4,031 matches
-
că ies În oraș cu un criminal În serie. Ce naiba vrei să spui ? — Am stat lîngă el În avion și i-am spus absolut tot despre mine. Mă Încrunt la imaginea mea din oglindă și-mi pensez alt fir din sprînceană. E ora șapte. Am făcut baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sînt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu sînt deloc nebună ! — Știam că-ți place de el, spune Lissy cam a mia oară. Știam eu. Din prima secundă În care ai Început să vorbești despre el. Se uită la imaginea mea din oglindă. Eu una aș lăsa sprînceana dreaptă În pace. — Serios ? Mă uit cu atenție la sprînceană. — Emma, cum să spui unui bărbat totul despre tine ? Nu se face așa ceva ! Mami mi-a spus Întotdeauna că nu trebuie niciodată să-i arăți unui bărbat care sînt adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune Lissy cam a mia oară. Știam eu. Din prima secundă În care ai Început să vorbești despre el. Se uită la imaginea mea din oglindă. Eu una aș lăsa sprînceana dreaptă În pace. — Serios ? Mă uit cu atenție la sprînceană. — Emma, cum să spui unui bărbat totul despre tine ? Nu se face așa ceva ! Mami mi-a spus Întotdeauna că nu trebuie niciodată să-i arăți unui bărbat care sînt adevăratele tale sentimente față de el și nici ce ai În geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dansezi chiar la nivelul ăsta... — Păi tocmai asta e, că nu știu să dansez, zice imediat. SÎnt groaznică. Dar mă distrez pe cinste. Vrei o cafea ? În drum spre bucătărie, se Întoarce și-mi aruncă o privire ciudată, ridicînd din sprînceană. — Ca să nu mai zic ce tupeu pe capul tău, să mă acuzi pe mine că fac sex. Unde-ai fost azi-noapte ? — Cu Jack, recunosc cu un surîs visător. Și am făcut sex. Toată noaptea. — Știam eu ! — O, Doamne, Lissy. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
modul de gîndire al, cum ați spus dumneavoastră, acestei fete absolut obișnuite, care nu are absolut nimic ieșit din comun ? — Da, pot ! spune Jack, privind-o drept În ochi. Pentru că o cunosc pe această fată. — O cunoașteți ? Femeia ridică din sprînceană. — Știu cine este ea, spune Jack. Știu care Îi sînt gusturile; ce culori Îi plac. Știu ce mănîncă, știu ce bea. Știu ce-și dorește de la viață. Poartă patruzeci și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Iar mamei Îi tremură vag mîinile În clipa În care lasă florile jos. SÎnt stresați, am o revelație subită. SÎnt stresați, amîndoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, cînd apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicînd din sprînceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sînt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încîntat, spune Paul politicos. — Nu vrem să vă deranjăm, spune mama iute. — Nu-i nici un deranj, zice Paul și-i zîmbește fermecător. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
facă o fraudă bancară ? Nu. Nu se poate. Nu e În stare de așa ceva. Nu că mi-ar păsa În vreun fel. Îmi permiți să-ți spun că ambele teorii mi se par destul de puțin probabile ? spune Jemima, ridicînd din sprînceană. — Foarte bine atunci, zi care-i teoria ta ! face Lissy supărată. — Operația estetică, firește ! spune aceasta cu un aer victorios. Și-a făcut un lifting facial și nu vrea să știe nimeni, așa că s-a dus să-și petreacă perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Cu un licăr de uimire, ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mîna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicînd sprînceana către Jemima. Își vîră reportofonul Înapoi În buzunar, Își ridică rucsacul și se strecoară afară din cameră. CÎteva momente, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu aud decît sîngele zvîcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alea arată stirpea Tatălui. Da, am spus Într-un târziu. - Și Îți mai arată ceva și ție. Ceva ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își continuă povestea. După ce Îl gonisem (el spusese din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel mai Înalt strat al Parisului, printre șeicii petrolului la „Crillon”, sau printre magnații de la „Ritz” sau play‑boys de la „Hôtel Meurice”. Cum conversația noastră lâncezea În căldura soarelui, Ravelstein s‑a abstractizat un timp sau s‑a lăsat toropit; sprâncenele emisferice Îi erau Înălțate. Buzele, pregătite să spună multe, n‑au mai spus nimic pentru moment. Simțeai că, uitându‑te la capul lui pleșuv, căutai pe el urma degetului creatorului. Momentan, Ravelstein era dus; suferea deseori astfel de intermitențe. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aparținea unei formidabile firme de avocatură din centrul orașului, cunoștea veniturile și posesiunile mele până la ultimul bănuț, iar Vela cerea douăzeci și cinci la sută din contul meu bancar, fără impozite. Se ducea foarte des În oraș ca să‑și aranjeze părul și sprâncenele și ca să‑și cumpere rochii și pantofi. Adeseori lua prânzul Împreună cu o prietenă - sau cu avocata ei. Noi doi nu aveam nici un fel de rutină domestică. Doar un soi de aranjament foarte lax - un menaj, nu un cămin al iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul. Lucra Îmbrăcată Într‑un sutien uriaș și niște șalvari de zuav. La vederea lui Ravelstein În scaunul cu rotile, fața Wadjei a oscilat Între compasiune și ironie - cu o sprânceană În sus. Un șuvoi de comentarii nerostite aluneca pe povârnișul feței ei de mops. Mă rog, era un lucru foarte trist! Dar, pe de altă parte, era un evreu. Uneori o puteai auzi bombănind „Moișale”, În timp ce lustruia obiectele. Slăbit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
guler. Țeasta, larg deschisă ca un estuar, era străbătută de vinișoare; părea congestionată. Opusă calviției de pepene oval‑verzui a lui Ravelstein. În timp ce agita curățitoarele de pipă ca niște omizi păroase, Grielescu continua să dezvolte câte un subiect ezoteric. Avea sprâncene stufoase și fața lui lată părea mereu pregătită pentru un schimb de idei. Dar de fapt nu avea loc nici un schimb, pentru că el se lansa Într‑o expunere despre mit ori despre istorie, la care tu nu mai aveai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din ea ca dintr-un vițel gras; din când în când, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia câte o bucată; apoi se așază fiecare pe jos și își mănâncă partea sa; se privesc din când în când temători, pe sub sprâncene, fiecare păzindu-și bine, partea de masă; se șterg din când în când pe gură, din când în când mai scuipă câte o bucată mai dificilă; masa dispare încet în mâinile celor trei; pâinea a rămas pe jos, în mijlocul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală, un oftat reținut undeva în coșul pieptului, în vreme ce mai-marelui său, tot un lungan însă negricios și paralelipipedic aidoma unui frigider Zil cu sprâncene groase și negre, abia dacă-i atinge inima, vaccinată prudent la orice simțire omenească. Căci dacă la toți oamenii, prin instituțiune cerească, inima e un conținător cu un conținut lichid, nu e la toți nici același conținător, nici același conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Domnului sfârâie și din întuneric apare nasul Născătoarei. În cămăruța lui, părintele Ieronim stă singur la masă cum îi e obiceiul, cu o strachină de pesmeți și un degetar de vin. Părintele își pune un deget pe buze și încruntă sprânceana dreaptă. Apoi întinde mâna, apucă un pesmet și începe să ronțăie hotărât, cu meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos la rădăcina carpenului Mureș îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cădea întunericul, vor fi și mai albe, niște hieroglife pe fața unei mări îmghețate. Străbătând orașul cu troleibuzul pe care-l ia de la Universitate, va urmări felul în care se reflectă luminile verzi și roșii ale semafoarelor în albul de pe sprâncenele clădirilor. Va număra stațiile până la Romancierilor. Va căuta blocul, scara, apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai trebuiască să strigăm unul la altul? — Cum doriți, am zis. — Cum doriți, repetă el ca un ecou, venind spre banca mea. Sună ca niște vorbe pe care le-ar folosi un englez. — Un american, am precizat. A ridicat din sprâncene: — E adevărat? Încercam să ghicesc ce-ai putea fi, dar n-aș fi bănuit așa ceva. — Mulțumesc, am zis. — Crezi că e un compliment? întrebă el. De aceea mi-ai spus „mulțumesc“? — Nu un compliment - și nici o insultă, am zis. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de data aceasta transformat în Jupân Goilă, pălărierul care avea atelierul pe Biruinței cinsprezece, peste drum de rămășițele fostei sinagogi. Mai ieșea încă o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
De altfel, nu prea erau mulți cei dornici să-l aboredze. Mai toți îl ocoleau, zorind pasul când îl întâlneau. Se temeau parcă să nu fie înghițiți de prozator, pur și simplu devorați dintr-o simplă privire, o ridicare din sprânceană sau dintr-o mișcare mai nervoasă a burții. Cu mulți ani în urmă, înainte de evenimentele din acel decembrie de pomină, un important critic din București, după ce stătuse două săptămâni la casa de creație din Baltă, publicase o cronică la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
solid, a creat-o fără nici o însușire. Mângâindu-i capul perfect oval, lipsit de gură, ochi, nas și păr, a așteptat ca generarea aleatoare să-i stabilească o figură. Și iată, din multitudinea de forme posibile, computerul a trasat două sprâncene subțiri și delicate, sub care a așezat niște ochi întrebători, cu irisul pulsând pe spațiul lichid al pupilei și cu vinișoare ce parcurgeau suprafața albă ca niște fulgere roșii; primul lucru pe care se fixară acești ochi fură ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zâmbit, a, da, și a fost amabil cu chelnerii, dacă are cineva nevoie de un sfat la o cină cu sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar Cornel s-a declarat învins de umorul șefului, dând din cap și râzând ușurel. Oameni buni, a spus apoi șeful și a ridicat o mână în semn de salut (în palmă avea cheile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acestui punct strategic era o greșeală pe care nu și-o ierta niciodată. Acum putea fi de trei ori mai puternic. Putea fi stăpân absolut peste oraș. Dar nu era totul pierdut. M-am redresat destul de bine, constata el, ridicând sprâncenele și zâmbind. Niciodată n-am să mai atac în forță. Am să folosesc strategia, ca un militar încercat. Și n-am să mai fac erori. Sunt un intelectual, nu o brută. Mângâindu-se astfel, coborî capul în piept și tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și mai savuroasă. Atmosfera se destinse. Profesorii Dușcă și Paltonaru își puseră picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
totuși, nu credeam că MM avea să se lase împinsă să ia o decizie împotriva voinței sale. Începeam deja să-i iau partea. Am tras cu coada ochiului care Hugo, care urmărea jocul cu un interes vădit. Își ridică o sprânceană către mine și mi-am dat seama că gândeam același lucru. —Violet, ești în perioada de probă, spuse MM cu ușurință. O săptămână. Va trebui să vii devreme, ori de câte ori ești chemată. O să mă uit pe programare și o să încercăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]