5,950 matches
-
cu câinoșii arendași, așa ca în răscoala din 1907, fie să-i ia de piept pe patroni (sângeroasele încleștări din perioada interbelică). N.B. Revolte au avut loc și în perioada bolșevică. Dar, pe de o parte, despre ele nu se sufla nici măcar un cuvințel în presa vremii, pe de altă parte, forțele de represiune (securiști, milițieni, informatori) se specializaseră în dezamorsarea lor încă din fașă, prin rapida arestare a liderilor. Căci, ne spune Gustave Le Bon în „Psihologia maselor”, sufletul colectiv
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă; și, primind-o, împletește cu argint, o topește în flăcări mari de curcubeu și o aruncă în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un adânc de suflet și suflată cu azur și pene de foc, de către buzele cerești ale Artei.” (Baladă și eroism) De la magnificul Radu Gyr, ilustrul artist, ne trimite spre venerabilul Ovidiu Papadima. Există o minune de carte, editată prin 1938, O viziune românească asupra ființei, în
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului plânge cerul, lacrimi mari se preling peste pădure codrul freamătă plăcut, frunza se înviorează pasări aripile-ntind, apa ploii să le spele și-apoi toate, un concert pregătesc pentru amiază suflă și un vânticel, pare că vorbește-n șoapte flori de câmp se scutură, ce parfum seducător! vârful ierbii se ridică nu se sperie de noapte știe că a doua zi pe cer nu vor mai fi nori mugurii de liliac
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
îmi oferi jocul între alb și negru? de ce de la frumusețea privirii tale treci să mă îmbraci în cuvinte de gheață, rostite aspru. Cu ce-am greșit? ÎNTREBARE INTERIOARĂ trăiesc cu ferestrele sufletului deschise iar vântul năpraznic al incertitudinilor tale îmi suflă puternic în perdeaua albă a sentimentelor. Nu vreau să te tulbur. Am înțeles! mă retrag încet, încet... iar pana iubirii mele o las să cadă ușor abia atingându-ți pivirea. Chiar vrei să plec? SENTIMENTE MĂRTURISITE Îmi plec capul pe
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
început să danseze în cinstea mea. - Eu, se repezi Notus, am ajuns într-un loc în care oamenii aveau pielea roșie și se chinuiau fără să reușească să aprindă focuri pe lângă casele lor. Când am trimis un fulger și am suflat să aprind focurile, ei au început să chiuie în cinstea mea. - Eu, zise Eurus, am găsit un loc în care oamenii aveau pielea galbenă și niște pământuri pe care nu creștea nici o plantă. Când am adus ploaia și am suflat
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
suflat să aprind focurile, ei au început să chiuie în cinstea mea. - Eu, zise Eurus, am găsit un loc în care oamenii aveau pielea galbenă și niște pământuri pe care nu creștea nici o plantă. Când am adus ploaia și am suflat căldură, pe pământurile inundate au început a înverzi lanuri de orez și oamenii au prins a se înclina în fața mea. - Eu, șopti în cele din urmă Zefir, am ajuns într-un loc în care era veșnic noapte, oamenii umblau numai
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, măi înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunză, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce sufla, În inimă, un ram, să mai despice. Aceasta ghilotina mă apasă, ... Citește mai mult Rugina toamnei în frunze fierbe,A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împerecheCu cerul, unde zboară anii.În scoarță vremii, ora trece,Spoita-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
clipe obtuze,Când face- m-aș abur tihnit?..Intru, sonor... iar ușa frunzeiMi- așteaptă sufletul mâhnit,De clipe lungi, tăcerile confuze,În lumea ruginie, măi înfierate sunt.E în litanii sufletul și frunză,Domol, văzduhul se prelinge-Din apele înghețului, ce sufla,În inimă, un ram, să mai despice.Această ghilotina mă apasă,... VIII. ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat, Un alt pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
10 septembrie 2016. E toamnă... de altundeva, un licăr În frunze tremura, pe note, trist, Cu strugurii îmbrac ai verii nuferi Și -n lacul toamnei mă cufund, persist. În mine, toamna cade, prin duminici, Prin venele de aburi, ce mă sufla, Mirarea mea abundă în priveliști, Și în parfumul verde, luminile triumfă. Mai las o frunză, pe obraz să-mi pice Descântecul vernil, ca să mai plâng, E toamnă, de altundeva, iar eu aice, De dor de voi, pădurilor, mă sting... Lilia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Lilia Manole ... Citește mai mult E toamnă... de altundeva, un licărîn frunze tremura, pe note, trist,Cu strugurii îmbrac ai verii nuferiși -n lacul toamnei mă cufund, persist.În mine, toamna cade, prin duminici,Prin venele de aburi, ce mă sufla,Mirarea mea abundă în priveliști,Si in parfumul verde, luminile triumfă.Mai las o frunză, pe obraz să-mi piceDescântecul vernil, ca să mai plâng,E toamnă, de altundeva, iar eu aice,De dor de voi, pădurilor, mă sting...Lilia Manole
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
nu vrea să cadă Și dacă nu o să ningă Moș Crăciun cum o s-ajungă? Știu! Eu la fereastra mea, Voi avea covor de nea: Din perne fulgi or să cadă, Cern făină și-am zăpadă! Și de pun aspiratorul Să sufle din tot motorul, Am și viscol pân’ la cer! - Moș Crăciun, vino! E ger! DRAGĂ EMBLEMĂ MAGICĂ A COPILĂRIEI Autor: Simion Anca, 12 ani, Bîrzava, jud. Arad Dragă emblemă magică a copilăriei, vreau să încep prin a-ți mulțumi pentru
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ELISABETA IOSIF Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF
ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380909_a_382238]
-
VIORI DECADENTE Am folosit Vioara decadentă a Prințului Poet Și te-am înșelat. Corupătoarea armă - Artă a nesocotinței - dorea doar aventura. Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău. Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârlii Suflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flaut Și cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânau Cu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirați Ai nopții ce-a trecut. Mistere de femeie, Amintiri din Roza Vânturilor. Pasăre - Poem În
VIORI DECADENTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380914_a_382243]
-
pe propria-ți piele cum mii de draci ispititori și negri îți înfig cu strășnicie în suflet colții, taman atunci când urletul durerii lăuntrice dă să-ți plesnească din clipă în clipă țeasta. Altfel grăind, întinderea neagră de lut, peste care suflă mereu cu năvălnicie vântul dinspre miazănoapte iarna, își găsește definiția exactă între filele celui mai bine alcătuit manual imaginar de gramatică existențială. Ținut de un calm eremitic aparte, căruia numai Ființa umană și Crivățul îi mai pot strivi cu nemilă
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
întâmplat pentru noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot. Când vei fi copleșit de însingurare, - deșertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mișcătoare - vei găsi poarta mereu ... Citește mai mult CHEIA TIMPULUIÎn marea din adâncurile noastremă vei găsi, iubitule,în pictura fumului,risipit de orele timpului,ca și cum ceva continuă să curgă,când vei simți iubirea,vei simți și dorința
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
aveau tot timpul pentru acest lucru și de aceea renunță deocamdată la cerera sa. -După cum ți-am scris, mâine voi pleca spre Cezareea. Totul e pregătit. Misiunea mea anuală la Ierusalim ia sfârșit. Trei legionari apărură pe nisipul arenei suflând în cornurile romane petrecute pe după umăr. Cei vre-o sută de spectatori înșirați în jurul ovalului de nisip izbucniră în aplauze și urale. Procuratorul dădu semnalul de începere a jocurilor ridicându-și mâna. Pe nisipul arenei pătrunseră trei perechi de gladiatori
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
facă să cred că mi se întâmpla un lucru foarte frumos și că eram, pe drumul bun de refacere, al vieții mele: Simțeam că totul s-a năruit, nu mai era nimic ce m-ar mai fi putut reține acolo, sufla un vânt rece prin mintea mea, așa că m-am hotărât să mă întorc imediat, în California! Aveam la mine creanga de magnolie cu florile încă nedesfăcute, pe care o luasem din Hayward pentru ea: Trebuia să-i las undeva această
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
că este înainte de-a fi cerurile și pământul. Creatorul lumii materiale, inclusiv al lui Adam și al Evei, este Ialdabaôth, fiul Înțelepciunii, o divinitate imperfectă, răutăcioasă și orgolioasă. Deși s-a golit de forța atotputernică a spiritului atunci când a suflat suflare de viață asupra lui Adam și a Evei, acest prim arhonte sau arhigenitor, numit în altă parte Iahve sabaôth, adică Zămislitorul, are pretenția să se considere deasupra tuturor, inclusiv deasupra Omului, marele Creator, cu adevărat Atotputernic (Pantocrator). Căci se
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
scape de moarte. Suntem lumânări topite; Niște cronicari de neamuri, Ce-nșirăm pe foi dorite, Viețile noastre-n hamuri! Și atinși de lira verii, Ce ne-ncântă-n grai idilic, Geniul petrecut al serii, Dulce ne frământă liric. Cine-i suflă marea vieții? Intre arcadele de timp, Și -i deschide dimineții, Poarta altui anotimp!. http://youtu.be/jVYfoclTpl 8 Referință Bibliografică: GENIUL VEȘNICIEI / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
GENIUL VEȘNICIEI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374318_a_375647]
-
de mămica cu creme ușoare dar parfumate. Când a apărut pe masa festivă cu tradiționala lumânare înfiptă în centru mare veselie mare printre copii prezenți. Pentru Dănuț era un fenomen complet nou dar s-a alipit repede veseliei generale. A suflat lumânarea cum i-a cerut mămica apoi a primit prima porție de care, însă, nu s-a atins. A așteptat să vadă ce fac ceilalți copii care veseli dădeau din coadă și se repezeau să înfulece deîndată ce primeau farfuria
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
răsti la copil: - S-o crezi tu că mă iau după capul tău de copil răsfățat de maică-ta! Nu-ți mai dau nimic altceva, când ți-o fi foame, să vezi cum mă cauți! ... Văzând că bunica nu-i suflă mult în strună, copilul intră în isterie: - Vreau la București ! Necazul se cam îngroșa, așa că bunica începuse să-l ia mai cu binișorul: - Stai, puiule, stai puțin, îți drege bunica ceva bun de mâncare, să-mi spui dacă nu ți-
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
Iarna I n sala tronului, frumoasa Iarnă, îmbrăcată într-o rochie de briliante, având pe umeri o mantie de hermină pudrată cu cristale de zăpadă, cu fața palidă și mânioasă, cu privirea de gheață, ședea într-un jilț de argint suflat în pulbere de cuarț și dantelării cu flori de gheață și ciucuri de cristal. În fața tronului - o masă uriașă de gheață sculptată cu încrustații de diamante și intarsii de raze orbitoare, multicolore. Pereții erau tapisați cu brumă și flori de
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii nu
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
văzduh curat cu pleoapă grea, Ce scutură din el ardent, candoare, Pe chipul tău sublim, iubita mea. Și-mi pare că te-ascunzi de mine-n frunze, Ce-ți fac mantie, când te urmăresc, Aș pune vântul de la nord să sufle, Și trupul tău misterios, să-l dezvelesc. Rup mersul timpului grăbit o clipă, Și brusc, ca după vis, să mă trezesc, Cum te privesc etern, fără risipă, Și-n ochi, albastrul meu îl regăsesc. Referință Bibliografică: ALBASTRU / Daniel Dac : Confluențe
ALBASTRU de DANIEL DAC în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374562_a_375891]