. Șuvițe de păr albicios, stofe putrezite, oase gălbui... La plecare, pe treptele înguste, ne încrucișăm cu un echipaj al Miliției, venit să caute amprente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Țepeș-Shakespeare-Hasdeu. Ca să vezi! C ine l-a împușcat pe Kennedy? Acum, e neîndoielnic: Oswald. Cine-s autorii morali ai asasinatului? Câteva sute de cărți au încercat să dezlege enigma secolului; nici una n-a izbutit să convingă. Și iată că, la spartul târgului, intră-n joc un autor român nimeni altul decât renumitul Ion Mihai Pacepa. Deși sunt cel ce i-a editat, imediat după 1989, ambele cărți, "Orizonturi roșii" și "Moștenirea Kremlinului", nu l-am cunoscut, nu mă cunoaște. Îi știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
față de acest disident real? Nu i-a restituit cetățenia. Nu l-a reprimit în Uniunea Scriitorilor. Cine-i publică textele, își riscă slujba (vezi cazul L.I. Stoiciu). I s-a interzis semnătura în unele reviste. Critica obedientă descoperă acum, la spartul târgului că... nici n-ar avea talent. Și, culmea culmilor, este taxat drept antisemit tocmai el, căsătorit cu o evreică și tată de copil (conform legilor rasiale ale celui de al III-lea Reich) evreu! Să le luăm pe rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să poți să o cumperi, că nu-ți dădea mai mult, sau să ne aducem aminte că de unul singur sau cu familia dacă găseai o cămăruță cu chirie era plină de păduchi sau de ploșnițe, fără foc, fără geamuri, sparte sau stricate de bombardament, cu o lampă de gaz care fila de te îneca fumul. Despre opaiț n-au auzit tinerii de azi, iar dacă au citit despre el, nici într-un caz nu-i cunosc fumul care l-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și cum tot după datină și vorba din bătrâni se zice că "nu-i moarte fără pricină, nici nuntă fără minciună...", și de data aceasta au fost ceva discuții între coana Zitta și tatăl lui Bițu. Totul a început spre "spartul târgului", adică aproape de sfârșit, luni seara, când oamenii, adică nuntașii, erau veseli și cu chef. Ei, cuscre, zise coana Zitta, ce părere ai matale, că ți-am strâns feciorul de pe drumuri și-l facem băiat cu casă arătoasă și nevastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În calea fericirii unicei lor fiice. Ei erau foarte bogați și ea era foarte frumoasă și mă iubea, Tanso, mă iubea ca o nebună. Mă legăn Încă Între basmul ăsta idiot și zbieretele din casă. Bufniturile și zgomotul de geamuri sparte se apropie și se Îndepărtează În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei și pe sânii ei mici, Într-un gest fără nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]