3,238 matches
-
unui rechizitoriu adus jurnalismului obiectiv practicat în acea perioadă, el condamnă într-una din povestirile sale divorțul simbolic al jurnalismului american dominat de realitatea victimelor Marii Crize Economice. Este un exemplu de jurnalism literar ce recuză influența paradigmei obiectiviste asupra subiectivității jurnalistului. Într-un oraș din Vestul Sălbatic, un doctor ce înțelegea suferința victimelor Marii Crize și un editor de ziar ce nu o înțelegea îl duc pe Anderson într-o tavernă ce servea drept loc de întâlnire pentru șomeri și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
copilărie", caracterizând-o drept un loc în care "nu se bea mult", probabil deoarece puțini își permiteau (225-26). Pe parcursul serii doctorul și editorul se contrazic pe tema semnificației sociale a obiectului analizei lor și din această dispută reiese discrepanța dintre subiectivitatea editorului și ceea ce vede - o lume pe care o obiectivizează profesional: ""Dar acești fermieri", spunea el, "au fost dintotdeauna niște plângăcioși înnăscuți". Editorul se simțea în avantaj și nu se mai opri din vorbit... Spuse că în unele State se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acord. "Un sărac rămâne un sărac", spuse el făcându-mi din ochi. Apoi începu să vorbească despre om și oportunități: "Orice s-ar întâmpla, dacă un om e făcut dintr-un material bun, va supraviețui"" (229). În loc să încerce să înțeleagă subiectivitatea șomerilor, editorul se distanțează de ei și îi judecă după ceea ce crede că nu este el, și anume bruta de Celălalt. Divorțul subiectivității sale de lume se reflectă clar în următorul fragment: ""Eu sunt un individualist", spuse el, " Nu ar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
întâmpla, dacă un om e făcut dintr-un material bun, va supraviețui"" (229). În loc să încerce să înțeleagă subiectivitatea șomerilor, editorul se distanțează de ei și îi judecă după ceea ce crede că nu este el, și anume bruta de Celălalt. Divorțul subiectivității sale de lume se reflectă clar în următorul fragment: ""Eu sunt un individualist", spuse el, " Nu ar trebui să îl ascultați pe doctor, el este un sentimental"" (227). Ceea ce vrea să spună editorul este că, fiind individualist, el se separă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este relevantă întrucât ne amintește de sentimentalismul optimist al lui Richard Harding Davis ce spera din tot sufletul ca ostaticii de la Louvain să nu fie executați. Chiar dacă punctul său de vedere este sentimental, el apelează la speranță pentru a înțelege subiectivitățile altora. Tema "În căutarea Americii" a dus la apariția unui jurnalism literar cu un grad descriptiv mai ridicat, ce nu se limita doar la relatarea călătoriilor făcute cu automobilul. La sfârșitul anilor '30 ai secolului al XX-lea, editura Farrar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din jurnalismul literar instrumental și respectiv din cel descriptiv al anilor '30, iar în al doilea rând, anticipează jurnalismul anilor '60 ai secolului al XX-lea. Prin urmare, ambele lucrări reprezintă cei doi poli ce formează un spectru prin care subiectivitatea pare să opereze în încercarea sa de a se apropia de lumea obiectivizată. La fel ca Lafcadio Hearn la sosirea sa în Japonia în 1890, Agee a fost însărcinat în anul 1936 cu scrierea unei povești pe care el nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bogați și puternici ai revistei Fortune" (145). Săracii erau, într-adevăr, reduși la stadiul de brute senzaționale. Dar, după ce s-a implicat în viața a trei familii de arendași din Alabama, Agee nu a mai reușit să își înlăture propria subiectivitate din povestire. În schimb, în prefață a mărturisit că a început să scrie această carte cu scopul de "a recunoaște măreția unei secvențe de existență neimaginată/nebănuită și pentru a concepe tehnici destinate înregistrării, comunicării, analizei și apărării acesteia" (xiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
persoanele despre care vorbește acesta" (xvi). Am asistat în mod evident la declararea intențiilor autorului, și anume ca "cititorul să fie la fel de implicat ca autorul și persoanele despre care vorbește acesta". Încă o dată, scopul jurnalismului literar este de a împărți subiectivitățile între "povestitor, ascultător (spectator) și protagonist(i)" (Berger, Povestiri 286). Lucrarea Let Us Now Praise Famous Men a apărut în anul 1941 și în ea autorul își declară intențiile narative: să își destăinuie propria subiectivitate într-un efort de a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar este de a împărți subiectivitățile între "povestitor, ascultător (spectator) și protagonist(i)" (Berger, Povestiri 286). Lucrarea Let Us Now Praise Famous Men a apărut în anul 1941 și în ea autorul își declară intențiile narative: să își destăinuie propria subiectivitate într-un efort de a înțelege subiectivitatea altora, cum ar fi cea a arendașului George Gudger: "George Gudger este un bărbat, etc. Dar, bineînțeles, în efortul de a scrie despre el (spre exemplu) pe cât de sincer pot, văd că sunt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
povestitor, ascultător (spectator) și protagonist(i)" (Berger, Povestiri 286). Lucrarea Let Us Now Praise Famous Men a apărut în anul 1941 și în ea autorul își declară intențiile narative: să își destăinuie propria subiectivitate într-un efort de a înțelege subiectivitatea altora, cum ar fi cea a arendașului George Gudger: "George Gudger este un bărbat, etc. Dar, bineînțeles, în efortul de a scrie despre el (spre exemplu) pe cât de sincer pot, văd că sunt limitat. Îl cunosc numai atât cât îl
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt limitat. Îl cunosc numai atât cât îl cunosc, și numai din perspectiva din care îl cunosc; și toate acestea depind în egală măsură de cine sunt eu și de cine este el (239). Conștientizând rolul pe care îl joacă subiectivitatea sa, Agee își recunoaște limitările și implicit nedeterminarea unei lumi ce se opune unor concluzii importante atunci cînd vorbește despre Gudger: "îl cunosc, și numai din perspectiva din care îl cunosc" (subliniere adăugată). Bineînțeles, întrebarea este: ce se ascunde în spatele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ai secolului al XX-lea a devenit celebră în unele cercuri de critici (Fishkin 147). Astfel, ea a reușit ca o carte ce își propunea, asemeni lucrării lui Stephen Crane, An Experiment in Misery, un schimb sau o împărtășire a subiectivităților, nu numai prin observarea de la distanță a modului de viață al "celeilalte jumătăți" obiectivizate, ci și prin încercarea de a o experimenta prin tehnica "detaliului simțit" al lui Trachtenberg. Bineînțeles, prima jumătate a anilor '40 ai secolului al XX-lea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cărții, deși tot ea afirma că Hiroshima este "probabil cea mai cunoscută lucrare jurnalistică de după cel de-al Doilea Război Mondial (Poetics and Politics - Poetică și politică, n. trad. 92). Ceea ce lipsește aproape în întregime din această carte este recunoașterea subiectivității autorului. După cum mai spunea Frus, "este exemplul perfect al efectului luării narațiunii obiective estetizate drept model" (92). În același timp este și un exemplu de ceea ce Dwight Macdonald numea "naturalism denaturat", caracteristic jurnalismului literar practicat de ziarul New Yorker, și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înfiorare sau șoc din partea cititorului" (Another Way 63). În mod implicit, prin bariera ridicată de condescendență, Celălalt poate fi ținut la distanță. Frus are dreptate în multe privințe, dar ea nu ține seama de ceea ce ar putea fi considerat drept subiectivitate "redusă", ce există într-un spectru ce are o subiectivitate ipotetică extremă la un capăt și o obiectivizare ipotetică extremă la celălalt. Subiectivitatea se reflectă, spre exemplu, în minunatele metafore ce descriu valorile morale, pe care subiectivitatea lui Hersey este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
implicit, prin bariera ridicată de condescendență, Celălalt poate fi ținut la distanță. Frus are dreptate în multe privințe, dar ea nu ține seama de ceea ce ar putea fi considerat drept subiectivitate "redusă", ce există într-un spectru ce are o subiectivitate ipotetică extremă la un capăt și o obiectivizare ipotetică extremă la celălalt. Subiectivitatea se reflectă, spre exemplu, în minunatele metafore ce descriu valorile morale, pe care subiectivitatea lui Hersey este obligată să le facă - "conștiința sa schimbătoare" - pentru a încadra
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
are dreptate în multe privințe, dar ea nu ține seama de ceea ce ar putea fi considerat drept subiectivitate "redusă", ce există într-un spectru ce are o subiectivitate ipotetică extremă la un capăt și o obiectivizare ipotetică extremă la celălalt. Subiectivitatea se reflectă, spre exemplu, în minunatele metafore ce descriu valorile morale, pe care subiectivitatea lui Hersey este obligată să le facă - "conștiința sa schimbătoare" - pentru a încadra narațiunea în context. Într-un exemplu Hersey spunea: "iar acum fiecare știe că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi considerat drept subiectivitate "redusă", ce există într-un spectru ce are o subiectivitate ipotetică extremă la un capăt și o obiectivizare ipotetică extremă la celălalt. Subiectivitatea se reflectă, spre exemplu, în minunatele metafore ce descriu valorile morale, pe care subiectivitatea lui Hersey este obligată să le facă - "conștiința sa schimbătoare" - pentru a încadra narațiunea în context. Într-un exemplu Hersey spunea: "iar acum fiecare știe că în drama supraviețuirii a trăit mai mult de zece vieți și că a văzut
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
crezut vreodată că o va vedea" (2, subliniere adăugată). Totuși mai târziu, simpla recunoaștere a faptului că nu poate ști toate lucrurile ce țin de scriitura sa - pe care Frus o numește "narațiune obiectivă estetizată" - îi conferă esteticii sale o subiectivitate pe care nu o poate nega: Ar fi imposibil să afli ce orori au rămas întipărite în mințile copiilor ce au supraviețuit" (90). Hersey recunoaște limitările propriei sale subiectivități. Întrebarea principală nu este dacă Hersey obiectivizează experiența celor ce au
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Frus o numește "narațiune obiectivă estetizată" - îi conferă esteticii sale o subiectivitate pe care nu o poate nega: Ar fi imposibil să afli ce orori au rămas întipărite în mințile copiilor ce au supraviețuit" (90). Hersey recunoaște limitările propriei sale subiectivități. Întrebarea principală nu este dacă Hersey obiectivizează experiența celor ce au supraviețuit bombardamentelor. Cu siguranță acest lucru este adevărat într-o oarecare măsură, la fel ca și în cazul altor practicanți ai jurnalismului literar. Un exemplu ar fi lipsa controversată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
altor practicanți ai jurnalismului literar. Un exemplu ar fi lipsa controversată a oricărei emoții evidente în reportajul de un stil arid al lui Hemingway, cum ar fi în lucrarea "Italia, 1927". În schimb, Hiroshima există undeva pe un spectru, între subiectivitatea reflexivă și o obiectivizare "denaturată". Ar putea fi situată mai aproape de partea obiectivizată a spectrului, dar ambiția sa narativă încă tinde spre micșorarea distanței dintre subiect și obiect din cauza alegerilor emfatice pe care le-a făcut când a selectat tehnici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aproape de partea obiectivizată a spectrului, dar ambiția sa narativă încă tinde spre micșorarea distanței dintre subiect și obiect din cauza alegerilor emfatice pe care le-a făcut când a selectat tehnici de scriere tipice romanului, dar și pentru că Hersey își recunoaște subiectivitatea foarte rar. Aceasta capătă o poziție mai importantă atunci când, pus față în față cu inexplicabilul, autorul recurge la o metaforă hiperbolică, spunând, spre exemplu, că cineva a trăit mai mult de zece vieți. În felul său, Hersey încearcă să depășească
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Aceasta capătă o poziție mai importantă atunci când, pus față în față cu inexplicabilul, autorul recurge la o metaforă hiperbolică, spunând, spre exemplu, că cineva a trăit mai mult de zece vieți. În felul său, Hersey încearcă să depășească distanța dintre subiectivitate și obiectivizare. Doar că în cazul său este o cale mai lungă. Dar pe la jumătatea anilor '40 ai secolului al XX-lea, după cum sugerează Connery în șablonul său, al doilea ciclu al jurnalismului literar a intrat în declin. Nu se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
doilea ciclu al jurnalismului literar a intrat în declin. Nu se știe exact care sunt cauzele, dar numai triumful științei din perioada celui de-al Doilea Război Mondial este deja o dovadă a faptului că teoriile pozitiviste aproape că înlocuiseră subiectivitatea, devenind o perspectivă cognitivă adecvată pentru interpretarea lumii. De asemenea, spre sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50, temperamentul critic se mulase aproape perfect pe șablonul Noului Criticism. Având în vedere faptul că Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în viață jurnalismul literar de la jumătatea secolului al XX-lea" ("Joseph Mitchell" 83). Deși articolele lui Mitchell sunt caracterizate de ceea ce Mitchell numește "umor din cimitir" (nota autorului, xii), personajele sale reflectă încă o dată încercarea de a elimina distanța dintre subiectivitate și obiectivizarea Celuilalt. Spre exemplu, într-o lucrare despre cârciuma lui McSorley din Manhattan, personajele lui Mitchell sunt "un grup de bătrâni ursuzi ce se rărea văzând cu ochii, alcătuit mai ales din irlandezi, care au băut acolo din tinerețe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rărea văzând cu ochii, alcătuit mai ales din irlandezi, care au băut acolo din tinerețe și care au căpătat acum un sentiment de proprietate în privința locului" (Old House - Casa cea veche, 3). În mod implicit, Mitchell pune întrebarea: care sunt subiectivitățile acestor bătrâni irlandezi ce și-au petrecut ziua într-un bar și au un sentiment de proprietate în privința locului? Printre alți scriitori ce au abordat această formă de nonficțiune în perioada de după război se numără: Lillian Ross, A. J. Liebling
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]