37,791 matches
-
să ridice baraje din ce în ce mai înalte între el și lume. Dea Domnul să mă înșel, dar mult prea multe cazuri asemănătoare au confirmat o tristă regulă. Într-o țară obsedată de originalitate, precum România, a te revendica unei direcții culturale sau spirituale anume, a dori să continui un curent sau un stil te descalifică din start. În goană după "prospături", ne repugnă orice fel de asocieri care nu aduc avantaje instantanee. Foamea de unicitate, de "nerepetabil", de "one and only" e, însă
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
în furoarea sa negativă adevărul și minciuna, binele și răul, valoarea și nonvaloarea, pentru a da naștere la un produs de întrebuințare obligatorie? Spre deosebire de fascism și de nazism, legionarismul nu a avut un punct de plecare preponderent politic, ci unul spiritual, declarîndu-și țeluri educative, pe un fundal regenerator în raport cu politicianismul oneros, cu afacerismul parazitar al interbelicului. Iată cuvintele lui Noica: "Sînt oameni care, în judecata lor, au rămas în urmă cu anii: ei înțeleg legionarismul ca o mișcare politică sau chiar
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
în raport cu politicianismul oneros, cu afacerismul parazitar al interbelicului. Iată cuvintele lui Noica: "Sînt oameni care, în judecata lor, au rămas în urmă cu anii: ei înțeleg legionarismul ca o mișcare politică sau chiar haiducească, în loc s-o vadă drept una spirituală, adică interiorizată și năzuind către forme de viață creștină. E adevărat, pot fi și dintre legionari unii care au rămas la mentalitatea politică sau la cea haiducească. Dar ei sînt întîrziații mișcării, sau atunci structural inapți spre a progresa odată cu
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
sociale, un vizionar derapat ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate, și nu cîntăririi rezultatului acțiunii". Orizontul spiritual, de o deschidere (iluzorie) fără precedent, era seducător. Mircea Eliade scria entuziasmat: "În nicio parte a lumii, astăzi oamenii nu-și propun un scop atît de puțin lumesc, atît de spiritual. Numai în așa-numitul Grup de la Oxford se mai
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
poruncii ideii contemplate, și nu cîntăririi rezultatului acțiunii". Orizontul spiritual, de o deschidere (iluzorie) fără precedent, era seducător. Mircea Eliade scria entuziasmat: "În nicio parte a lumii, astăzi oamenii nu-și propun un scop atît de puțin lumesc, atît de spiritual. Numai în așa-numitul Grup de la Oxford se mai speră astăzi într-o salvare a Europei prin creștinism. Dar nici acolo nu s-a pomenit un jurămînt atît de aspru, un jurămînt aproape călugăresc". Gazetarul Noica de la Buna Vestire și
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
tradițional, în orice țară din lume, funcția de ministru de externe are ceva magic. E imaginea idealizată și concentrată a fiecărei țări. Din acest motiv, nu ni-i putem imagina pe miniștrii de externe altfel decât impunători, maeștri ai conversațiilor spirituale și de-un desăvârșit bun gust în îmbrăcăminte. Adică, niște oameni prea buni ca să fie adevărați. Solemnitatea calpă, goma excesivă și rigiditatea cvasi-cadaverică sunt, în contraba-lans, mai mult decât obligatorii. Când deschide gura, ministrul de externe rostește cuvintele ca și cum s-
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
peisaj sfîșietor. Nu am văzut niciodată așa de puțini spectatori. Niciodată. Realitate care a afectat, direct, toată atmosfera de pe scenă, din noi. Și, totuși, nu aceasta este imaginea spectacolelor, a performanțelor care ne bucură profund, nu doar teatral, ci și spiritual. Spectacole care fac săli arhipline, care contează pentru istoria și pentru memoria teatrului nostru. Unul de anvergură, cu performanțe tulburătoare, care aparține secolului 21. Cred, în continuare, că sîntem bîntuiți de prejudecăți și de umori. Că sîntem prea puțin europeni
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
ținem neapărat - la contextul politic al epocii. Îmi vine, de exemplu, în minte mutarea, scândură cu scândură, a unei bisericuțe de lemn, care face ca întreaga pictură de pe pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale ale deceniului nouă, romanul lui Matei Vișniec reclamă fundamental altceva decât un text esopic. Posibilele (și, în cele din urmă, destul de plauzibilele) șopârle sunt puține și
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
la Kafka, Rilke (cu Elegiile Duineze) sau Marguerite Yourcenar, cu referiri la artele plastice de la Bruguel la Dali, cu un elogiu al lui Bach etc., se înșiruie în registrul modernismului cu un ermetism de o mare finețe, deși cu încifrări spirituale sustrase profanilor".
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
Variantele la un autoportret" din cele trei (sau patru) romane sunt ipoteze despre sine: captivul traumatizat, copilul și adolescentul apăruți din crisalida vârstelor incerte, inginerul, artistul - printr-o eliberare succesivă de etape formative și convertire a lor într-o autobiografie spirituală. Romanul Întoarcerea huliganului trebuie integrat de către cunoscători în acest ansamblu narativ. Specificul lui e o politizare mai accentuată, dar perspectiva experimentală asupra propriei biografii e aceeași. Proza lui Norman Manea se situează într-un mod extrem de interesant în punctul de
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
la Breban e ocolită traversarea prin regiunile neliniștii, ale frământărilor, ale regretului. E o chestiune de optică. În orice caz el suprimă de bună voie un parcurs în sedimentarea omenescului. Excepționala intuiție a contradicțiilor psihologice îl conduce spre alte escapade spirituale. Există însă și o omogenizare. Departe de a fi previzibil și univoc, cinicul său, - Jiquidi, bântuit și el de diverse manii, îndură ca Ivan cel Groaznic spaima de singurătate. Dispare însă auxiliarul mistic. La bătrânul amfitrion transpare teama în fața zidurilor
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am ajuns la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva mai credibilă artistic în secțiunea aceasta de portrete urmuziene. Ele au o cruzime a notației îngroșate, fiind mai degrabă caricaturi negre decât fiziologii. Majoritatea sunt de un scabros
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
Despre cosmopolitism, ce să spun? A fost tratat injurios, unele dicționare se încăpățânează și acum să-i rețină, prioritar, sensul negativ ("concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni..." - citez o ediție din 2004!), altele preconizează, printre sensuri, unul corect, deși tot limitat ("concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei"; cosmopolit e cel "care ține de mai multe culturi", omul care
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
numai din rațiuni logice, ci și emoționale. Astfel, frumosul, urâtul, sublimul, nostimul, fermecătorul, grațiosul, elegantul, simplicitatea sunt considerate categorii tradiționale, în timp ce poeticul, antipoeticul, liricul, elegiacul, idilicul, funebrul și macabrul sunt adunate în buchetul categoriilor eidologice statice, iar epicul, comicul, caricaturalul, spiritualul, umoristicul, satiricul, grotescul, ironicul dramaticul și tragicul în cel al categoriilor eidologice dinamice. Prelegerile de estetică muzicală semnate de Ștefan Angi sunt investigate succint, dar consistent de Anamaria Călin, în timp ce Ioana Marghita explorează categoria comicului sonor și ipostazele sale fenomenologice
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
urbea în care domiciliază să limiteze uneori ecoul paginilor ce ni le oferă). De acord, în marea majoritate a cazurilor, cu propozițiile d-sale acide nu putem a nu le sublinia efectul pozitiv. Ele semnalează neajunsuri, racile, vicii ale "etajului" spiritual, nu o dată trecute cu vederea, subestimate în raport cu atît de gravele anomalii din sfera existențialului obștesc, legat de defecțiunea factorilor politic-administrativi. Ceea ce se petrece însă în cîmpul creației, în mass media, în universități să aibă doar o însemnătate secundară? Barometru al
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
mai ales, totul e blamabil, de la opiniile politice pînă la discipolii și admiratorii săi care nu tocmai întîmplător au fost cei mai străluciți intelectuali ai vremii. Spre a încununa desființarea acestuia, ar fi putut lipsi oare acuzația de plagiat? Semințele spirituale aruncate generos la cursuri n-ar fi fost decît ciuguleli de prin cărțile altora". În chip oportun, sînt reproduse cuvintele unui fost student al "filosofului-mit", Mihai Șora: "Cursurile lui Nae Ionescu nu erau texte scrise. Erau texte vorbite. Cursurile publicate
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
să fie și vrea să vadă o lume care este. Îi e suferință să constate că și el și lucrurile au intrat în monotonia generalului, unde orice demers și afirmare pretins individuală sînt captate de statistică. Todetita este, deopotrivă, maladia spirituală pe care o încearcă omul în clipa cînd își dă seama că e prins de statistică." Horetita, altfel decît catholita și todetita, boli ale sensibilității și intelectului, e-o suferință a voinței. De ea pătimesc "fie marii nerăbdători, fie dimpotrivă
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
carismatică, iradiind o tainică lumină duhovnicească. Iată o apreciere a lui Cioran, care nu putea fi îmbătat cu apă rece, dintr-o scrisoare către Arșavir Acterian, din 1978: "M-am bucurat mult să-l cunosc pe Nicu Steinhardt. Pe plan spiritual, ne e superior tuturor. E într-adevăr un miracol cum în preajma lui te simți dintr-odată mai bine". Circumstanță cu atît mai importantă cu cît cărturarul prodigios, omul de condei fin disociativ n-a fost din capul locului un homo
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
japonezi și ei m-au ajutat să dau de o parte prejudecăți, șabloane fel de fel, trasee ce duc pe drumuri bătătorite, în care nu există nici o șansă să întîlnești adevărul, autenticul, să călătorești liber în cel mai fabulos tărîm spiritual. Plimbîndu-mă prin expoziția dr. Cohn de foto-haiku, am dat timpul înapoi și m-am bucurat să simt ceva din experiențele mele fundamentale, popasul japonez, sobrietatea misterului, ludicul subînțelesurilor. "Haishin" sau "dezvăluie în poză, ce nu se vede-n ea". Fotografia
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
Cohn Botea este ea însăși o formă de călătorie în aflarea sinelui. Fotografiile extrem de variate îți prelungesc vibrațiile în sensul cuvîntului just, atent găsit. Poemele acestea cu dublă înfățișare, cu dublu limbaj creează o emoție specială, un fel de provocare spirituală bivalentă, în care energiile fiecărui cod se amplifică una pe cealaltă. Deși totul pare la vedere, există un timp secund, nostalgic, meditativ, al șoaptei interioare, al relației cu eul profund, cu experiența particulară chemată să intre în povestea celuilalt. Ieșind
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
cultural pentru secolul al XIX-lea. Avem a face, în acest caz, cu un soi de supralicitare postumă pe măsura ignorării sau a desconsiderării cu care l-au înconjurat pe poet contemporanii săi. A idealiza însă, în secolul XXI, lumea spirituală a lui Anton Pann înseamnă să cedezi unui impuls mai degrabă sentimental sau să împingi snobismul la ultimele limite. Strict literar, ceea ce îl particularizează în mod spectaculos pe Anton Pann este preluarea unui bagaj cultural care precede cu mult romantismul
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
fi părut scriitorului dubioasă, cu toate că el însuși i s-a supus uneori, voluntar ori involuntar. Pann credea cu tărie în posibilitatea de a îndrepta lumea cu ajutorul scrisului. Departe de orice gratuitate sau de estetism romantic, el făcea apel la autorități spirituale milenare (religia, basmul, fabula, istoria exemplară de orice fel) doar pentru a educa. Dacă versurile citate mai sus ar putea deschide orice carte a lui Anton Pann, încheierea intitulată Către cititori la Fabule și istorioare poate servi, de asemenea, drept
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
în Europa și SUA), așadar, Aksionov spune că E. Popov nu încetează să-și uimească cititorii. Amatorii de clasificări, susține el, îl pot include pe Evg. Popov în rândul postmoderniștilor, o voce în corul dodecafonic ale cărui teme sunt mizeria spirituală și prăbușirile epocii postsovietice. Dar, de la o carte la alta, scriitorul refuză să se bucure de succesele obținute prin mijloacele artistice omologate până acum și apreciate de cititori, el continuă să exploreze teritorii noi și, iată, e pe cale să apară
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de jazz. Așa că tatăl, temându-se de scandal, l-a silit să o ia de nevastă pe Katka, după ce licheaua de fiu-său a lăsat-o grea. Pe vremea aceea, scandalurile erau privite cu asprime, nu ca acuma, când viața spirituală a scăzut la zero, dar, din fericire, atâta timp cât n-a trecut dincolo de cota zero, mai există speranțe. Mama lui Vovik o ura - cum altfel? - "pe cățeaua de la țară, care l-a nenorocit pe băiatul neprihănit, crescut sub ochii ei". Cu
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
care, trebuie s-o spunem răspicat, e prostească, bombastică și, stilistic, agramată. Oftă din rărunchi, privind în jur. În "camera cu șemineu", era curat, plăcut. În jurul ei totul era strălucitor - și geamurile, și vasele, și sufletul, și gândurile. Doar viața spirituală fusese pierdută. - E timpul prietene, e timpul să terminăm cu toate astea, spuse Uliana Vladimirovna. Pisica o privea atent în ochi. Uliana Vladimirovna coborî la subsol. Luă din debara o sfoară de rufe nouă. Tot acolo, la subsol, aveau și
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]