2,768 matches
-
-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) și Alexandru Moruzi (1803). Moșiile mănăstirii, împreună cu iazurile și viile, sunt arendate de către stareții Popăuților, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareții mănăstirii din secolul al XIX-lea menționăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos și pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. În perioada administrării mănăstirii de către călugării greci s-
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
pentru arderea lumânărilor, au început să se realizeze lucrări de izolație termică și de hidroizolație. Săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii au dus la descoperirea unei necropole boierești, aici fiind înmormântați, pe trei niveluri, peste 25 de oameni. După cum a declarat starețul Luca Diaconu al Mănăstirii Popăuți, ""cele mai importante sunt persoanele din primul nivel. Este vorba despre un vornic din Botoșani, care a fost adus acasă din Țara de Jos, unde fusese mare vornic"". Acesta a fost identificat de către prof. Sorin
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
de vedere artistic. Mitropolitul Anania a înființat aici și o școală de catiheți, care a funcționat până la desființarea mănăstirii. La această școală a studiat în anii '20 ai secolului al XIX-lea și Neofit Scriban, viitorul arhiereu și pedagog. Printre stareții mănăstirii s-a numărat și ieromonahul Iosif Gheorghian (1863), viitorul mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. Stăpânirea mănăstirii de către călugării greci nu a fost de bun augur pentru așezământul monahal. Astfel, în ziarul "Buciumul" din 13 august 1863 se menționează furtul
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
crezându-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină. Lucrurile durau astfel de trei sau patru ani, când un accident dramatic puse față în față pe marchiza italiană și pe dușmanul ei. Către 1248, Blemmydes era starețul mânăstirii Sfântul Grigore Taumaturgul, aproape de Efes. Favorita avu ideea să se ducă să-l înfrunte acolo. În mare costum imperial, întovărășită de o suită strălucită, ea năvăli în mânăstire, fără ca cineva să fie destul de îndrăzneț să închidă porțile în fața ei
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
în sfârșit, cuprinsă de o teamă pioasă, se hotărăște să cedeze și iese din biserică. Dar bărbații de arme care o întovărășeau se indignează de umilința adusă stăpânei lor. Șeful lor, un oarecare Drimys, declară că după o asemenea insultă starețul nu merită să mai trăiască și vrea să pună mâna pe sabie. Dar atunci, o minune! Sabia rămâne lipită în teacă și, cu toate eforturile, ofițerul nu poate s-o scoată. Nebun de mânie, Drimys insultă, amenință fulgeră: Blemmydes rămîne
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
slujbele religioase în limba română, deoarece Mănăstirea Dobrovăț (ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare în satul Dobrovăț-Ruși din apropiere) fusese închinată de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) către Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, iar călugării țineau slujbele în limba greacă. Deoarece starețul Mănăstirii Dobrovăț nu și-a dat acordul pentru construirea bisericii în satul aflat pe domeniul mănăstirii, sătenii din Dobrovăț-Moldoveni au plecat la Mănăstirea Fâstâci (aflată astăzi în județul Vaslui), unde au primit din partea starețului de acolo învoirea de a tăia
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
țineau slujbele în limba greacă. Deoarece starețul Mănăstirii Dobrovăț nu și-a dat acordul pentru construirea bisericii în satul aflat pe domeniul mănăstirii, sătenii din Dobrovăț-Moldoveni au plecat la Mănăstirea Fâstâci (aflată astăzi în județul Vaslui), unde au primit din partea starețului de acolo învoirea de a tăia câțiva stejari pentru a-și construi biserică în sat. Ei au cioplit bârnele de lemn chiar în pădure, apoi le-au șlefuit, numerotat și transportat în care trase de boi într-o poiană din
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
al Agriculturii, și a părintelui consilier Ion Florea, paroh al Bisericii “Sf. Voievozi” din com. Sudiți, au fost donate Episcopiei Sloboziei și Călărașilor în vederea înființării unei mănăstiri. În present, Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Pantelimon” găzduiește obștea monahală condusă de părintele stareț Ilarion. În încheiere, aș vrea să mulțumesc Sfinției Sale, Părintele Ion Florea, care mi-a pus la dispoziție informații și materiale și mi-a demonstrat că și în Ialomița “nasc oameni”. Bibliografie: 1. Cerere pentru acord de donație a suprafeței de
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Tommy tocmai a suportat o operație la gât, motiv pentru care, temporar, nu poate vorbi. Alexander se plimbă pe malul mării cu Tommy, care udă un copac uscat; tatăl îi povestește pilda patristică în care, ca urmare a ascultării față de stareț, Dumnezeu face să înverzească copacul uscat, udat cu obstinație de către ucenic. Este ziua de naștere a lui Alexander. El primește felicitări și cadouri. Familia se reunește pentru a-1 sărbători. Dar, deodată, radioul anunță declanșarea unei catastrofe planetare: război atomic
Sacrificiul (film) () [Corola-website/Science/316042_a_317371]
-
95,61% din populația localității . În prezent, satul are 847 locuitori, preponderent români. În anul 1994, în satul Bănceni s-a înființat o mănăstire ai cărei viețuitori sunt în principal etnici români și în care se slujește în limba română. Starețul mănăstirii este arhimandritul Mihail Jar. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Bănceni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%).
Bănceni, Herța () [Corola-website/Science/316219_a_317548]
-
foișor, construit la sud-vest de incintă, din chiliile aflate azi în ruină și din biserica ce se ridica în centru. Alături se află cimitirul. Biserica bolniței a fost ctitorită de Doamna Maria, iar de supravegherea lucrărilor s-a îngrijit însuși starețul mănăstirii, Arhimandritul Ioan. Lucrările încep la 20 septembrie 1696 și se vor încheia abia în 1699 prin pictarea bisericii de către meșterii menționați în chenarul din naos, aflat deasupra ușii de intrare: Preda, Nicolae și Efrem. Biserica bolniței este lipsită de
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
Albinuța”, ale cărui edificii au fost cumpărate de Episcopia de Edineț și Briceni. Inițial aici s-au așezat un grup de 8 frați, veniți de la Mănăstirea Noul-Neamț (Chițcani), în frunte cu arhimandritul (pe atunci - egumenul) Damian, numit încă de la început stareț al acestei mănăstiri. Cu străduința starețului și a fraților din mănăstire, în scurt timp s-a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune, iar obștea
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
cumpărate de Episcopia de Edineț și Briceni. Inițial aici s-au așezat un grup de 8 frați, veniți de la Mănăstirea Noul-Neamț (Chițcani), în frunte cu arhimandritul (pe atunci - egumenul) Damian, numit încă de la început stareț al acestei mănăstiri. Cu străduința starețului și a fraților din mănăstire, în scurt timp s-a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune, iar obștea mănăstirii s-a mărit, numărând în
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
se face pomenirea celor adormiți. În treburile administrative și duhovnicești, Mănăstirea se conduce de un Regulament de Organizare Internă, care se cere respectat de către toți viețuitorii mănăstirii. Pentru sporirea duhovnicească a călugărilor sistematic au loc sinaxe frățești conduse de părintele stareț. De asemenea monahii se mărturisesc și se împărtășesc cel puțin odată în săptămână. Mănăstirea noastră recomandă deasa mărturisire și împărtășire, nu doar călugărilor, ci și creștinilor de rînd, aici fiind 3 preoți duhovnici care permanent stau la dispoziția credincioșilor ce
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
poarta schitului, și biserica rămasă fără acoperiș. Mănăstirea Rudi își reia activitatea la 24 octombrie 1921, cînd, prin străduința arhimandritului Visarion Puiu, a fost aprobată restaurarea ei. În perioada celui de-al doilea război mondial mânăstirea a fost cîrmuita de starețul Ioachim Bărbuș, sub ascultarea căruia se aflau 30 de călugări. În 1948 arhipăstorul Benedict al Chișinăului a fost silit de sovietici sa închidă mănăstirea Rudi. Averea sfîntului locaș a fost confiscată, iar călugării s-au refugiat pe la alte mănăstiri. După
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
fiul lui Cesar Probo. Însărcinat cu jertfirea și persecutarea creștinilor, impresionat de credința acestora, se convertește la creștinism. Este închis și martirizat în Nicomedia în anul 303. Este patronul mesagerilor. Este sărbătorit pe 8 iulie. Alți Sfinți Adrian: Sfântul Adrian, stareț, este sărbătorit pe 9 ianuarie; Sfântul Adrian, martir, pe 1 martie; 4 martie, 5 martie, 26 august și Sfântul Adrian al III-lea, papă, pe 8 iulie. Alte variante: Adriano, Adrion, Hadrian; în forma sa feminină: Adriana, Adria, Hadria. Adrian
Etimologia numelui Adrian () [Corola-website/Science/317303_a_318632]
-
de astăzi), edictul a fost la început aplicat împotriva celor mai înfocați susținători ai lui Luther. Aceasta s-a întâmplat deoarece aceste țări se aflau sub autoritatea directă a lui Carol al V-lea însuși. În decembrie 1521, Jacob Probst, starețul mănăstirii augustine de la Anvers, a fost primul susținător al lui Luther care a fost judecat în conformitate cu edictul de la Worms. În februarie 1522, Probst a fost obligat să se dezică public de învățăturile lui Luther. În același an, s-au făcut
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
stopată. Episcopul Cozma Lostun a trecut la cele veșnice la 17 februarie/2 martie 2002, fiind înmormântat lângă zidul bisericii de la Mănăstirea Dornelor. După decesul episcopului pensionar Cozma Lostun (†2002), ieromonahul Iosif Mogârzan (nepotul mitropolitului Vlasie Mogârzan) este numit noul stareț al Mănăstirii Dornelor, ocupându-se de finalizarea construcției așezământului monahal (biserica cu hramul “Sfinții Părinți de la Soborul I Ecumenic de la Niceea”, blocul de chilii și clădirile-anexe). Construcția mănăstirii fusese începută de către PS Cozma și era pe jumătate terminată. Iosif Mogârzan
Mănăstirea Dornelor () [Corola-website/Science/316493_a_317822]
-
Ecumenic de la Niceea”, blocul de chilii și clădirile-anexe). Construcția mănăstirii fusese începută de către PS Cozma și era pe jumătate terminată. Iosif Mogârzan a fost înaintat apoi la rangul de arhimandrit. La data de 16/29 octombrie 2004, arhimandritul Iosif Mogârzan, starețul Mănăstirii Dornelor din Neagra Șarului, a fost hirotonit la Mănăstirea Slătioara ca episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe de Stil Vechi din România, cu titlul de "Botoșăneanul". Hirotonirea PS Iosif ca episcop a fost săvârșită de către ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi
Mănăstirea Dornelor () [Corola-website/Science/316493_a_317822]
-
Ambrozie de Methone (reprezentant al mitropolitului Kiprian de Oropos și Fili), de PS Episcop Photie de Triaditza (Bulgaria) și de aproape 60 de preoți și 10 diaconi. În prezent, PS Iosif Botoșăneanul își are reședința la Mănăstirea Dornelor, al cărei stareț continuă să fie.
Mănăstirea Dornelor () [Corola-website/Science/316493_a_317822]
-
tuturor ctitorilor de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace și al tuturor monahiilor și preoților care au slujit în sfântul lăcaș: După 1989, prin grija Preasfinției Sale, Arhiepiscopul Gherasim al Râmnicului, și a Arhimandritului Vartolomeu Androni, exarhul mânăstirilor din Eparhia Râmnicului și starețul Coziei, încep lucrările de restaurare a Mânăstirii Mamu. Pictura realizată de zugravii Pârvu Mutu și Marin este restaurată de Gina Barnovschi și Călin Bârzu, începând din 2004. În 2007 vin de la Mănăstirea Clocociov trei tinere monahii care rămân slujitoare la
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
absolvit Facultatea de Teologie din Atena în 1936, după care a fost hirotonit diacon (1940) și preot (1944). A îndeplinit funcțiile de arhidiacon al arhiepiscopului Hrisanthos Filippidis (1939-1941) și secretar al Arhiepiscopiei Atenei și a întregii Elade (1941-1954), ieromonah și stareț al Mănăstirii Petraki și director al Facultății de Teologie Ortodoxă Greacă "Sfânta Cruce" din Boston (1961-1962). La 22 noiembrie 1965 a fost hirotonit ca episcop și numit ca mitropolit de Zihni și Nevrokopi. La 22 mai 1974 a fost ales
Nikodimos Vallindras () [Corola-website/Science/322464_a_323793]
-
și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. Biserica de lemn din Slătioara nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, deși are o vechime mare. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca (urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice) a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi" (în prezent aflată în satul Praxia din comuna Fântâna Mare). O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea de astăzi Slătioara, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
În anumite locuri mai izolate din județul Neamț, unii preoți, monahi și credincioși au refuzat să primească schimbarea calendarului. Printre cei care au refuzat schimbarea calendarului iulian folosit până atunci în uzul bisericesc s-a numărat și ieromonahul Glicherie Tănase, starețul Schitului Pocrov (care aparținea de Mănăstirea Neamț), care, împreună cu obștea sa, a refuzat să primească noul calendar, continuând să slujească după calendarul iulian. După ce a slujit mai bine de un an după vechiul calendar, în anul 1926, odată cu adoptarea de către
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]