3,258 matches
-
bucată de morcov, un ac sterilizat, cuburi de gheață pentru anestezie și, de asemenea, multă furie. Strânsesem În mine atâta furie Împotriva tuturor lucrurilor, dar mai ales Împotriva familiei mele. Mi-am zis c-o să fac asta și mi-am străpuns nasul cu acul. Mâinile Îmi tremurau de nervozitate, așa că prima oară l-am stăpuns greșit și am lovit septul. Mi-a curs o groază de sânge. Însă după aceea am prins tehnica și data următoare l-am străpuns chiar În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mi-am străpuns nasul cu acul. Mâinile Îmi tremurau de nervozitate, așa că prima oară l-am stăpuns greșit și am lovit septul. Mi-a curs o groază de sânge. Însă după aceea am prins tehnica și data următoare l-am străpuns chiar În dreptul nării. — Adevărat? a spus din nou Armanoush, Însă de data asta surprinsă de turnura pe care o lua discuția. — Îhî! Mătușa Zeliha și-a mângâiat nasul plină de mândrie. — Mi-am Înșurubat acolo un inel și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zăpada acoperă casele lui Wyeth─ verande, pavajul, acoperișuri, peluze și curțile din spate, tot drumul care duce spre Rail Trail─ doar peria aspră și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-o desagă de vameși în spate RUGĂ ÎN TREI I Fă, Doamne cum vrei numai nu seca Marea Neagră a ochilor mei Că-ndureratele înneguratele și vai! contestatele lor plângeri-priviri adună oștiri Încearcă-a străbate incontinuu trădate Raiuri promise speranțe ucise Străpung depărtările necuprinsele zările II Nici Munții Carpați ai răbdărilor mele nu-i lăsa, Doamne, să se macine-n stele C-atâta cât poate omul să ducă nici piatra nu ține nici apa nu-apucă III Durerea-i comună din nou ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu învățămintele creștinismului, n-au avut atâta influență, n-au ridicat atâta pe om ca Evangelia, această simplă și populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă au fost străpunsă de cele mai mari dureri morale și fizice, și nu pentru 52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu învățămintele creștinismului, n-au avut atâta influență, n-au ridicat atâta pe om ca Evangelia, această simplă și populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă au fost străpunsă de cele mai mari dureri morale și fizice, și nu pentru 52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
abia după ce tumultoasa sa viață, înțesată de evenimente aproape incredibile, se va fi sfârșit. La șase ani lovită de poliomielită, la optsprezece victimă a unui accident teribil - un tramvai lovește autobuzul în care se afla și o bară metalică îi străpunge trupul, intrând prin piept și străbătându-i uterul -, Frida este o poveste vie despre durere și despre cei care nu își lasă visele să moară. Frida pictează în scaunul cu rotile și în pat, sprijinită de mama sa. Când reîncepe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
hanțe. Am dat cu toți cracii și pumnii propii În ușa dă la stradă, Întărindu-mă pentru tot șozu cu d-acu clasicu și violentu hau-hau. A dășchis chiar Cárdenas. — Inima bună ie mereu În perdere, i-am trântit-o, străpungându-l până În osatură c-o singură palmă. Mentoru tău financear, al doilea tată a tău, dă-i și-așteaptă la picioru ploii și tu, inactiv, sub coperiș. Dă-ți sama cât sunt dă scârbit. Te credeam d-acu muribund, indispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor înaintea ei, tânguindu-se: — Sărutăm mâna, măria ta, îndură-te și ne învață ce să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
veneau în fugă. Când ajunseră la grajd, își buluciră la un loc capetele mițoase și-și plecară nasurile cătră stăpânul lor căzut. Alexa se mișcă, își ridică de la pământ barba și le spuse cu trudă: —Să știți că m-a străpuns muierea... Atunci oamenii, fără a mai pregeta, au prins-o cu ușurință, au legat-o cu funii ș-au dat de veste la curte. De la isprăvnicie a venit a doua zi cercetare. Cum vremea era pe-nserate, boierii au găzduit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de viforul lui. Recunoșteam în asaltul lor vitejie, dar mai cu samă totală lipsă de respect. Eram și eu o victimă a bătăliei pe care specia lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a prăbușit asupra mortului. Apoi îndată s-a ridicat, privind cu ură spre tatăl său și rupând de pe el straiele-i de matasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul meu nu m-ascultă, îl tai; și dacă inima mea nu m-ascultă, o străpung! Bătrânul ulemà Selim-Hafiz a recitat psalmul regelui Daud, când s-a ridicat asupra sa fiul său Avesalom. S-a făcut apoi tăcere asupra taberii și împăratul a ieșit călare împotriva ordiei de la Amasia, singur. Privea neînduplecat, ca un îmblânzitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a ajunge aici, trebuie să-mi imaginez universul în care un astfel de act care mă șochează se poate înscrie și părea normal, în care poate avea un sens, constituind chiar un fapt banal. Cu alte cuvinte, este necesar să străpung, pentru o clipă, imaginarul cultural al celuilalt. Raymonde Carroll Mulțumiri Precum se obișnuiește, ținem să le oferim mulțumiri câtorva persoane fără de care această carte s-ar fi născut mult mai greu. Le adresăm cele mai calde mulțumiri lui Alexandru Călinescu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atât de puțin reale. Se opresc cândva și pare că am uitat. Peste mai mult de o oră, este acum spre unu și jumătate, un zgomot infernal inundă strada. Sar din nou la geam: mii de faruri în culori variate străpung noaptea, desfac zăpada în curcubeu, mii de rotițe și lanțuri extraterestre zdrăngăne ca în clipele de pe urmă ale invaziei Terrei, iar Pythia din mine este mută. Într-un târziu abia, când uriașa mașinărie dă colțul, înțeleg: este un vehicul japonez
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un val. Îmi sprijin capul în palmă, brațele așezate cuminte pe stâncă, privesc în zare. Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui, un pârâu respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aerul rarefiat, Muntele se ridica asemeni unei primejdii dorite, proteguitor și indiferent și plin de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-a învelit iarăși în cortine de aburi și privirile umezi și îndurerate nu străpungeau decât veșnicia și nimic altceva. Ca o himeră necesară. Au coborât, în timp ce soțul Mioarei schia. S-au așezat la o cafea cum făcuseră cu ani în urmă. Între ei erau amintiri, tăceri și din nou amintiri. „Mama s-ar bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lemn peste brațul unui lac artificial și trecură de scheletul ars al Country club-ului, din care rămăseseră doar falsele coloane de lemn În stil Tudor, din ciment vopsit. Carcasa unei șalupe cu motor zăcea În apa mică, avînd puntea străpunsă de buruieni care Înaintau pe plajă, pînă la cenușa hotelului. În fața lor, un camion militar Întorcea prin poarta unui obor de vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să vă atingeți de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea. 13. Nici o mînă să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre, sau să-l străpungă cu săgeți: dobitoc sau om, nu va trăi." Cînd va suna trîmbița, ei vor înainta spre munte." 14. Moise s-a coborît de pe munte la popor; a sfințit poporul, și ei și-au spălat hainele. 15. Și a zis poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, 20. (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: "Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata." 21. Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare, încît Moise a zis: "Sunt îngrozit și tremur!"). 22. Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
acela de capcane, de induceri în eroare. Ca, de pildă, acea phasma, acea fantomă golită de substanță cu care îl va păcăli pe Pentheu în timpul distrugerii palatului. Pentheu va porni în urmărirea acestei fantome cu aspect strălucitor și o va străpunge cu sabia, crezând că, astfel, îl omoară pe Dionysos. Vicleșugul prin care zeul îi va răpune și pe Agave și pe Pentheu este de o desăvârșită ambiguitate. Agave își va urmări și ucide fiul, crezând că urmărește și ucide o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aparține și ea lumii fantomelor și a acelor imagini din vis cărora le dă glas, sentimentul că aparține acelei „alte lumi” evocate chiar în discuția cu Cotrone despre Sgricia, bătrâna care văzuse Îngerul. Figura Sgriciei, femeia a cărei privire poate străpunge peretele transparent, o interesează realmente pe Ilse. Când îl întreabă pe Cotrone dacă Sgricia se crede moartă, acesta îi răspunde: „Se crede într-o altă lume, Contesă, ca noi toți, de altfel”. Iar evocarea acestei alte lumi o tulbură profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe bietul Ramses cu premeditare, prin surprindere, străpungându-l pe la spate cu frigarea în inimă, pentru că acesta a refuzat să-i împrumute abonamentul pe calea ferată, sub pretext că fotografia lui nu seamănă deloc cu capul de păstârnac care ar fi putut să provoace confiscarea carnetului. Cum textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]