13,648 matches
-
Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de tomuri ce păreau să știe mai multe În privința mea decît eu despre ele. În scurt timp, m-a năpădit ideea că În spatele copertei fiecăreia din acele cărți se deschidea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
transformate În pastă de hîrtie pentru imprimarea de liturghiere, amenzi și bilete de loterie. Soarta mizeră a misteriosului autor sfîrși prin a cuceri simpatia lui Monsieur Roquefort. De-a lungul următorilor zece ani, În fiecare vizită a sa la Paris, străbătea anticariatele În căutarea altor opere ale lui Julián Carax. Nu găsi nici una, niciodată. Mai nimeni nu auzise de autor, iar celor cărora numele parcă le spunea ceva știau prea puțin. Unii afirmau că mai publicase cîteva cărți, Întotdeauna la edituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Carax, continuă Clara. Întrebam În biblioteci, În librării, În școli... mereu zadarnic. Nimeni nu auzise de el sau de cărțile lui. Nu puteam pricepe. Mai tîrziu, la urechile lui Monsieur Roquefort a ajuns o poveste despre un individ care tot străbătea librăriile și bibliotecile În căutarea unor cărți de Julián Carax și care, dacă le găsea, le cumpăra, le fura sau le obținea prin orice mijloace; apoi, imediat, le arunca pe foc. Nimeni nu știa cine era, nici de ce făcea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră, străbătînd cinci capitole, pînă cînd mi-am simțit gîtul uscat și o jumătate de duzină de ceasuri de perete răsunară prin tot apartamentul, aducîndu-mi aminte că, pentru mine, se făcea tîrziu. Închisei cartea și o privii pe Clara, care Îmi zîmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dacă e fericită. Și dacă și-a iertat tatăl. Cu puțin Înaintea zorilor, avînd cu mine doar o lampă cu ulei, am pătruns Încă o dată În Cimitirul Cărților Uitate. CÎnd am făcut-o, mi-o imaginam pe fiica lui Isaac străbătînd aceleași coridoare Întunecate și nesfîrșite cu aceeași hotărîre ce mă călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început am crezut că Îmi aminteam ruta pe care o urmasem la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mi-am luat rămas-bun de la roman făcîndu-i cu ochiul și am repus la locul ei antologia lui Jovellanos, zidind astfel primul șir. Fără să mai zăbovesc, m-am Îndepărtat, călăuzindu-mă după crestăturile pe care le lăsasem pe drum. În timp ce străbăteam tuneluri de cărți prin semiîntuneric, fără voia mea am fost cuprins de o senzație de tristețe și descurajare. Nu mă puteam abține să mă gîndesc că, dacă eu, din pură Întîmplare, descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care străbătu peretele Îmi Îngheță inima. PÎnă și doña Encarnación Își pierdu poza de guvernantă și Își duse mîinile la inima ascunsă sub pliurile abundente ale pieptului său luxuriant. Tata bătu din nou: — Fermín. Hai, deschide-mi. Fermín urlă din nou, izbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în Ciad și Orrorin în Kenya) coboară pentru prima dată din copaci - fără îndoială, în urma unei mari secete - și se adaptează mersului biped. Două milioane de ani mai târziu, o altă specie de primate, australopitecul, coboară și el din copaci și străbate ținuturile Africii Orientale și Australe. După alte trei milioane de ani, în aceeași regiune, doi dintre descendenții săi, Homo habilis și Homo rudolfensis, selectați de exigențele mersului biped, stau deja mai drept - așadar pot purta un creier mai greu. Culegători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
chiar unele vegetale la copt și, prin urmare, își hrănește mai bine creierul. De asemenea, înțelege că se poate folosi de anumite forțe înconjurătoare, ceea ce constituie o schimbare considerabilă. Tot acum inventează primele sale încălțări, își coase primele haine și străbate Europa, continent rece, acoperit de păduri. Descendența lui Homo sapiens se împarte în mai multe ramuri. Una dintre ele evoluează înspre Homo neandertalis. Acum 300000de ani, acesta cutreieră Africa, Europa și Asia. Pentru prima dată, construiește pe unde trece colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
apare și șomajul, pentru cei care nu mai contribuie direct la procurarea hranei. După 5 000 de ani, clima planetei se încălzește și mai mult; ca și celelalte animale, primatele ies din adăposturi și-și reiau peregrinările. Homo sapiens sapiens străbate nu numai Europa și Asia, dar și Australia, un continent pe care l-au mai vizitat poate și alte primate îa fost un extraordinar periplu maritim, mult dincolo de linia orizontului). Ajunge și în cele două Americi, foarte probabil pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nouă la sută, iar pentru partidul de stânga, doi și jumătate la sută. Extrem de puține voturile nule, extrem de puține abținerile. Toate celelalte, mai mult de șaptezeci la sută din total, erau în alb. Descumpănirea, stupefacția, dar și zeflemeaua și sarcasmul, străbătură țara de la un capăt la altul. Orașele din provincie, unde alegerile decurseseră fără accidente și fără agitație, cu excepția, pe ici, pe colo, a unei ușoare întârzieri pricinuite de vremea rea și care obținuseră rezultate ce nu erau prea diferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care trec de la aplauzele din capitoliu la aruncările de pe stânca tarpeană, ca și cum ele însele n-ar fi fost o parte activă în pregătirea dezastrelor. Ceva dreptate aveau zeflemiștii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o neliniște care evita să se manifeste cu voce tare, în afara cazurilor în care o persoană era cu perechea sa ori cu cei intimi, un partid cu aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cum să știi cine are dreptate. În ce privește cel de-al doilea punct, acela despre ce or face agenții serviciilor secrete, aici avem certitudini din belșug. La fel ca alți muncitori onorabili și demni, pleacă în fiecare dimineață din casele lor, străbat orașul de la un capăt la altul, în căutare de indicii și, când li se pare că peștele e gata să muște, încearcă o tactică nouă, care constă în a renunța la ocolișuri și a-l întreba pe neașteptate pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și frate geamăn al lui thanatos, ca să-i ajute în suferința lor, turnând peste pleoapele lor încercănate balsamul suav al somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să înceapă prin a spune cu afecțiune Stimați Concetățeni sau Dragi Compatrioți, ca unul care se pregătește să anunțe că începând de mâine va scădea la cincizeci la sută prețul benzinei, pentru ca imediat după aceea să arunce în ochii audienței străbătute de spaimă un organ intern însângerat, lunecos și încă palpitând. Ceea ce avea să comunice președintele republicii, adio, adio, la revedere, era deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise. Comisarul o împinse cu spatele, aprinse lumina și acum va străbate toate dependințele, va deschide toate dulapurile unde ar putea să încapă cineva, se va uita pe sub paturi, va da la o parte perdelele. Nimeni. Se simțea vag ridicol, un fanfaron cu pistolul în mână îndreptat spre nimic, dar cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și indignarea lui, mai degrabă mă năucea decât să mă informeze. M-am bucurat că, văzând ceasul de la magazinul Armata și Marina, și-a amintit că trebuie să se ducă să joace cărți la club, așa că m-a lăsat să străbat singur parcul St. James. X Peste vreo două zile, dna Strickland mi-a trimis un bilet întrebându-mă dacă aș putea să trec s-o văd în seara aceea după cină. Am găsit-o singură. Rochia neagră, simplă aproape austeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știam de ce părea atât de încurcat. În obrajii ei apăru puțină culoare, apoi fața i se făcu albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să capete materialitate, așa că deveni o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l aici pe Strickland. Am să fac tot ce am să pot pentru el. — Scumpa mea! zâmbi el. Vru s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu fiecare pas până când ea ajungea să-i simtă răsuflarea fierbinte pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot fără o vorbă. Și când în cele din urmă o prindea în brațe, oare ce fiori străbăteau inima ei? De spaimă ori de extaz? Blanche Stroeve căzuse pradă poftei sălbatice. Poate că-l mai ura încă pe Strickland, dar îi era foame de el și tot ceea ce alcătuise până atunci viața ei ajunsese să nu mai conteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei greșeli a avocatului său, s-a trezit deodată fără un ban, și nici el, nici soția lui nu doreau să trăiască în mizerie într-un loc unde nu se bucurau cât de cât de considerație. În vremurile când călătorise, străbătuse și mările sudului și acum era hotărât să-și caute acolo norocul. A petrecut câțiva ani la Papeete ca să-și alcătuiască planurile și să câștige experiență. Apoi, cu bani împrumutați de la un prieten din Franța, și-a cumpărat o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi tras În port, cu marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo, era imposibilă. Căută vreun semn care să Îi indice de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de ora a treia nu reușise să Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pasiuni de iubire. Nu mai aflase nimic despre ei de când plecase pentru a se dedica luptei politice din orașul lui. Iar acum reveneau, În compania morții. Moartea. De multă vreme devenise tovarășa lui de drum. Îi simțea pasul tăcut atunci când străbătea străzile Însorite ale Florenței, Îi simțea suflarea atunci când părul i se zburlea fără motiv, ca blana unui câine. Trăia În fiecare vers al viitoarei sale opere. Marele poem despre cer și pământ. Dialogul unui pelerin cu marile suflete din vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată. Albastrul pupilelor era atât de deschis Încât părea aproape alb. Când ochii i se Încrucișară cu ai lui Dante, poetul Încercă pentru o clipă senzația că, dintre toți, tocmai pe el Îl căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]