2,723 matches
-
dar în care fiecare instituție nouă diferă de celelalte. Vom vedea mai în amănunt, în următoarele pagini ale acestei cărți, cum Franța și-a schimbat constituția în 2003 pentru a se defini Republique décentralisée dar și pentru a introduce principiul subsidiarității și dreptul de a experimenta de către autoritățile locale. Acest lucru este un strigăt îndepărtat al vechiului sistem în care totul se hotara la Paris și se aplica in mod uniform pe întreg teritoriul Franței (încluzând și teritoriile transoceanice). Dar nu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
iar autonomia locală implică puțină diversitate și libertate din partea controlului guvernamental central.52 Pentru marea majoritate, modelul "alegerii" reprezintă o expresie a abordării neoliberale care a predominat în statele occidentale în timpul anilor 1980 și 1990. Autonomia locală, prin aplicarea principiului subsidiarității, reprezintă luarea deciziilor politicilor locale la nivel corespunzător. Dar, dintr-o perpectivă neoliberală, reprezintă și adoptarea unei abordări competitive. Fără a merge până la adoptarea federalismului fiscal din Statele Unite unde societatea funcționează destul de diferit față de cea din țările europene (vezi mai
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a avut loc în timpul Convenției asupra Viitorului Europei deoarece, la începutul acestui proces, regiunile abia dacă erau prezente, iar Comitetul Regiunilor avea doar statutul de observator. În final, în timp ce Comitetul Regiunilor chiar a avut ceva de câștigat (referitor la protecția subsidiarității) câștigurile totalizate la nivel de regiuni au fost destul de modeste.61 Dar Convenția și apariția acesteia chiar au avut un impact important asupra naturii mobilizării regionale. A existat atunci o împărțire între regiunile puternice, cele cu puteri legislative, care formau
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
însăși definiția Republicii Franceze, cunoscută de aici înainte ca "République décentralisée". Noua Constituție a expus un număr de principii de bază care priveau organizarea statului. În primul rând, ea recunoștea caracterul descentralizat al statului; în al doilea rând, recunoștea principiul subsidiarității; în al treilea rând, pentru prima dată, oferea o garanție constituțională principiului autoguvernării locale (libre administration 37), dar și garanția resurselor adecvate necesare îndeplinirii acesteia; în al patrulea rând, este vorba de introducerea unui număr de elemente de democrație directă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cooperare destul de diferite: nu numai că regiunile cu cele mai prospere pays sunt cele mai "intermunicipalizate", dar și cele două forme sunt complementare și ajută la distrugerea distanței creată între oraș și stat. În al treilea rând, principiile parteneriatului și subsidiarității stau acum la baza sistemului politico-administrativ francez. Acestea sunt în primul rând exprimate prin abordarea contractuală care implică statul central și autoritățile locale și regionale. În centrul acestui sistem se află Contrat de Plan État-Région (CPER) care va fi examinat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se bazează pe un proces contractual fără a fi nevoie să obțină aprobarea parlamentului. Mai mult, procesul contractual are la bază noțiunea de parteneriat între stat și regiune, care cofinanțează planul de acord. De asemenea, constituie o aplicare a principiului subsidiarității, atâta timp cât deciziile sunt luate la un nivel mai apropiat de cetățean. Abordarea contractuală semnalizează astfel, cel puțin în principiu, sfârșitul sistemului tradițional al guvernării ierarhice, în care statul central comandă, iar autoritățile subnaționale se supun. În mod contrar, sunt concepute
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acesteia la același nivel cu cea națională. În plus, a existat o schimbare simbolică în titulatura "serviciilor locale ale statului" (services extérieurs de l'État) care au devenit "servicii publice descentralizate" ("services déconcentrés"). Și legea din 1992 a confirmat principiul subsidiarității. Principiile de la baza legii au fost înscrise mai târziu, într-o Cartă a Descentralizării Administrative ("Charte de la Déconcentration")63 care face deosebirea dintre funcțiile de la nivelurile naționale și teritoriale de administrație. Nivelurile naționale au sarcina de a dezvolta principiile și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
administrație descentralizată. Procesul reformei a fost vast și a fost recunoscut din punct de vedere constituțional în 2003. Această schimbare adusă Constituției, a întărit și poziția legală și financiară a autorităților locale, în special a regiunilor, și a recunoscut principiul subsidiarității. Dar, probabil că schimbarea cea mai dramatică a fost în modul în care rolul, funcțiile și administrația statului, și legăturile dintre stat și autoritățile locale, au fost conceptualizate. Statul central urmează să adopte un rol mai strategic în procesele politice
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
descentralizare. Multe rapoarte care provin din diferite surse Adunarea Națională, Senat, diferite guverne au invocat în mod constant "Europa" pentru a-și justifica reformele. În plus, ceea ce ar putea fi numit "modelul european de guvernare" care are la bază principiile subsidiarității și parteneriatului, dar, într-o anumită măsură, și competitivitatea, a avut o influență profundă asupra modalității în care elitele statului francez se gîndesc în momentul de față la managementul public și, în special, la guvernarea teritorială. Într-un fel, aceste
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franța este "unică și indivizibilă" este păstrată, însă organizarea acesteia este de acum înainte înțeleasă ca fiind "descentralizată". Mai mult, noua Constituție definește un număr de principii care în momentul de față, stau la baza organizării teritoriale a Franței: principiul subsidiarității, principiul garanției autoguvernării locale ("libre administration"); principiul garanției unor resurse suficiente pentru a realiza această autoguvernare; introducerea unui număr de elemente de democrație locală directă; acceptarea dreptului la experiment de către autoritățile locale; recunoașterea drepturilor teritoriilor transoceanice și a departamentelor de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
complexe. Însă, există și inovații importante care arată o încercare de aliniere a guvernării teritoriale franceze la modele mai vaste cum ar fi cel care stă la baza sistemului UE. Am putea observa în mod deosebit, recunoașterea constituțională a principiului subsidiarității. Chiar dacă nu face parte din Constituție, principiul corolar al subsidiaritații din guvernarea UE este acela al parteneriatului, iar acest lucru reprezintă în prezent un element cheie al politicii publice franceze, în principal prin intermediul abordării contractuale a planificării care presupune parteneriate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
172 de la Lettre de la DATAR, octombrie 2001. 36 Pays et agglomération: vers une recomposition du territoire. Supplément au no. 172 de la Lettre de la DATAR, octombrie 2001, p. 6. 37 "O unitate de tip pays acționează conform principiului întrajutorării și al subsidiarității. Chiar dacă stimulează și coordonează, inovează și adoptă o perpectivă de lungă durată, asistă municipalitățile și asociațiile intercomunale în ceea ce privește problemele tehnice pentru a le oferi dreptul de a încheia contracte cu statul și cu regiunile, cu toate acestea, o unitate de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
căror aplicare se va face cu respectarea a două "axe instituționale": a) proporționalitatea dintre puterea deținută de administrația publică centrală cu privire la competențele de reglementare și implementare a politicilor și cea deținută de autoritățile locale, societatea civilă ori sectorul privat; ... b) subsidiaritatea, respectiv recunoașterea competenței de intervenție a administrației publice centrale numai în situațiile în care obiectivele de dezvoltare pe plan local nu pot fi realizate în mod eficient și suficient de administrația publică și comunitatea locală. ... În ceea ce privește obiectivele stabilite în domeniul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202574_a_203903]
-
că strategia promovează servicii, activități, politici pentru familie, în vreme ce participarea familiei se conturează încă prea puțin. Spiritul autodezvoltării conștiente, a sprijinirii individului, familiei, grupurilor sociale pentru a-și rezolva problemele într-un mod cât mai autonom față de intervenția statului (principiul subsidiarității) sunt mai puțin prezente în strategie. în ceea ce privește serviciile, de pe site-ul1 Autorității Naționale pentru Protecția Familiei și a Drepturilor Copilului, nou-creată la finele anului 2009, în locul Agenției Naționale de Protecție a Familiei, aflăm că există încă opt județe ale țării unde
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comunitatea își rezolvă dificultățile, face față crizelor, își găsește soluțiile. ̨ n final, comunitatea câștiga o experiență prețioasă, dar și încredere în capacitatea de a-și rezolva problemele. Un alt principiu care orientează în același sens politicile comunitare este principiul subsidiarității. Acest principiu stimulează capacitatea familiei de a-și rezolva cu un grad mare de autonomie problemele. Când intrafamilial acest lucru nu este cu putință, familia este stimulată pentru a accesa resursele existente în comunitate și astfel a-și găsi soluții
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cererea familiei, statul intervine pentru a se găsi o soluție. Statul însă va acționa în scopul recâștigării autonomiei familiei și a capacității de a-și găsi soluții. Când acest lucru se realizează statul își retrage imediat acțiunile și intervențiile. Principiul subsidiarității, invocat de Legea copilului 1, precum și de alte reglementări legale și strategii în domeniul politicilor sociale, este încă prea puțin implementat la nivelul comunităților românești, cu resurse limitate. Efectele de dezvoltare comunitară ale unor evenimente traumatice în cazul comunităților reziliente
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de coerciție. Acest model corespunde celei mai scăzute abilități de a lua decizii, deși proiectul pieței comune a luat naștere după un astfel de model. B) Al doilea model de guvernare este modelul delegării publice, bazat pe principiul tradițional al subsidiarității. Forma de intervenție este cea de-a doua (noi instrumente), care mizează pe un cadru autoritar, dublat de mecanismul stimulentelor, dar lasă nivelurilor de jos ale guvernării libertatea de a stabili procedurile administrative relevante. C) Al treilea model este modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
jos ale guvernării libertatea de a stabili procedurile administrative relevante. C) Al treilea model este modelul delegării private, care combină a treia formă de intervenție (autoreglementarea) cu al doilea mecanism (stimulentele), dar, uneori, și cu al treilea (Învățarea). D) Modelul subsidiarității radicale, cel de-al patrulea și cel mai depărtat de modelul ierarhic, combină metoda deschisă de coordonare cu mecanismul Învățării. În cazul acestui model, responsabilitatea de reglementare revine nivelului național, iar UE se abține de la a controla rezultatele, deși metoda
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
publică a unor teme fierbinți Înseamnă mobilizarea unor emoții și a unor judecăți de valoare vizavi de respectivele probleme și, drept consecință, ar fi aproape imposibilă identificarea unei căi de compromis (Kohler-Koch, 1997). 2.4. Modul de aplicare a principiului subsidiarității Principiul subsidiarității poate fi folosit ca argument pentru a afirma atât puterea de decizie a actorilor guvernamentali naționali În raport cu UE, cât și invers. Primul tratat care a Încorporat explicit principiul subsidiarității a fost Tratatul de la Maastricht. Acest principiu are cel
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unor teme fierbinți Înseamnă mobilizarea unor emoții și a unor judecăți de valoare vizavi de respectivele probleme și, drept consecință, ar fi aproape imposibilă identificarea unei căi de compromis (Kohler-Koch, 1997). 2.4. Modul de aplicare a principiului subsidiarității Principiul subsidiarității poate fi folosit ca argument pentru a afirma atât puterea de decizie a actorilor guvernamentali naționali În raport cu UE, cât și invers. Primul tratat care a Încorporat explicit principiul subsidiarității a fost Tratatul de la Maastricht. Acest principiu are cel puțin două
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Kohler-Koch, 1997). 2.4. Modul de aplicare a principiului subsidiarității Principiul subsidiarității poate fi folosit ca argument pentru a afirma atât puterea de decizie a actorilor guvernamentali naționali În raport cu UE, cât și invers. Primul tratat care a Încorporat explicit principiul subsidiarității a fost Tratatul de la Maastricht. Acest principiu are cel puțin două sensuri: reglementează relația dintre diferitele niveluri administrative și reglementează relația dintre diverse prevederi legislative referitoare la același domeniu. Deși nu este explicit, principiul subsidiarității În contextul UE poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
care a Încorporat explicit principiul subsidiarității a fost Tratatul de la Maastricht. Acest principiu are cel puțin două sensuri: reglementează relația dintre diferitele niveluri administrative și reglementează relația dintre diverse prevederi legislative referitoare la același domeniu. Deși nu este explicit, principiul subsidiarității În contextul UE poate fi interpretat drept criteriu de reglementare a relației dintre diversele niveluri de guvernare, dublând astfel celelalte criterii de distribuire a puterii Între Comunitate și statele membre (Henkel, f.a.). Folosirea principiului subsidiarității ca argument pentru independența decizională
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Deși nu este explicit, principiul subsidiarității În contextul UE poate fi interpretat drept criteriu de reglementare a relației dintre diversele niveluri de guvernare, dublând astfel celelalte criterii de distribuire a puterii Între Comunitate și statele membre (Henkel, f.a.). Folosirea principiului subsidiarității ca argument pentru independența decizională a statelor membre ar trebui să fie una rezervată, dacă ținem cont de faptul că articolul 5 (2) din Tratatul CE stipulează că acest principiu se aplică doar la domeniile care nu sunt sub aria
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sunt sub aria exclusivă de competență a Comunității. Cu alte cuvinte, anumite domenii sunt de competența exclusivă a Comunității, iar restul sunt de competența atât a statelor membre, cât și a Comunității. Pentru ca unui domeniu să i se aplice principiul subsidiarității, este nevoie să se facă o evaluare din care să reiasă că statele membre nu au resursele legale și financiare pentru a atinge scopurile stabilite și că respectivele scopuri pot fi atinse cu o mai mare eficiență prin acțiune comunitară
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
reiasă că statele membre nu au resursele legale și financiare pentru a atinge scopurile stabilite și că respectivele scopuri pot fi atinse cu o mai mare eficiență prin acțiune comunitară. Cu toate acestea, „procesul În urma căruia se decide aplicarea principiului subsidiarității nu este clar definit” (Henkel, f.a.). În Declarația de la Birmingham, din octombrie 1992, menită, Între altele, să Înlăture rezervele naționale față de Tratatul de la Maastricht, Consiliul European a subliniat necesitatea ca statele membre să dețină autoritatea ultimă asupra Tratatelor. Această prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]