4,124 matches
-
pentru el. Un accident tragic a avut loc, sâmbătă, în cantonamentul lui Galatasaray de la Florya. Un fotoreporter al cotidianului Sabah, Erkan Koyuncu, a încercat să intre în complex tocmai când poarta de fier se închidea, capul fiindu-i prins și strivit între aceasta și zid, scrie gsp.ro. Angajații bazei au redeschis-o imediat, iar fotograful de 37 de ani s-a prăbușit la pământ, însângerat. Medicii clubului i-au acordat primul ajutor, făcându-i masaj cardiac, în așteptarea ambulanței. Totul
Fotograf ucis în cantonamentul lui Galatasaray de la Floria by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79141_a_80466]
-
acuzat discrepanța dintre posibila idealitate a lucrurilor și realitatea lor ternă, dezarmantă: "gura ca o stomă/ corp cu oase de lavă revărsat peste materia inflamabilă". Sau: "mici suprafețe de retină se înghesuie una într-alta/ sub dictaturi clar-obscure". Sau: "șerpi strivindu-și testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite în timpul concepției/ cu lumina viermilor de mătase prin vulvele fremătînd". Formația medicală a poetului se rostește și în pasaje încă mai elocvente: "mașinile de morgă deșertau sacii de plastic pe
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
dădu seama că uitase de asta și că bărbatul i se adresa lui. Cu mîna liberă, bărbatul își aruncă țigara și dădu la o parte un fald al prosopului. Eliberă drept în jos un jet care făcea spume pe pămînt, strivind chiștocul țigării, și îi spuse lui Houston: - Dacă vezi ceva care te interesează, dă-mi de veste. Simțindu-se ca un netot, Houston intră în club. Înăuntru, două flipineze în rochii țipătoare, înflorate, jucau pinball și discutau pe un ton
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
un zâmbet. Viața e uneori exact așa cum trebuie... un porumbel alb și pietre memoriale - natura plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump. O lacrimă Îmi alunecă pe obraz. Dar soarele o usucă repede, iar peste ultimele rămășițe ale zidului văd două flori apropiate, două flori care se ating. Mă uit atent și văd
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
reușit să-și omoare nepotul când s-a rostogolit peste el, a scăpat de povara greutății. În ianuarie 2012, a fost achitată, după ce a fost acuzată că și-a ucis nepotul atunci când s-a rostogolit peste el și l-a strivit cu cele 468 de kilograme pe care le avea, scrie The Huffington Post. După achitare, femeia a decis să slăbească cât mai mult posibil, iar viața tinerei va transpusă într-un documentar care va fi difuzat în decembrie, de TLC
Cum arată "ucigașa de jumătate de tonă" după ce a slăbit 378 de kilograme by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63013_a_64338]
-
factură suprarealistă. La originea acestei interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale. Constantin Abăluță este un poet al singurătății înr-un univers care riscă să îl strivească sub greutatea propriei sale banalități cotidiene. Nimic nu îl înfioară, cenușiul este culoarea care îmbracă golul existențial, zilele curg într-o nesfârșită transă. Universul său este unul minor, al faptelor cotidiene, lipsite de relief, ca la Mircea Ivănescu. Viața în
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-o prea mult. Rana timpului Mă doare clipa ce nu mai este. Mă doare rana deschisă a timpului. Mă doare amintirea buzelor tale, A gândului Că niciodată n-o să te am întreg, complet și etern. Mă doare amintirea frântelor gânduri Strivite sub talpa singuratatii. Mă doare absența ta Mai presus decât puternica-mi voință. Dilema Totul a fost frumos Până când am început Să ne întrebăm Cine suntem. Obosiți e atâta amorțeală Am început să rătăcim Ca niște picături de ploaie Fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
plină Cu-agenți și-i tot cauți în vechi amintiri, Ce misterioasă e-această mașină, Lovește din ziare, din cărți, din priviri. Popoare dispar, zeu-n ceruri suspină, Pămîntul de morți este zilnic mai greu, Dar nu ruginește eterna mașină, Strivește destine, surîde mereu. în miresme îngropat în zori o să ne-atace trandafirul, Treziți copiii, spuneți-le clar Că a sosit minutul milenar Să vă spălați pe suflete cu har și să înapoiați, golit, potirul Ce duce-n Dumnezeu la ora
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dacă moartea naturală, odată ce-i inevitabilă, constituie o lege a vieții, moartea spirituală a creatorului, mai ales când ea e provacată de status quo, echivalează cu o crimă supremă. în puținele poeme post-dcembriste, adorarea libertății și frumuseții conștiinței umane este strivită de indiferența deplină a celor puternici ai lumii de azi. “Când o operă pare a o lua înaintea epocii (a o precede) “ scrie Cocteau , “este pur si simplu deoarece epoca a rămas în urmă”. Oricând s-ar fi scris rândurile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija de-a nu deranja furnicăria irascibilă, imprevizibilă în căile hărmălaiei generale...
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
am apropiat de fereastră și am privit spre port. O dată cu sirenele, milioane de șoapte, într-un singur zvon, treziseră orașul: "Arde împăratul Traian". Ardea cel mai mândru vapor al marinei comerciale române. Nu vedeam decât marea, departe, marea care gemea, strivită de sunetul sirenelor. în sute de voci, topite într-o singură voce, sute de sirene sunau alarma și dădeau vasului în flăcări ultimul onor. încet, în prelunga lor uriașă tânguire, împăratul Traian pierea. Infinitul devenise roșu. Marea cunoaște reverii diurne
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești De asfaltul pe care aștept Să-mi ghicesc destinul În măruntaiele îngerului. catedrale închise Catedrale închise Ca niște case cu proprietarul plecat Fără să spună pe cât timp, Fără să lase adresa. În jurul lor orașul Rotește tramvaie și biciclete, Claxoane, reclame
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
atmosferice. Ca eu să-mi pot mișca stiloul pe hîrtie trebuie să înfrunt aceste rezistențe dezvoltîndu-mi un tonus muscular. Dacă nu l-aș avea deja, nu numai că n-aș putea să-mi mișc mîna, dar în plus aș fi strivit, cu mînă cu tot, de atracția gravitațională. Dacă sînt și scriu acest text este pentru că am un tonus ce-mi dă puterea să înfrîng aceste rezistențe. Dacă aș trăi în imponderabilitate, piedicile exterioare fiind nule, tonusul meu ar fi nul
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe-n conturul ușor tremurat al unei sexualități virginale, al unei pudori atacate de marile taine, feminitatea aceea copleșitoare a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce-l strivesc între coapsele lor pe plușul memoriei. Dar Ghiuri, tatuatul din cap până-n picioare cu femeile pe care le-a iubit" Dar Gheran? Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva tulburător, ascuns și dezvăluit în același timp
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
picioare afară din ring. Cel ce se hrănește cu pauze. Eu rămân aici cu frigul, cu totul. Frigul e făcut din ghemotoace mari de păr ud, înghețat. Frigul e apropierea. Prin somn mă privești ca pe un zid colorat. Te strivești în vis de un zid colorat. Frumusețea mea te închide în cutia ei de conserve. Nu e numai privirea mea aici. Sunt privirile tuturor femeilor care nu te-au privit. Sunt gesturile tale de renunțare. Și gesturile mele cu ochii
Pe marginea somnului, eu by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4816_a_6141]
-
de grâu. Eu am privit de aproape doar nuferi blestemând. Al cui e semnul și de unde vine? Un altfel de asfințit între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă-n rang... și
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
e pe hîrtie. Inima nu-mi bate, scrie Sufletu-n litere fine Sau groase și colțuroase, Încîlcite, necitețe. Ochiul, ca să le răsfețe, Se uită lin prin mătase La ele și nu pricepe, Pricepe, nu-i vine-a crede C-a strivit un flutur verde Cînd încet pleoapa își lasă. Vița mea nu e în mine, Ci în roua grea și moale A minunii ce începe, În păduri mari de rășine, Sub rochia largă-n poale, De la coapsele matale Îmbrăcate cu ațică
Viața mea nu e în mine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9582_a_10907]
-
sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
paște brândușele. O respirare cât o silabă - și vom atinge cerul. Am spus da Duhului Sfânt al Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între dinți. Cuprinși de toropeală, îngerii își trag sufletul pe ruguri. Zeii au ațipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
scriitorii ruși, cu excepția criticului de artă Aleksandr Benua/ Alexandre Benois, pentru care Petersburgul este un oraș extraordinar, "cu frumusețea căruia puține se pot număra", se constată o omogenitate a atitudinii negative, de fapt duale, căci majoritatea se simt atrași și striviți de capitala impusă Rusiei de Petru. Și autorul-custode ne conduce de astă dată printr-un alt fel de muzeu al istoriei și culturii ruse, un gen de muzeu al figurilor de ceară, în care face opriri mai scurte sau mai
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
se face, Doamne, că nepăzit și-nchis, Cuvântul Tău e-ntreg în ce-ai făcut și zis. Văzută niciodată de la-nceput de sorți Coperta-ți iscălită ne-a-mbrățișat pe toți. O, Doamne, ține-o veșnic deschisă și pre noi Nu ne strivi, nevrednici, cu fila de apoi. Psalmul V Săpăm, uituci, morminte și lustruim statui, Dar nu-nvățăm din vina și slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva care arde pe dinăuntru care îmi bate cuie în șira spinării care ne îndepărtează unul de altul definitiv. Nu vom sfârși în nici un paradis în nici un infern dragostea mea ne vom târî
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]