3,995 matches
-
s-a uitat fix în ochii mei: - A, tânăra domnișoară vrea ceva pentru iubitul ei! Ceva magic care să i-l aducă în pat pe tânărul domn, așa încât ea să scape de povara urâcioasă a fecioriei! Mi-am tras mâna, speriată că vrăjitoarea văzuse atât de adânc în inima mea. Era probabil ceva ce spunea tuturor fetelor tinere care se apropiau de ea, dar servitoarea lui Re-nefer văzuse deja că mă pierdusem și începuse să râdă. Eram speriată și am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am tras mâna, speriată că vrăjitoarea văzuse atât de adânc în inima mea. Era probabil ceva ce spunea tuturor fetelor tinere care se apropiau de ea, dar servitoarea lui Re-nefer văzuse deja că mă pierdusem și începuse să râdă. Eram speriată și am fugit de lângă bătrâna aceea. Nu l-am văzut pe Shalem când s-a apropiat, dar era deja lângă mine, iar soarele la apus îi desena în jurul capului o coroană de lumină. M-am uitat în ochii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că-mi dădea o pereche de cărămăzi de aur, iar Inna îmi dăruia niște tuburi de argint. Iar eu primeam darurile ceremonios, plină de mândrie, având-o pe Meryt lângă mine. Când m-am trezit, fiul meu nu mai era. Speriată, am încercat să mă ridic în picioare, dar durerea m-a țintuit în pat. Am strigat, iar Meryt a intrat cu pansamente și unguente pentru rănile mele. - Fiul meu, am zis în limba ei. Ea s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am aruncat unul în brațele celuilalt în patul nefăcut ca niște amanți tineri, grăbiți, abia trăgându-ne sufletul. După aceea, încurcați unul în hainele celuilalt, am dormit somnul flămând al iubiților reuniți. M-am trezit la un moment dat noaptea, speriată și zâmbind, închizând cu părere de rău ochii peste fericirea de a fi acasă. După ce m-am întors, nu mi-am mai pierdut niciodată recunoștința față de micile plăceri. Mă trezeam înaintea lui Benia, îi urmăream fața și mă rugam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul de cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
problemă. Își accentuă zîmbetul ce părea să-i contrazică animozitatea din privire, făcu stînga-mprejur și ieși. 8 Vestea legăturii dintre Chantal și Nicolas făcea deja Înconjurul insulei. Cu mare iuțeală, cumetrele flecare din piață Își șușoteau evenimentul cu o delectare speriată și lacomă. Fiecare dintre ele, mîndră să ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care tocmai le Încercase. Gwen nu era genul să piardă vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În pofida unui apel lansat unui posibil martor, ea n-a putut fi identificată. Tot ce se știe despre ea e că avea În jur de douăzeci de ani, păr lung de culoare Închisă...“ Se Întrerupse și Îi aruncă o privire speriată lui Lucas: - „Și că se numea Mary, conform medalionului gravat pe care-l avea la gît!“ - Uită-te la dată, exclamă el. 5 iunie 1968. La 5 iunie a avut loc prima crimă pe insulă. Cea asupra fratelui dumitale, Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era agățată de portieră cu cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui, făcură adevărate ravagii. O Înșfăcă pe Gwen de gît și, cu ochii ieșiți din orbite, cu spume la gură, Începu să strîngă. - N-ai să capeți nimic, mă auzi? Nimic! urlă el. Mai degrabă te omor! Jandarmii schimbară priviri speriate și se năpustiră afară din mașină. Din fericire pentru Gwen, soțul ei fusese mai iute. Coborînd În goană din casă, urmat de Ronan și de Juliette, Își smulse soția din ghearele lui PM. Cu respirația tăiată, cu pielea gîtului dungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
holbându-se la mine. — S-a terminat, nu ? Încerc să rămân calmă, dar glasul îmi tremură, fără să mi-l pot controla. Cariera mea s-a terminat. — Nu... ai de unde să știi asta. Uite care-i treaba, Samantha, ești foarte speriată. E normal. Dar nu te poți ascunde. Trebuie să te întorci. Nu pot. Ridic tonul, supărată. Nu sunt în stare să dau ochii cu lumea. — Samantha, vino-ți în fire ! — Nu pot s-o fac ! Nu pot ! Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la telefon. „E englezoaică !” am auzit-o spunând. „Da, vorbește engleza perfect ! E țais. Are diplomă în cordon-bleu !” Va trebui să le spun că am mințit de la un capăt la altul. Se aude o bătăie în ușa mea și tresar speriată. — Samantha ? Pot să intru ? — A ! Îhm... da ! Se deschide ușa și apare Trish, purtând un trening roz pal cu un logo cu strasuri. E atent fardată și s-a dat cu un parfum care deja simt că mă sufocă. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâna brusc tremurândă. Mă uit pe ecran și văd că Guy este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu ești ? Vocea lui Guy se precipită, ca un torent care se revarsă. Unde naiba ești ? De ce nu ești aici ? Nu mi-ai primit e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la mine, spun, luată ca din oală. De ce n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clipa în care Trish iese din cameră, trântesc fierul jos cu zgomot și-mi îngrop capul în mâini. Sunt nebună. N-o să meargă niciodată. Nu sunt făcută să fiu menajeră. Aburii fierului de călcat îmi pufăie în față și țip, speriată. Îl scot din priză și mă prăbușesc lângă perete. E abia nouă și douăzeci și deja sunt cu nervii la pământ. Și eu care credeam că e foarte stresant să fii avocat. UNSPREZECE În momentul în care Trish se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare prea impresionat. Se mulțumește doar să se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau să spun că atunci când ai apărut aici, erai în pragul unei depresii nervoase. Erai ca un iepure speriat. Albă ca hârtia. Țeapănă ca o scândură. Arătai ca și cum nu văzuseși niciodată soarele și ca și cum nu te bucurasei niciodată de nimic... — Exagerezi. — Ba nu. Tu chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dup-aia a zis ceva foarte drăguț, de genul că nu-și poate decît Închipui ce-i În sufletul lui Connor acum. Drăguț, nu ? Trebuie neapărat să mă așez. Trebuie să mă gîndesc. Trebuie să... — Emma, ești OK ? spune Katie speriată. Doamne, ce proastă pot să mai fiu cîteodată... — N-am nimic, spun ca În transă. SÎnt OK. Ne vedem mai tîrziu. În clipa În care intru În departamentul de marketing, simt că mi se Învîrte mintea. Nu așa trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
creierii. După părerea mea, nu era În stare nici să se țină pe picioare, darmite să danseze. Te rog, Doamne, ajut-o să nu se facă de rîs. Te rog. Am o viziune subită cu Lissy stînd ca un iepure speriat, incapabilă să-și amintească pașii. Și cu publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gînd mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întîmple una ca asta. Dacă se Întîmplă ceva, am să distrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
speriați: - El e Krog. Krog vă aude. Vă aude dar nu vă bagă În seamă. Erau prea multe cuvinte pentru unii ca ei, dar gândurile nu aveau nevoie de toate cuvintele, așa că au Înțeles. S-au vârât unii În alții, speriați. Unul a mormăit spre mine. - Tu? Krog? Fiind mut, cum să răspund cu glas de om? Am continuat În felul meu, În timp ce Încă mă adăpam cu apa dulceagă: - Sunt Krog. Toiagul Tatălui. Apoi am spus cu glasul tunător: - Krog e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să-l ajuți pe stăpânul tău, sulița și puterea mea! Enkim Înghiți În sec. Mă gândeam să-i spun adevărul, cu cuvinte din cele mici, cu vorbele minții, dar privirea lui speriată mă făcu să mă abțin. Încă nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alții, Îl Întrebau pe N’jamo una sau alta și Își tot făceau de lucru cu bulgării de grindină, care ridicându-i de jos, care privindu-i În lumină, care gustându-i sau chiar Înghițindu-i. Până la urmă, tânguitori și speriați, se puseră să joace din nou călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe atunci nu prea aveam habar să mă gândesc la timp, darămite să-i spun În vreun fel pe care să-l pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă așteaptă decât Umbra, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui; dacă arunca o singură privire la fața mea boțită, răvășită, nenorocită, În penumbra premergătoare zorilor, pe terasă, se lămurea pe deplin. Rosamund, speriată, era bucuroasă să plece. Fața ei pal‑smeadă se Întorsese spre Boston, cu miile lui de doctori. Ea receptase mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte curată. M‑a Întrebat: - Ce cărți și hârtii vrei să bag În valize? Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asasini. S‑ar zice că eu nu pot avea o viziune corectă asupra unor oameni ca aceia care au atârnat alți oameni În cârligele de carne de la abator. Rosamund se străduia să fie atentă. Mă Încuraja să vorbesc. Era Îngrozitor de speriată. - Omul a murit În toiul acțiunii - În timp ce se ușura. L‑au Împușcat de la mică distanță. Ravelstein considera că poziția mea față de Grielescu constituie una dintre erorile mele tipice... - Credea că Grielescu avusese relații cu ucigașii? - Exact. Susținea că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la fel. N-ai cum să știi care e speriat și care nu e speriat. Trebuie să fii câine că să îți dai seama că un câine latră dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Am să spun tot adevărul! GARDIANUL: Cine are nevoie de tot adevărul? Gândiți-vă la copiii inferiorilor... Gândiți-vă la oraș... Se va pustii, se va face o baltă neagră... ARTUR: Să se știe tot! Să se vadă tot! GARDIANUL (Speriat, distrus.): De ce să se vadă tot? Se agață de ARTUR.) Eu nu sunt vinovat cu nimic... Vă dau banii înapoi... ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tușesc întruna, de la naștere... Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]