KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

să-mi poată răspunde, Barclay dădu buzna și o anunță: — Dacă vrei să faci ceva deosebit, lași biblioteca să aibă un aer sobru, citiți la lumina unui felinar de catarg, apoi vii la cină cu masa asta fantezi. Intri în sufragerie și pleosc! Corali! Bușteni plutitori! Masa acoperită cu o față de masă de canava naturală! Până acum n-am folosit în Upper East Side decât pânză de in și crini. Asta ar putea zgudui puțin lucrurile. Ce-ați zice de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
că holul este decorat ca un depozit imens, șic, cu pereții văruiți, și încărcat cu canapele Christian Liaigre. Mai totdeauna poți să vezi personalități ca Sofia Coppola sau Chloë Sevigny învârtindu-se pe acolo, de parcă ar fi în propria lor sufragerie sau ceva de genul ăsta. În noaptea asta holul era neobișnuit de liniștit. Nu era decât o chelneriță tinerică, băiețoasă - probabil o actriță celebră în devenire - care aranja pernițele de pe canapele și recepționerul. —Bună seara, domnișoară. Cu ce vă pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
de zece minute, atunci asta mi s-a-ntâmplat. —OK, am șoptit. Odată intrați, Charlie a sunat la recepție. I-au spus că cei de la pază vor veni „în curând“. Apartamentul lui Charlie era supercool. Dormitorul spațios dădea într-o sufragerie imensă, cu ferestre uriașe, cu vedere spre Prince Street. —Pot să mă spăl pe față? l-am întrebat. —Bine’nțeles. Baia, luminată de o singură lumânare, era spațioasă, cu o cadă pătrată atât de mare încât era clar că fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
ca la granița siriană, doar cu mai puțini teroriști. Poate izbuteam să găsesc un telefon și singură. Și, în același timp, să fac și turul castelului. Am deschis o ușă lambrisată ce se deschidea din stânga holului și dădea într-o sufragerie decorată. Pereții erau acoperiți cu portrete de familie. Fețele lor, albe ca varul, aduceau cu ale unor stafii, cu paloarea lor. Aveau nevoie urgentă de-o rumeneală falsă. Câteodată chiar mă întreb cum au reușit fetele astea să supraviețuiască lipsurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă Augusto și se duse în sufragerie zicându-și: „Oh, psihologia asta!“ Își luă cu plăcere prânzul cel de toate zilele: două ouă prăjite, biftec cu cartofi și o bucată de brânză Gruyère. Își luă apoi cafeaua și se întinse în balansoar. Aprinse o havană, și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
America a pornit în căutarea lui Columb? Nu Eugenia a venit să mă caute ea pe mine? Eugenia! Eugenia! Eugenia!“ Și Augusto se pomeni rostind cu glas tare numele Eugeniei. Auzindu-l strigând, valetul, care se-ntâmpla să trecă pe lângă sufragerie, intră și zise: — M-ați chemat, domnișorule? — Nu, nu pe tine! Da’ ia stai, pe tine nu te cheamă Domingo? — Ba da, domnișorule - răspunse Domingo deloc mirat de întrebarea ce-i fusese pusă. — Și de ce te cheamă Domingo? — Păi așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

pe care eu n-am avut-o. Copiii mei erau deja adolescenți și mai parteneri. Am fost însă mama unuia de zece ani în ’89. Mi-l amintesc pe Andrei prima oară la nici doi ani, stând în fața ușii din sufragerie, și pe prietenul lui care avea trei ani, actualmente student în California, la UCLA, stând în fața ușii de la bucătărie. I-am întrebat ce fac acolo de minute în șir. Andrei mi-a răspuns: - Eu îi cin lui lând la ulei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Apăs pe numărul din memorie al pizzeriei locale cu cuptoare de lemn și comand ca de obicei : o capricciosa și o pungă de Kettle Chips. Îmi torn un pahar de vin din cutia din frigider, după care mă întorc în sufragerie și dau drumul la televizor. O cutie de cusut. Ce altceva mai crede oare că ar trebui să am ? Andrele ? Un gherghef ? Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Imediat. Zâmbesc ușurată. Pot să fac pâine prăjită. În clipa în care îmi dau seama care dintre chestiile astea o fi toasterul. — Vi le aduc într-un minut, adaug încercând să-i trimit la plimbare. Doriți să luați masa în sufragerie ? În hol se aude un zgomot ușor, ca și cum ar fi fost aruncat ceva pe jos. — A venit ziarul, spune Trish. Da, Samantha, poți să ne servești micul dejun în sufragerie. Iese iute, însă Eddie mai zăbovește. Știi ceva, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să-i trimit la plimbare. Doriți să luați masa în sufragerie ? În hol se aude un zgomot ușor, ca și cum ar fi fost aruncat ceva pe jos. — A venit ziarul, spune Trish. Da, Samantha, poți să ne servești micul dejun în sufragerie. Iese iute, însă Eddie mai zăbovește. Știi ceva, m-am răzgândit. Îmi zâmbește larg. Nu mai vreau pâine prăjită. Vreau faimoasele tale ouă Benedict. Mi-ai făcut poftă aseară ! Aseară ? Ce-am zi asea... O, Iisuse. Ouă Benedict. Faimoasa mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
goală și nu știu dacă să râd sau să plâng. E ridicol. Nu pot să continui șarada asta. Trebuie să mă duc să le spun adevărul. Acum. Ies hotărâtă pe hol. După care mă opresc brusc. În spatele ușii închise de la sufragerie aud glasul strident al lui Trish făcându-l cu ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe care l-am rupt dintr-un coș ce atârna la fereastra de la bucătărie. De ce să nu recunosc, sunt destul de mândră de mine. Mă apropii de ușa de la sufragerie, las tava jos pe masa din hol și bat încetișor. — Intră ! o aud pe Trish. Când intru, ea stă pe un scaun de lângă fereastră, ținând o revistă într-un unghi destul de ciudat. Eddie se află în partea opusă a camerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
contramandez întâlnirea cu Nathaniel. Altă întâlnire... altă amânare... Însă, brusc, am o revelație. Nu mă mai aflu la Carter Spink. Și nu sunt nevoită să accept fără să crâcnesc așa ceva. Ies valvârtej din bucătărie și o găsesc pe Trish în sufragerie. — Doamnă Geiger, spun cât pot de fermă. Îmi pare rău în legătură cu întâmplarea nefericită cu cafeaua și voi face toate eforturile pentru a-mi îndeplini atribuțiile cât mai bine. Însă în seara asta mi-ați dat liber. Mi-am făcut planuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sunt prea sigură că i-ar plăcea să fie întreruptă. CINCISPREZECE Pe la ora șapte seara, dispoziția lui Trish s-a schimbat ca prin farmec. Sau poate nu chiar ca prin farmec. Când ajung jos în hol o văd ieșind din sufragerie cu pași absenți, cu un pahar de cocktail în mână, ochi injectați și obraji îmbujorați. Deci ! spune binevoitoare. Ieși în oraș cu Nathaniel. — Da. Arunc o privire de control în oglindă. Am optat pentru o ținută casual. Jeanși, top simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pe Melissa strigându-mă cu vocea ei ascuțită. Între timp, Trish a mers numai pe vârfuri, de parcă în grădină s-ar afla T.S. Eliot în persoană, scriindu-și ultima lucrare epică de proporții. Când mă apuc să șterg praful în sufragerie, o văd uitându-se afară la Melissa, care se află la o masă așezată pe gazon. — Învață atât de mult. Trage adânc din țigară. Ce fată inteligentă e și Melissa asta. — Mmm, mormăi ca să mă lase în pace. Știi, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nu mă pot abține să nu râd când îi văd fața. Doar că... am făcut cu totul altceva decât până acum. Mai vreți puțină cafea ? Mă îndrept spre bucătărie și mai pregătesc niște spumă de lapte. Când mă întorc în sufragerie, doamna Farley se află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

singură spre ușa cea mai apropiată, aruncă o privire înăuntru și trecu mai departe. Așa a fost primul ei contact cu casa, trecând rapid din dormitor în bucătărie, din bucătărie în baie, din camera de zi care va fi și sufragerie în micul compartiment destinat tatălui, Nu e loc pentru copil, se gândi, și pe dată, Cât va fi mic va sta cu noi, apoi vom mai vedea, probabil ne vor muta în alt apartament. Se întoarse la intrare, unde așteptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Intră, Am putea vorbi chiar aici, nu trebuie să intru, Asta-i bună, intră, nu te formaliza, Câinele poate intra și el, întrebă Cipriano Algor, are labele murdare, Găsit e din familie, suntem vechi cunoștințe. Ușa se închise, penumbra micii sufragerii se lăsă asupra lor, Isaura făcu un gest indicând un scaun, se așeză și ea. Am impresia că știi de ce am venit, spuse olarul în timp ce-i făcea semn câinelui să se întindă la picioarele lui, E posibil, Poate că fiica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
plânge, cel mai rău, știi, e că nu mai suntem aceiași de când ne-am mutat aici. Îi dădu o sărutare, apoi ieși închizând ușa încet. Marta își luă o pătură și o carte, se așeză pe o sofa mică din sufragerie, își acoperi genunchii. Nu știa cât timp va dura așteptarea. Planul lui Cipriano Algor nu putea fi mai simplu. Trebuia să coboare într-un lift de mărfuri până la etajul zero-cinci, iar de acolo se va lăsa în voia sorții și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Suze are dreptate. Ar trebui să iau o pauză. Dacă stau aici cu orele o să mă surmenez și‑o să‑mi pierd toată energia creativă. Oricum, deja am început cu dreptul. Mă ridic și mă întind, după care mă duc în sufragerie și iau ultimul număr al revistei Tatler. Tocmai trebuie să înceapă EastEnders și pe urmă trebuie să fie Changing Rooms sau altceva, ori documentarul ăla despre medicii veterinari. O să mă uit la televizor, și pe urmă o să mă întorc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
viață, cu excepția lui Luke. O să... veniți des să ne vedeți, nu? am zis, cu glas ezitant. Sigur, scumpo, sigur că venim! Cât se poate de des! Mi‑a strâns mâna și și‑a ferit privirea, apoi ne‑am dus în sufragerie și n‑am mai discutat subiectul. Însă a doua zi dimineață, când am coborât la micul dejun, ea și tata se uitau pe un anunț din Sunday Times cu proprietăți de vânzare în Florida, lucru la care ambii au susținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
faci griji, crede‑mă. O să câștig o căruță de bani aici. O să fiu putred de bogată! Și o să pot plăti tot și totul o să fie bine. Urmează o tăcere și mi‑o închipui pe Suze cum stă pe jos în sufragerie, și‑și răsucește părul pe degete. Serios? zice în cele din urmă. Deci totul merge ca pe roate? — Da! Mâine am un test video și e un tip care vrea să‑mi dea o emisiune a mea, și s‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
individuale și cu nivelul impozitului plătit. — Categoric! spune Emma după o pauză. Așa. Atunci, hai să luăm niște telefoane, ce zici? O avem pe fir pe Mandy din Norwich. În clipa în care primul interlocutor intră în emisie, telefonul din sufrageria noastră sună. — Alo? zice Suze, ridicându‑l și dând sonorul mai încet la televizor. O, bună ziua, doamnă Bloomwood. Vreți să vorbiți cu Becky? Ridică din sprâncene spre mine și eu mă strâmb. N‑am prea vorbit cu mama și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
despre Deducerile de Impozit! — Serios? Se strâmbă involuntar, apoi adaugă repede, adică... sună foarte bine! Foarte interesant! — Deducerile de impozit? Zău, Suze. — Ei, mă rog. Așa, în linii mari. Îmi las capul pe genunchi și mă holbez la covorul din sufragerie. Volumul televizorului e dat la minim și, în liniștea din cameră, nu se aude decât mestecatul lui Suze. — Suze... dacă nu‑mi găsesc serviciu? zic alertată. — O să‑ți găsești! Nu te prosti! Ești vedetă TV! — Am fost vedetă TV. Până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în timp ce balonașul desenat de la gura ei zice „Reducând orice material cu până la 75 la sută, acum am mult mai mult spațiu în dulap!“ Deschid ușa cu grijă și mă duc în vârful picioarelor până la dulapul cu mături. Când trec pe lângă sufragerie, arunc o privire înăuntru și, spre uimirea mea, Suze stă pe canapea cu Tarquin, vorbind foarte serios. — Tarquin! zic și ambii tresar vinovați. N‑am auzit când ai venit. — Bună, Becky, spune, evitându‑mi privirea. — Trebuia să... vorbim despre ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]