5,679 matches
-
mărinimie, stăpâne, spuse Sanzo și dădu să se retragă, dar Shonyu îi ceru să aștepte. Chemând, încă o dată, un vasal, puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să-i ducă în spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal împachetară monedele în baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura căscată de uimire. — Vreau să mai îndeplinești o misiune, Sanzo. — Ascult, stăpâne. — Le-am dat amănuntele, cu multă grijă, la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i ca și cum i-ați cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
predea Slujitorilor. Restul nu-l mai interesa. Ar fi trebuit să se preocupe mai mult de treaba asta deoarece era sectorul lui dar pur și simplu ceva îi spunea că aici nu trebuie să-și bage nasul. Simțea pe șira spinării frisoane numai la gândul că avea să dea ochi cu Slujitorii. Renumele lor îi precedase cu mult în zonă. Nu reușise să se dumirească până acum de ce erau așa interesați cei de la Comandamentul General al Forțelor Militare Confederate de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci de grâu, dincolo gem sub povară alte perechi de boi care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
grosul fiind la Tătărăscu). La 25 noiembrie, împreună au semnat un „pact de neagresiune”, al cărui principal obiectiv era înfrângerea guvernului liberal Tătărăscu în alegeri, iar partidele se angajau să nu se atace reciproc, adică să-și folosească ghioagele, pe spinarea celorlalte partide din convenția lor. Deși Maniu, cică ar urmărit să ferească partidul de agresiunile legionarilor (?!?), alianța PNȚ cu Garda de Fier, a creat o adevărată derută în rândul electoratului, fiindcă timp de patru ani de zile, poporul român, asistase
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când a scris că „din fandaxie, dai în ipohondrie, și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi fost despicat un buștean
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din specia umană care este neîndoielnic regele, sau regina (alegeți D-vs) naturii. Dar oamenii acestor meleaguri, mai au o tară moștenită și probabil transmisă cu sfințenie din tată în fiu. Este vorba, despre acea tendință de curbare imediată a șirei spinării, spre iertătorul pământ, numai cât adie prin preajmă respirația vreunui șef cu ceva putere asupra lui. Devine imediat umil, iar vocea trece, printr-un ciudat fenomen de transformare a sonorității, de la tonul obișnuit, la tonul de milogeală sau uneori se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în țara lor la titlul de președint,e sau cum este cazul Italiei, la titlul de premier. Prea puțin mă interesează ce s-a discutat acolo, chiar dacă ăl mai bronzat președinte al lumii, americanul Obama, a încercat să transmită pe spinarea celor din NATO, deci pe spinarea noastră, responsabilitatea integrală a bubei lor din Afganistan, ci ca un patriot român, am căutat să văd și eu cum este privită România în lumea largă, având în față exemplul viu al președintelui nostru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
președint,e sau cum este cazul Italiei, la titlul de premier. Prea puțin mă interesează ce s-a discutat acolo, chiar dacă ăl mai bronzat președinte al lumii, americanul Obama, a încercat să transmită pe spinarea celor din NATO, deci pe spinarea noastră, responsabilitatea integrală a bubei lor din Afganistan, ci ca un patriot român, am căutat să văd și eu cum este privită România în lumea largă, având în față exemplul viu al președintelui nostru jucător. Și ceea ce am văzut m-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că nu suntem decât o adunare, cantonată într-o expectativă cârcotașă, că mămăliga nu are cum să explodeze, etc, etc... Ar trebui să ne privim în oglindă, ca să ne vedem așa cum suntem: indivizi izolați, care aruncăm mereu vina pe o spinare colectivă, numită poporul român, spinare, care se cocoșează tot mai mult pe zi ce trece, indivizi care văd al dracului de bine, paiul din ochiul altora, popor care cum dădeau dușmanii în țară, se făcea urgent frate cu codrul de unde
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
adunare, cantonată într-o expectativă cârcotașă, că mămăliga nu are cum să explodeze, etc, etc... Ar trebui să ne privim în oglindă, ca să ne vedem așa cum suntem: indivizi izolați, care aruncăm mereu vina pe o spinare colectivă, numită poporul român, spinare, care se cocoșează tot mai mult pe zi ce trece, indivizi care văd al dracului de bine, paiul din ochiul altora, popor care cum dădeau dușmanii în țară, se făcea urgent frate cu codrul de unde se ițea până trecea urgia
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și ne îndemnau să stăm cât mai mulți copii împreună. I se spunea domnu` Bobu și avea susținere undeva, foarte sus, de aceea nu se temea de nimeni și de nimic. Numele lui ne trecea un fior rece pe șira spinării. Când am început școala, am cunoscut unele dintre victimele lui.Copile cu chip de înger, captive într-o lume a umbrelor și a neputinței.Unii copii le șicanau, adresându-le cuvinte dure, auzite prin familie. Fratele meu ocrotea una din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pas grăbit și am ajuns îndată... Bătrânul tocmai terminase de așezat pe masă - ca o gospodină adevărată - toate cele bunătăți... De bine ce ai venit, ne-om așeza la masă, fiindcă - după cum se zice - mi s-o lipit burta de spinare. Voiam să-i spun că nici eu nu eram departe de această stare, dar m-am gândit că nu-i frumos să mă plâng în fața bunei mele gazde... De pe colțul mesei, o rază de soare furișată prin frunzișul copacilor arunca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cărțile în ordine la locul lor, am intrat în pădure și am început să adun găteje... Când am reușit să adun o grămăjoară potrivită, am legat-o cu un gânj făcut dintr-o mladă de carpen și umflând-o în spinare pe aici ți-i drumul. Când m-a văzut, bătrânul nu s-a putut abține să nu mă laude: Eee! Iaca că a sosit și gospodarul! Și nu s-a oprit aici ci, învârtindu-se în jurul snopului de vreascuri a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
odată internați sunt obligați să stea trei săptămâni. După care, oricine e liber să plece. Există restricții doar atunci când noi considerăm că plecarea nu ar fi în interesul persoanei respective. Povestea asta mi-a dat fiori de gheață pe șira spinării. Era un sentiment asemănător cu teama. Nu era vorba că m-ar fi deranjat să stau acolo trei săptămâni. De fapt, eu plănuisem să stau chiar două luni. Dar nu-mi plăcea tonul vocii lui. De ce trebuia să ia lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grăbea către serviciu. — La zece și jumătate, mi-a răspuns el tresărind. — Toate? am croncănit eu. Da, a spus el clătinând din cap și aruncându-mi o privire ciudată care, în alte circumstanțe, mi-ar fi dat fiori pe șira spinării. Nu se spunea că irlandezii erau o națiune de bețivi? m-am gândit eu nedumerită. Ce fel de națiune de bețivi era aia dacă toate barurile se deschideau la zece și jumătate, când ziua era deja pe terminate? De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal mort îmi trecuse de mai multe ori prin minte. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
martiriu în toată regula. — Asta înseamnă, ăăăă, mult, am bolborosit eu. Aș putea să încerc... dar chiar trebuie să fie predate toate în același timp? O să fie dificil, Vivian. Dumnezeule, cât de lamentabilă puteam să fiu! Unde-mi era șira spinării? De ce nu puteam să-mi susțin punctul de vedere? — Dar am să încerc - David, te rog, cere-i lui Tad să ne trimită termenii fiecărei înțelegeri și-o să ne apucăm de contracte chiar - Vivian a pufnit. — Înțelegeri? În cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pierdut cu căutarea ei. Pipăi în jurul lui pe podea, încercând să descopere ceva ce putea fi folosit pe post de pumnal, ceva ascuțit, iar în cele din urmă rupse o bucată din șina de cale ferată și o înfipse în spinarea atacatoarei. Se auzi un scârțâit de plastic, dar zâmbetul umflat al lui Judy rămase neschimbat, iar atențiile ei nedorite se menținură la fel de implacabile ca și până atunci. Wilt o înjunghie încă o dată, apoi încă o dată, dar fără nici un folos. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
seama că nu făcea lucrurile cum trebuie. Adormită și sedată, Eva avea să fie mult prea grea ca s-o poată căra sub braț. Va trebui să folosească un ham de pompieri. Wilt se opri și își puse păpușa în spinare, după care o porni din nou, mișcându-se haotic, în parte din cauză că - grație ginului - nici nu putea să meargă drept, în parte pentru că dădea un plus de verosimilitate acțiunii lui. Dacă ar fi mers cu Eva pe umăr, era normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
examineze hainele doamnei Wilt sau ce-a mai rămas din ele. Dacă l-ar fi părăsit, și-ar fi cărat cu ea jumătate din garderobă, zise el. Mă pricep la femei. Pe de altă parte, dacă trebuie să țină în spinare douăzeci de tone de ciment rapid, o să-i trebuiască mult mai mult decât hainele de pe ea. Se descoperi că garderoba Evei era foarte bine aprovizionată. Până și Wilt se văzu nevoit să admită că femeia nu-și luase prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]