6,493 matches
-
și realitatea prin scris-. Transhumanța scriitoricească de la critica literară la versuri, de la dramaturgie la proză, de la un gen liric la unul umoristic, are un vector comun, necesar sau stimulent scrisului, un “change of writing style” ... Citește mai mult Exilat în strigăt, Viorel SavinEditura Ateneul Scriitorilor, BacăuExistă o etapă anume pe parcursul devenirii unui scriitor...să o numesc a deplinului. Un scriitor, după ce concepe un număr de opere, umple cupa creației cu idei în mod diferit, deodată diferit, față de acumulările sale scriitoricești, schimbă
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
mulți, mulți ani să rătăcesc în splendori-filon să mă răcoresc și să-mi astămpăr - setea, de zbor înalt, ierburi moi, senin și înțelesuri ... Pitoresc? Poate, dar nu mă amăgesc... Timpul, cu coasa în claie de vers îl răstălmăcesc, sub toate strigătele hăulesc, în păduri de dor mă adăncesc... Astfel, mulțumesc, clipei de soare împărătesc și-n echilibrul cerului mă topesc... Referință Bibliografică: Sete / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SETE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379316_a_380645]
-
Mari cântă cu emoție sublimă, fior sacru și sfântă bucurie Imnul Învierii Domnului și al Neamului nostru binecuvântat. Tuturor prietenilor mei scriitori și cititori de pretutindeni, din candela sufletului cerului meu de April vă dăruiesc un verde luminos și înălțător strigăt: HRISTOS A ÎNVIAT! -------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU +Joia Mare-13 Aprilie 2017 Brusturi-Neamț URARE PRIETENILOR MEI DRAGI S-AVEȚI PE CHIP FRUMOSUL-STRĂLUCIRE ȘI-ASEMĂNAREA SACRĂ NUMAI CU IUBIRE! S-AVEȚI ÎN MINTE HAR, LUMINĂ, DĂRUIRE ȘI GRIJA CERULUI ALBASTRU CA ÎMPLINIRE! S-
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
la fel, fără înoarcere... mereu. E un cerc, o roată care se-nvârte și se mișcă mereu, deși sunt piedici, deși strigă mulți că nu e drept... Va fi mereu ce-i între cuvinte, va fi mereu ce e între strigăte de deznădejde. Căci liniștea vorbește mai mult în suflet decât oricine. E o teamă că fără acțiune va fi același timp, e o frică mare că fără cuvinte nu se va schimba nimic.”( Tăcerea de sticlă / Lungu Lenuș). Tot în preajma
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Ieșire 20, 2-3), cuvântul “tău” indică adresare directă și apartenență clară. Noi suntem ai Domnului, Dumnezeu este al nostru. Acest lucru este confirmat din generație în generație în tot Vechiul și Noul Testament și până azi, într-un fel, culminând cu strigătul Sfântului Apostol Toma copleșit de uimire și bucurie:”Domnul meu și Dumnezeul meu!”(Ioan 20, 28). Cât este de frumos și de semnificativ să constatăm că la adresarea lui Dumnezeu către om la începuturi:” Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”..., aflându
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎNGERI Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului Știați că există îngeri ? Îngeri fără aripi Cu ochi catifelați Care desenează În suflete soare, Modelează Din strigăte zâmbete, Picură în lumina ochilor rouă, Îngeri care zboară prin gânduri Și dau culoare viselor. Te strâng de mână În tăcere pentru A povesti totul, Schimbă surâsuri pe lacrimi, Nopți pentru zile, Ploaie pentru soare. Cred că sunt îngeri Cu
ÎNGERI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369148_a_370477]
-
Lumea-și plânge neputințele, Ce-au lăsat demoni a frânge, În brațele lor, credințele, Inima țării e-n sânge!... Ecoul suferinței ce-arde Glorios, trecând prin timpuri, Se-aude așteptând departe, În tăceri ce-apasă chinuri... Clipa răzbunării e-aproape, Strigătele vii ce-o cheamă, Se îmbrățișează în șoapte, Înfruntând lin orice teamă... Istoria e martoră dreaptă A celor ce-au scris-o prin ei, Cu viața ce le-a fost nedreaptă, Eroi ai zilelor de ieri!... Lacrimi înghețate se preling
LACRIMI CURG PE-AI ŢĂRII OBRAJI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374154_a_375483]
-
timpului cu bocancii necurățați, e ca un gest al clovnului care-și pictează buzele mai largi tot mai largi. Păcăleala se așterne pe umbrele nopților nedormite. Fastul circului anunță prin cornul înfundat, noua zi. Dimineața își taie răsăritul într-un strigăt scurt de pasăre. Se atinge pământul cu vârful bont al creionului colorat, se rotunjește păcăleala. Cercurile zboară. Omul, cu zâmbetul înghețat larg, tot mai larg, dansează cu cercul mai mare. Acrobațiile reîncep. Totul saltă în vârful unui con de brad
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
curat. Abia aștept să pot gusta liniștea izvorului alb, fără să mai fiu obsedată de zidul cetății metaforelor induse de furtunile provocate de mine însămi în propria-mi lume a cuvintelor curate. ****** - Anna, sunt în mine două șiruri prelungi de strigăte. Unul tăcut, întors spre pământ și altul înalt care ridică iarba cuvintelor deasupra punctelor nesfârșite din care se nasc monștri. Sunt în mine adunate semnul tău și al crucii cuvintelor plecate să adoarmă orbii printre lacrimi și zâmbetele inimilor vii
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
slăbănog, Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul În iarnă; primăvara, le-or împușca. Al lor păcatul! Pe drumurile din pădure, trec sănii șir, trase de cai, Pline de strigăte voioase din piepturi prinse în alai, Cu zurgălăi prinși la zăbală și cușme dacice pe cap, Și chiote pe care munții cât sunt de mari nu le încap. Pe pârtii se întrec schiorii în pluguri și în cristiane, Iar cozile
E IARNĂ-N MUNȚI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374212_a_375541]
-
crez”. Să analizăm, după mărturisirea de mai sus, care au fost pașii pe această cale spirituală și artistică. Prima oară, poetul a căutat „Adevărul din cuvinte” (editura Litera, 1984), dar pentru o căutare atât de profundă avea nevoie de un „Strigăt din copilărie” (editura Dinastic, 1995). „Moartea, un fluture alb” (editura PIM, 2015), i-a dat ocol de atâtea ori, fascinându-l cu frumusețea ei metamorfică, dar poetul, încă trăitor pe această lume, dator iubirii eterne, dar și amintirilor care zidesc
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
de rămas bun. Va fi publicată în ziarul România din 20 iunie. "Vremea trece, vremea vine", totul moare și iar se naște, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternității rămânând unic. Viața, timpul, iubirea devin la Eminescu un strigăt, o recunoaștere a imposibilității de a trăi cu gândul la împlinirea totală a omului. "Suflet nemuritor "pentru eternitate va rămâne un strălucitor "Domn al nopții" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia să, prin înălțătoarele ei idei
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
lunile amare ale vieții? Ai să-mi spui mâna destinului sau imposibila uitare, că inima e un vânător singuratic într-o euforie perpetuă a hoților de frumusețe! Cad și se scutură frunzele străpunse de lacrimi de ploaie. Oare ultimul lor strigăt e auzit de copacul Timp?...e Toamna lor din urmă? ... Acesta e adevăratul Sfârșit! http://www.youtube.com/watch?v=wrSb8TIgASk Referință Bibliografică: Poem final pe frunze de arțar ... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
Există o dinamică interioară a cărții, autoarea conducând-o cu talent nativ, din instinct, aș spune, marcată de prea-plinul existenței sale tumultuoase, la ceasul unui bilanț în egală măsură lucid și sentimental. Din Hadesul întunecat (fundul subpatului în care lipsa strigătului primordial o hărăzise morții), fetița „de nevoie” se ia la trântă cu exponenții unui regim concentraționar ce avea s-o izbească din plin, fără s-o îngenunchieze însă, reușind să-și „domesticească” suferințele, cu înțelepciune și fermitate, abia la maturitate
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
1-12, 15-16). Sfinții Evangheliști Marcu și Luca vorbesc numai de mânzul asinii nu și de asană: Mergeți.. îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum nici un om. Dezlegați-l." (Marcu 11, 2; Luca 19, 30). Strigătele de primire exclamate de mulțime au fost variate, așa cum se desprinde din Sfintele Evanghelii. Marcu: "Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este Împărăția ce vine a Părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!" (11
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
a lungul secolelor Întreaga această mărturie a faptului dumnezeiesc, starea de bucurie sinceră a mulțimilor care au strigat pentru toate minunile pe care le-au văzut cât și starea de invidie și răutate a fariseilor care-I reproșau Mântuitorului pentru strigătele ucenicilor și o dată cu ele și cele ale mulțimilor sunt înfățișate de vechii noștri iconari cu toată iscusința cerută de importanța faptului dumnezeiesc al Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, fapt prin care Mântuitorul se descoperă și este mărturisit de
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
mult decât cei înaintați cu vârsta anilor dar gârboviți de povara păcatelor, a împietririi inimilor. Prezența și fapta lor au fost spuse mai dinainte de prooroci cu privire la Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim (Psalmul 8, 3). Aceștia au întâmpinat cu strigăte pe Mântuitorul la intrarea în Cetate, cu toate că Evangheliile nu menționează; se înțelege de la sine că de la o asemenea adunare ei nu puteau lipsi și, mai ales ei, copiii, prezenți ca în toate împrejurările de acest fel, ei au strigat și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
se înțelege de la sine că de la o asemenea adunare ei nu puteau lipsi și, mai ales ei, copiii, prezenți ca în toate împrejurările de acest fel, ei au strigat și după ce Mântuitorul a intrat în Ierusalim și apoi în templu; strigătele lor nevinovate, sincere au făcut însă pe arhierei și cărturari să se mânie și să-I reproșeze Mântuitorului (Matei 21, 15). Asinul care-L poartă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pășește mâncând din ramurile de copaci, așternute de mulțimi. Zugravul-teolog
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
metaforă, etc. În acest areal se încadrează, cu certitudine, volumul despre care scriem. Tăcerea de după creație, devenită un stil de raportare la terestru sau cosmic, naște un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, după cum aflăm: „Un mare strigăt de Tăcere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Patria mea e tăcută și blândă.” „Prin labirintul Tăcerii” îi dă posibilitatea cititorului - călător în spații fictive - să cunoască „Bruscul portret al Tăcerii”, „Tăcerea, ca o femeie mută”, „Rugăciune în Tăcerea inimii”, „Destin în Tăcere, destin în mirare”, „Un mare strigăt de Tăcere-i versul.” „Imnele Tăcerii” aduc în prim-plan structuri complexe în care apar atât substantive cât și verbe metaforizate: „O, Tăcere albastră cu nume de mare”, „Când în Tăcere cade drept Cuvântul”, „Urubu în Tăcere sunt”, „Munca norilor
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Nimrod”, urmașul lui Noe, al cărui turn a fost clădit din cuvinte, echivalează cu asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a durerii umane, a martirajului: „Aer! Tăcerea vrea să moară!”, „Tăceri față în față îmi spintecă prezentul”, „Tăcerea tace, strigătul suspină”, „Nimrod, Tăcerea clatină hazardul”. „Tăcerea din Cuvinte” concentrează lirismul în poeme de stare: „În inimă Tăcerea te visează”, „Un madrigal de vară Tăcerea inventează”, „Mă strigă Tăcerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tăcerea-mi știe vorba”, „Tăcerea din
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Mai dă-mi răgaz,te rog, să cred în nemurire, în muguri albi, în păsări argintii; aș vrea să pot să-ntârzii momentul despărțirii, aș vrea să pot să-mpiedic venirea altui timp. Acum când pleci mi-e inima un strigăt lung în noapte, iar sufletul mi se desface-n bucățele! Întind o mană să te simt cât mai e vreme, ca să te port cu mine până dincolo de moarte. Referință Bibliografica: Despărțire / Nina Dragu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309
DESPĂRȚIRE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362197_a_363526]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DESCÂNT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce sunt eu Ana, cu chipul de ceară, Te-ncântă- acel strigăt pierdut pe abscisă?!... Zidește-mă iute, faptura să-mi piară, Dar lasă-mi o geană spre tine deschisă!... De ce eu sunt Ana-ntre pietre și scânduri, Lumina se stinge și visele mor, Iar umbra valsează scriind printre rânduri Sonata uitării
DESCÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362281_a_363610]
-
scânduri, Lumina se stinge și visele mor, Iar umbra valsează scriind printre rânduri Sonata uitării pe-aripi de condor. Te-oprește o clipă, privește spre soare, Cu palmele pline de lutul flămând, Așează-mă-n cântec, chemări de cucoare Și strigătul meu va fi un descânt!... Referință Bibliografică: Descânt / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DESCÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362281_a_363610]
-
acestui eveniment-catastrofă, fără să se intereseze de derularea spectacolului, să verifice sala, pericolele pe care le prezenta până și pentru cel mai prost pompier, polițist de proximitate, sau vreun idiot de funcționar administrativ de la primărie. - Mamă, tată, ajutor ! Astfel de strigăte s-au făcut auzite după evenimentul tragic, dar tații și mamele erau acasă sau în altă locație, nebănuind nici pe departe că acei copii ai lor îi chemau din instinctul pur patern sau matern, ca să le salveze viețile. Moartea și-
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377768_a_379097]