38,669 matches
-
oraș. Câteva blocuri înalte (metal și sticlă) zgâriau peisajul, iar coșul înalt al uzinei lăsa să iasă o dâră de fum care se strecura printre doi nori pufoși de dimensiuni apreciabile. Întinse mâna, cu palma deschisă, așteptă câteva secunde, apoi strânse pumnul. Nu se întâmplă nimic, evident, pentru că viața nu poate fi prinsă în pumn decât de câțiva oameni, iar aceștia se nasc cu acest dar, nu îl capătă pe parcurs. Își șterse cu dosul palmei o lacrimă care apăruse la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
voci că s-a terminat cu ninsorile, că gerurile vor fi doar amintire și că urmează să ne survoleze, în cel mai scurt timp, un front de aer cald. Am deschis fereastra pentru prima oară după multă vreme și am strâns în palmă câțiva stropi. I am băut. Mia venit, așa, o poftă ciudată, m-a luat un val și m-am lăsat dus de el, cum s-ar zice. Nu pot descrie gustul deosebit pe care l au avut stropii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vreodată prin minte. Mi-au trecut multe, unele mai proaste ca altele. Dar asta... Când durerea aia vrea să iasă din mine, mă fac ghem pe unde mă apucă, în baie, în bucătărie, în dormitor, trag pătura peste cap și strâng din dinți ca să nu țip, așa de tare doare. De ce nu pot să țip? Ce întrebare! Și vecinii, de ei ați uitat? Trăiesc într-o comunitate, la rândul meu, nu în mijlocul pustietății. Vecinii n-ar înțelege niciodată că iese ceva
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încinse de soare, și mi-am imaginat că-i dau chiloții jos pistruiatei din banca a patra. Nu v-am spus nimic despre ea. Încă. O să vă spun doar atât: avea foarte mulți pistrui. Și părul lung, roșcat, și-l strângea într-o coadă, îl lega cu elastic. Nu o iubeam. Dar noaptea, sub pătură, mă gândeam la picioarele ei. Și nu numai. Și la râu, după ce durerea s-a dus la ea acasă, trebuie să stea și durerea asta undeva
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a fost foarte rău. N-am ieșit din casă, cu toate că... Cu toate că nimic. Acel ceva dinlăuntrul meu, Durerea, așa cum i-am spus eu, a părut alergic la deschiderea ușii. De fiecare dată când am atins clanța cu degetele, stomacul s-a strâns înfiorător, am rămas fără aer, sortit sufocării, iar un ferăstrău care nu era bine ascuțit a început să-mi taie oasele. Unul câte unul. Începea întotdeauna de la metatarsiene, termina repede cu ele, urmau tibia și peroneul, hârș, hârș, la fiecare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cunoști cu adevărat. Să nu le aduci apă dacă nu dorești să dai, cumva, de necazuri. Să privești tot timpul în spate, atunci când te îndepărtezi de ei, fiindcă altfel s-ar putea să te trezești cu zece degete care se strâng în jurul gâtului tău, în vreme ce un penis vascularizat împinge nervos șlițul pantalonilor și îți atinge curu`. Da, aș avea foarte multe de spus la urechea doamnei Geta. Pot să simt de aici mirosul ei - parfum bun, amestecat cu transpirația rece care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
este o senzație minunată. Aș linge transpirația ei, pe cuvântul meu, aș trec cu limba în sus și în jos, de-a lungul gâtului sau între sâni. Domna Geta are sânii mari, poartă întotdeauna sutien și aș vrea să-i strâng sfârcurile între degete. Sunt convins că s-ar înfiora și ar avea orgasm. Cred că bărbatul ei este unul din acela care citește ziarul, se uită la meciurile de fotbal și uită să mai facă duș. Are ochelari cu rame
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să intre acolo. Ea e altfel. Dar e CURVĂ, iar curvele trebuie pedepsite. Știu că nu sunt primul care spune asta, dar să știți că nici misogin nu sunt. Cred în drepturile femeii. Dar cred și în dreptul bărbatului de a strânge o femeie de gât, dacă dorește. E seară. În blocul de vis-a-vis se aprind luminile, una câte una, iar Durerea din mine doarme. E așa de bine când doarme! Sunt mulți oameni pe trotuarele bulevardului, fiecare cu povestea lui. Trec
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dosul mâinii peste față, tot timpul avea buzele tumefiate. Proastă. L-am înțeles pe tata, mama nu avea niciun pic de ambiție, trăgea la jug în fabrică, în secția vopsitorie, pe urmă venea acasă, gătea, spăla, mânca bătaie, punea masa, strângea masa, spăla vasele, iar mânca bătaie, cârpea șosete, multe șosete, întotdeauna avea una de cârpit, ștergea praful sau dădea cu mătura, mânca bătaie, desfăcea picioarele atunci când avea tata chef, mai ales după ce bea se întâmpla asta, dormea puțin, gemea în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
avea să devină minusculă, la un moment dat, iar tata urma să o calce cu pantoful și să o facă una cu pământul, fără regrete. Terci. Nu a fost să fie. M-am înșelat. Terci a ajuns el, l-au strâns în pungă, un fel de pastă compusă din carne, păr, sânge, oase fărâmițate și cioburi de sticlă, așa mi-a zis cineva. Zidul ăla abia se mai ținea, dar tata s-a așezat taman la baza lui, ca să bea o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să le înghit. Durerea a avut idei din astea, iar chinul meu a fost groaznic. Durerea știe exact unde să acționeze pentru ca eu să simt tot ceea vrea ea să simt. Viermuiala aceea de oameni ai Babilonului multicolor m-a strâns ca într-o menghină, încă de la intrare. Nu, comparația nu este bună. M-a supt, da, asta este. Am simțit imediat cum orice împotrivire de-a mea ar fi zadarnică - am auzit și eu de Dante și de lăsați orice
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de a mai rămâne în viață. Un corn al abundenței, mallul. Babilonul. Construit pe pământ de mâini și creiere diabolice, pentru ca oamenii să-și satisfacă setea și foamea. Poftele carnale. Dorințele ascunse și nemărturisite. Plăcerea de a acumula, de a strânge, de a lua, de a ține la piept, cu evalvie prost înțeleasă. Bineînțeles, nimic nu este gratis în Babilon. Diavolul are stofă de afacerist, iar afacerile îi merg din plin. Am cumpărat câteva creioane foarte frumoase. Sunt galbene. Și da
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Asta trăiesc eu de fiecare dată când Durerea ia o asemenea de decizie. Degetele mi-au tremurat, însă am reușit să scot din buzunar unul dintre creioane. Mi s-a părut catifelat la atingere. O minunăție de creion, l-am strâns cât de bine am putut, iar când curva a fost la distanța potrivită, belind ochii la mine ca și cum ar mai fi avut numai o secundă până la a spune mergem la mine și te pun eu pe picioare, i l-am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu șosetele. Totuși, am avut vise și mai ciudate, poate că în unele zile vi le voi povesti. Când a ajuns aproape de mine, limba a început să urce, lăsându-mi bale pe pantaloni. Apoi mi a încolăcit picioarele, fără să strângă foarte tare, și am simțit cum mă trage, centimetru cu centimetru, către curvă. Inima îmi bubuia în piept, îmi pocneau urechile, iar cerul de deasupra mea s-a mutat dedesubt, era negru, presărat cu mii de stele, am avut rău
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o plajă din Italia prin faptul că stătea cu mâinile în buzunarul șortului. Fără să știe, purta cu el o parte din sensurile înrădăcinate în mentalul nației sale; veacurile de nesiguranță în care strămoșii săi, trăitori în societăți primejdioase, au strâns bruma de bănuți (care deseori reprezenta toată averea lor) în buzunar ca să nu fie furați, se zăreau în gesturile lui (și asta aflându-se în mijlocul unui popor care începând de prin sec. al XIII-lea a introdus scrisorile de credit
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce poate nu a-ți văzut). Povara responsabilității față de propriile acte! De asta are nevoie morala. În lipsa ei ar fi imposibil a pedepsi, care e strâns legat de putere. Judecarea semenului ascunde dorința de putere asupra vieții lui. Pentru ca acest mecanism să fie posibil am inventat voința: oamenii voiesc să facă un act ori altul; de aceea merită pedepsiți pentru actele lor. În felul acesta ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu ea.Și o dădu afară pe ușă și o alungă pe biata fata să plece În pădure.Afară era prăpăd: un ger de Înghețau pietrele și un viscol de nu vedeai În fața ochilor. Anișoara făcu o cruce mare și strângându și mai tare cojocul, porni spre pădure. Înainta foarte greu din cauza troienelor și Îi tremura și inima În ea. Știa că nu se putea Întoarce acasa și stia că baba Dochia anume o alungase, ca să se rătăcească și să Înghețe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să te spetești muncind pentru ei, le curge nasul și fac pe ei.Nevasta nu se lăsă și din când În când iar Îi amintea bărbatului de copii, cât sunt de mici ăi de drăgălași, ce frumos este să-i strângi la sân, să-i legeni, să-i strigi la masă și să-i ții pe genunchi. Dupa ce răcni pe săturate, Crăciun ieși trântind ușa și nu se Întoarse decât seara.Și nu se Întoarse singur, ci cu o droaie
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
joacă În joacă, cei doi copii ajunseră să se certe(așa sunt copiii).La un moment dat , fiul lui Traian i-a spus aniversatei: Nu ești decât o fată mândră și răzgâiată! Cei drept, cam așa era. Fata se Încruntă, strânse pumnii, Îl fulgeră cu privirea pe sub sprâncenele dese, se repezi la el, Îi smulse sabia și i-o aruncă În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l aruncă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Sâmpetru să afle răspunsurile la toate nedumeririle lui.Căci Îl află pe Dumnezeu.I se Închină.Îi Încredință viața, sufletul.Slobozi oile, caprele și măgarii, le vorbi blând, lăsă stâna pustie.Vorbi cu fiecare dintre câini În parte, Îi Îmbrățișă, strângându-le grumazul, le Împărți și ultima bucată de pâine.Se despărțeau.Câinii au Înțeles ce se Întâmplă: se despărțeau.Câinii stau cu urechile și cozile plecate, urlau.Din ochii bărbatului curgeau lacrimi.Acum Înțelegea Sâmpetru ce mult Își iubea stâna
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când Își Însurau feciorii ori Își măritau fetele, el dându-le câte o pungă cu bani de aur. Când Îi mureau ostenii În război, murdărind cu sângele lor iarba de prin văi, Îi Îngropa și Îngenunchind, lăsa capul În piept, strângea pumnii, scrâșnea din măsele, dar nu plângea. Iar de se Întâmpla ca vreun om din popor să vină să-și plângă sărăcia, el nu-l alunga, ci-l primea și cu luare aminte, asculta ce i se spunea. Fie că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu cizmulițe ce-i cuprindeau glezna fină, părul împletit în cozi și bănuți pe frunte. Era tare frumoasă, cu trăsături delicate. Îmi tot spunea ceva, dar eu nu auzeam, nu înțelegeam, n-o ascultam. La un moment dat, m-a strâns de mână și mi-a spus: Domnișorule, hai cu mine! Și m-am dus. Eram ca vrăjit. Mă trăgea după ea și ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
frumos. Într-o cutiuță am găsit o perlă ciudată, un turcoaz, un lapislazuli, granat, pietre semiprețioase, pe care îmi închipuiam cum trebuie să le montez. Desenam, cream bijuterii! Mi-am făcut rost de un creuzet în care topeam metalele. Am strâns penițe de la stilourile vechi. Le-am topit, am tras fire de aur, le-am împletit, le-am adăugat câte o piatră și am încercat să le vând. Mi-am dat seama că aveau un succes extraordinar. Îmi și plăcea ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
omorât. L-am lăsat zăcând, m-am dus în cort la fete și le-am întrebat: Vreți să rămâneți cu el sau mergeți cu mine, la București? Era miezul nopții! Mi-au spus că vor să meargă cu mine. Am strâns cortul lor, am pus totul în barcă. Am intrat în cortul meu și am văzut că Dani mișca, deci nu era mort, și, plimbând lanterna pe el, m-am asigurat că nu era nici plin de sânge. Ne-am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Mă duceam de fiecare dată, zburând către ea. Într-o seară am luat-o de după umeri. Nu s-a mai retras! Când am sărutat-o, buzele-i erau fierbinți. Era îmbujorată toată. Nu mai întâlnisem o asemenea inocență. Când am strâns-o în brațe, am știut că e numai a mea. I-am spus: Ia-mă de gât! Nu pot. Pune-mi mâinile tu! I-am luat brațele și i le-am pus în jurul gâtului meu. Nu îndrăznea să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]