2,695 matches
-
cu facultățile gândirii - intelectul, rațiunea și speculațiunea - și limbajele specifice acestora - limbajul simbolic, noțional-verbal, categorial-speculativ.<br> - testele de speculativitate - măsoară speculațiunea - inteligența verbală ține atât de inteligență, cât și de rațiune. Mai există două facultăți hibride: intelectul rațional și rațiunea speculativă. În acest sens ne vor interesa performanțele gândirii în cadrul fiecărei facultăți; diferențierea persoanelor din perspectivă intelectuală, raționala, speculativă; celelalte criterii după care putem caracteriza o persoană; temperamente; caracterele (trăsăturile de caracter accentuate); problema creativității diferențiată pe facultăți ale gândirii, pa
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
speculativitate - măsoară speculațiunea - inteligența verbală ține atât de inteligență, cât și de rațiune. Mai există două facultăți hibride: intelectul rațional și rațiunea speculativă. În acest sens ne vor interesa performanțele gândirii în cadrul fiecărei facultăți; diferențierea persoanelor din perspectivă intelectuală, raționala, speculativă; celelalte criterii după care putem caracteriza o persoană; temperamente; caracterele (trăsăturile de caracter accentuate); problema creativității diferențiată pe facultăți ale gândirii, pa baza limbajelor; aplicațiile tehnice, moral-comportamentale și tehnico-științifice ale particularităților psiholingvistice ale personalităților umane. FACULTĂȚILE GÂNDIRII Primii filosofi greci
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
intuitus - gândire clara) și ratio. În Evul Mediu apare și a treia facultate a gândirii numita speculatio (speculum - oglinda; în lb. greacă teoria - gândire teoretică; a teoretiza = a ridica ceva la nivelul speculațiunii). Și la Aristotel apare termenul de gândire speculativă atunci când este vorba de divinitate, de transcendență. Immanuel Kant (1724-1804) - face distincția între sensibilitate și intelect, și între intelect, rațiune și speculațiune. Intelect - se referă la obiectele perceptibile senzorial, la stări de fapt și la situații obiectuale. Rațiune - se ocupa
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
de aleatorism al secvențelor de simboluri, bazate pe compresibilitate, entropie discretă, predictibilitate Hidden Markov Models-HMM, complexitate Kolmogorov; determinarea gradelor obtenabile de paralelism la nivel de instrucțiuni și a influentelor diferitelor limitări asupra acestora; modelarea și simularea unor procese predictive și speculative, implementabile în microarhitecturile avansate (ex. ideea originală de predicție dinamică centrată pe contextul CPU - ca alternativă a centrării pe instrucțiuni cum s-a propus anterior - publicată în revista cotata ÎȘI, IEE Proc.Comp.& Digit. Techn., UK, iulie 2005); modelarea și
Lucian Vințan () [Corola-website/Science/303608_a_304937]
-
experiență (propoziții prin care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență, a căror valoare de adevăr sau falsitate poate fi verificată prin confruntarea cu experiența empirică, au sens. Rezultatul analizei lui Carnap este acela că filofosia speculativă (de exemplu metafizica) este fundamentată pe două tipuri de erori: pe de o parte, folosește cuvinte lipsite de semnificație, iar pe de altă parte, enunțurile sale sunt lipsite de sens. Pentru termeni precum „Absolutul”, „Necondiționatul”, „Ființa în sine”, metafizicianul nu
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii, bructeriii și câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000, cu excepția victimelor rezultate din încăierarea precedentă dintre franci și gepizi. Hydatius, un istoric care a trăit în timpul invaziei lui Attila, raportează numărul de 300.000 de morți. Nici o
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii, bructeriii și câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000, cu excepția victimelor rezultate din încăierarea precedentă dintre franci și gepizi. Hydatius, un istoric care a trăit în timpul invaziei lui Attila, raportează numărul de 300.000 de morți. Nici o
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
formă de ploaie. Dat fiind faptul că aerosolii reduc cantitatea de lumină considerabil, înseamnă că încetinesc și ciclul hidrologic al planetei”. Schimbările pe scară globală în modelele meteorologice este posibil să fi fost cauzate de întunecarea globală. Modelele climaterice sugerează speculativ că această reducere în lumina solară la suprafață este posibil să fi dus la eșecul monsonului în Africa sub-sahariană, lucru asociat cu foametea ce a urmat secetei Sahel cauzată de poluarea emisferei nordice care răcește Oceanul Atlantic. Din această cauză, centura
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra alchimiei: În perioada "Cinquecento", disciplinele științifice erau greu de delimitat. Interferență exista și între științe și reflexia speculativă, dar și magica astrologică de altfel. Magia, medicina, alchimia, științele naturale, astronomia, astrologia formau un fel de simbioză. Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim (1486-1535) - medic, astrolog, filozof și alchimist - se credea un magician capabil să evoce spiritele. Nu a avut
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Paștilor evreilor, care fusese la vremea respectivă celebrat de Isus și apostoli, între vechea sărbătoare iudaică și cea creștină nefiind ulterior, după o parte din teologii creștini, altă legătură decât una de nume și de coincidență cronologică. O altă interpretare, speculativă, bazată pe limbile greacă și latină, și răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de "pascha - passione", de la "passione - suferință" (în (páscho - sufăr), "πάσχει" (páschei - suferă). Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre: Ambele denumiri, germană
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
Afacerile cu nume de domenii se referă la cumpărarea domeniilor cu intenția de a le vinde mai târziu cu un preț mai mare. La fel ca la bursă, aici apare un element speculativ care ia în considerație știrile și evenimentele curente. Principala țintă a afacerilor cu nume de domenii sunt cuvintele generice care pot crește traficul și care au o poziție dominantă în oricare domeniu datorită naturii lor descriptive. Astfel, cuvinte generice ca
Afaceri cu nume de domenii () [Corola-website/Science/309150_a_310479]
-
cantitatea de bani care circula în SUA pe vremea aceea. Pentru faptul că valoarea nominală a acțiunilor creștea neîncetat, acest lucru a încurajat lumea să investească, sperând că valoarea acțiunilor cumpărate va crește, aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele speculative”. După un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-au spart bulele speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că, datorită panicii, toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și
Marea criză economică () [Corola-website/Science/308845_a_310174]
-
investească, sperând că valoarea acțiunilor cumpărate va crește, aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele speculative”. După un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-au spart bulele speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că, datorită panicii, toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau dispuși să cumpere acțiuni, astfel că valoarea marii majorități a acțiunilor a scăzut dramatic. O urmare a Crizei economice este creșterea rapidă
Marea criză economică () [Corola-website/Science/308845_a_310174]
-
veghe în starea de vis fără nici o (aparentă) discontinuitate în conștientizarea întregului proces. Savanți precum Allan Hobson, conform abordării sale neuropsihologice a viselor lucide, au ajutat substanțial la plasarea explicației acestor vise pe un teren mai solid și mai puțin speculativ.
Vis lucid () [Corola-website/Science/309815_a_311144]
-
deoarece adevărata rațiune nu poate intra niciodată în conflict cu autoritatea care este într-adevăr legitimă. Totuși, Eriugena nu procedează la o exaltare a rațiunii în detrimentul autorității, încercând să mențină o armonie între cele două. El a dominat toate construcțiile speculative ale timpului său, un timp în care textele antice erau cunoscute numai fragmentar iar controversele teologice vizau probleme încă limitate. S-a considerat că elementul esențial al doctrinei lui Eriugena este concepția despre raportul rațiune-credință. Este o problemă cu adevărat
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
unor exemple care încarnează imperfect modelul teoretic, e inerent doar parțial convingătoare; eșecul politicii de dereglementare din ultimele decenii în Statele Unite, politică care a sfârșit în criza împrumuturilor ipotecare cu dobânzi liberalizate (din 1982, odată cu adoptarea AMTPA) și a împrumuturilor speculative ("subprime", din 1995, care impuneau dobânzi enorme, pe măsura riscului și el mare), poate fi în sine o critică justificată a libert arianismului dinspre stânga, dacă aceste măsuri n-ar fi fost la timpul lor, cel puțin la nivel declarativ
Economie de piață () [Corola-website/Science/305745_a_307074]
-
lui Hippocrate și ale urmașilor săi, spre exemplu teoria umorală, au avut un puternic impact în acea perioadă. Aristotel a fost personalitatea cu cea mai mare influență în întreaga antichitate clasică. Deși, în ansamblu, opera sa a fost mai mult speculativă, ultimele lui scrieri au fost mai empirice, caraterizate printr-o mai multă atenție acordată cauzalității și diversității biologice. Aristotel a clasificat peste 540 de specii de animale și a disecat cel puțin 50. Marele savant și filozof antic și mai
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
În 1543, prin tratatul de anatomie "De humani corporis fabrica", Andreas Vesalius inaugureaza epoca modernă a medicinei vest-europene. Prin lucrarea sa, bazată pe observație în cadrul disecțiilor, scolastica este înlocuită prin empirism. Locul teoriilor devenite dogme inatacabile sau al rațiunilor abstracte, speculative, este luat de studiile și experimentele efectuate direct în natură. În acest context, atenția se îndreaptă și asupra fitoterapiei. Otto Brunfels, Hieronymus Bock și Leonhart Fuchs au scris lucrări valoroase privind studiul plantelor. Nici regnul animal nu este uitat; în
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
modificate. Adversari ai "fallibilismului" (principiul failibilității) sunt Wolfagang Kuhlmann și Karl-Otto Apel, de pe poziția tezelor "rațiunii ultime" (în limba germană: "Letztbegründung"), care propun ca rațiune ultimă pe calea investigării adevărului posibilitatea comunicării prin limbaj, un patrimoniu care precede orice discuție speculativă. Jürgen Habermas reproșează raționalismului critic faptul de a nu fi suficient de autoreflexiv, ceea ce îl apropie de pozițiile pozitiviste. Joachim Hoffmann apără metodologia inducției și istoricismul și respinge teza unei societăți deschise durabile.
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
și pe care l-a vizitat în exil în Olanda. A prezentat unor eminenți gânditori din Paris copia manuscrisului lucrării "Meditations on First Philosophy", și l-a apărat împotriva criticilor clerului. În perioada târzie a vieții a renunțat la ideile speculative și s-a întors la cercetările științifice, în special în matematică, fizică și astronomie. În această conjunctură, cea mai bună lucrare a sa cunoscută este "Traité de l'harmonie universelle" (cunoscută și ca "Armonia universală") din 1636, în care se
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
baladei și nici s-o analizeze în contextul culturii populare românești. Meritul său constă în inaugurarea unei direcții de cercetare, respectiv exegeza „adeziunii totale și spontane a poporului român la frumusețile poetice și la simbolisme, cu implicațiile lor rituale sau speculative, ale baladei”. (M. Eliade, ibidem, p. 249.) El a considerat că „adevărata problemă” începe cu această cercetare. Cu alte cuvinte, a configurat dimensiunile „fenomenului mioritic”, privindu-l global, în totalitatea sa, fără a da atenție detaliilor care nasc polemici. Încurajați
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
una mai rudimentară, care disprețuia până și palatele și templele, se pare că din secolul al XI-lea î.Hr. devin inofensivi și se disipează în insulele mediteraneene. Însăși existența lor este pusă la îndoială, deoarece asocierile de nume sunt deseori speculative; iată cele mai cunoscute: "Peleset" = Filistini "Lukka" = Lycia (Asia Mică) "Ekwesh" = Ahei "Denyen" = Danaoi "Sherden" = Sardinia "Shekelesh" = Sicilia "Tjekker" = Tirrhenieni (sau Troieni din Asia Mică)
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
mai mult sau mai puțin. Degetul mijlociu reprezintă în acest caz organele genitale masculine, de unde vine denumirea lui latină "digitus impudicus" sau "digitus infamus". O variație cunoscută include întinderea degetului mare, care semnifică "du-te dracului". Originile acestui gen sunt speculative, și posibil, de mii de ani. Este identificat ca digitus impudicus ("deget indecent") în scrierile romane antice și se fac trimiteri la folosirea degetului în comedia greacă antică „Norii” de Aristofan. Acolo este definit ca un gest menit să insulte
Degetul mijlociu (gest) () [Corola-website/Science/313815_a_315144]
-
cât și pentru a le contamina, ducând la moartea a milioane de oameni. SFFWorld caracterizează romanul astfel: "Primul contact. Povești cu detectivi din viitor. Space opera. SF sociologic. Hard SF. Science fantasy. Acestea sunt doar câteva dintre sub-genurile SF-ului speculativ. Peter F. Hamilton reușește să adune laolaltă aceste elemente în strălucitoarea sa "Stea a Pandorei", care poate fi descrisă, în mod paradoxal, printr-un singur cuvânt: EPIC." SF Signal este de părere că "această space opera la scară largă, centrată
Steaua Pandorei () [Corola-website/Science/323496_a_324825]
-
William Ford Gibson (n. 17 martie 1948, Conway, Carolina de Sud) este un scriitor canadian de origine americană. Romanele lui de ficțiune speculativă i-au atras numele de „profetul întunecat” al genului cyberpunk. Gibson a inventat termenul de „cyberspațiu” în povestirea sa „Burning Chrome” (1982) și a popularizat conceptul mai târziu în romanul său de debut, Neuromantul (1984). Închipuindu-și cyberspațiul, Gibson a
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]