2,938 matches
-
toți bărbații, unii veniți cu nevestele scai după ei, Își comunicau pe sub mese ultimele adrese de localuri cu femei În pielea goală având organul lor muieresc astfel dresat ca să-ți ia francul de pe marginea mesei, aspirându-i așa cum ți-ar suge lipitoarea sângele rău din tine; sau adresele localurilor cu „tapeți“ fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mintea rumânului, tea fără și nestricată de Învățătura orașelor. Aici, În Pisc, l-am cunoscut pe Gheorghe Olarul, meșterul figurinelor de ceramică, la care am descoperit, În coșarul de nuiele din fundul ogrăzii, o „Lupa Capitolina“ cu Romulus și Remus sugând cu poftă la țâțele fiarei. Când l-am Întrebat, vă Închipuiți cu ce uimire, cum și de unde până unde?... Din cartea de citire a copiilor, mi-a răspuns, simplu ca bună ziua, Gheorghe al meu din Pisc. și cât pe-aci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mele la prieteni. Ce face Nae? Cum suportă lipsa mea? Cu drag, Cora. Beldișor, trimite-mi prin Rador cinci sute de lei. Dacă-l Întâl nești pe Bébé [Ion Vinea], spune-i și lui să-mi trimită. știu că-l sug destul șerpoaicele.“ Multe părți din textele nepublicate au valențe literare. La 28 iulie 1922 era „În Caransebeș“ și-i scria iubitului său: „Bel dișor, ... Sunt tare frumoși și pitorești bănățenii, Beldie... Sunt tare obosită. Bună seara, Beldișor, Cora... Un toboșar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în picioare. Așa am făcut cu schimbul opt săptămâni. Mâncarea era o dată pe zi, la amiază. O cană cu supă prin care au trecut cartofii, dar cartofii lipseau cu desăvârșire. Dacă se întâmpla să prind o bucățică de cartof, îl sugeam ca pe o bucățică de zahăr cubic, ca nu cumva să treacă prea repede. Era celula de exterminare!?! La opt săptămâni am fost chemat la camera de interogatoriu. M-a întrebat că ce politică am făcut? Eu i-am răspuns
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
definitiv în chipul cel mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din cele mai sumare, și sug sifon cât este ziulica de mare. Citesc, dar destul de puțin. Activitatea mea intelectuală scade pe zi ce trece și nici că-mi pare rău. De altfel, de două zile Mama și Tata sunt plecați și ei în vilegiatură, așa că toate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru mine nu era o biserică. Mă duceam la Fecioara, nu-mi făceam cruce, nu mă închinam. Era răcoare iar greierii țârâiau dindărătul altarului așa cum o făceau seara, în curte. Mă duceam întins la Maria, cercetam cu atenție inima ei, sugeam o bomboană pe care mi-o cumpărasem din restul de bani și puneam o alta între degetele ei de la picioare. Sau un capăt de ață, când cumpărasem un mosor, sau un chibrit din cutie, sau un ac de cusut ori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a Kirvaiului, adică la următoarea piesă muzicală: Când eram pe Ialomița. Dacă în prima piesă muzicală bravii noștri apărători ai ordinii publice își manifestaseră la cote amețitor de înalte sentimentul năvalnic de iubire patriotică pe care-l primiseră odată cu laptele supt de la țâța mamei în ceea ce privește piesa numărul doi din repertoriu, lucrurile stăteau cum să vă spun? ceva mai delicat, mai intim, mai personal și pasional... Asta și pentru faptul că fără discuție piesa este de o profunzime insondabilă; sufletul omenesc rămânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la un binemeritat Premiu Nobel. Belgianul ăla, Hercule Poirot, și celălalt, englezul, Sherlock Holmes, ba chiar și Agatha Christie nefiind decât niște pârliți de amatori. Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-am halit! Priceput? Ridicați piciorul drept sus. Așa! Mai sus! Așa! Buuun. Care dintre voi va lăsa primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Avem de-a face cu un om care își administrează vaccinul inteligenței ironice pentru a combate exasperarea („Cred că domnul Valentin Stan, când s-a născut, a supt de la mama lui laptop, nu lapte“). Iar omul acesta a ajuns în acea etapă a vieții în care franchețea devine parte integrantă a farmecului. În popas pe acoperișul vârstei, Antoaneta Ralian acceptă să-și aducă aminte cum a fost. Dacă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
tot mai nemulțumite. În mod normal această armată ar fi trebuit plasată, adăpostită în Sibiu și în satele din jur, chestiune ce nu convenea însă patriciatului săsesc, așa că unitățile militare au fost duse în satele depe Olt, unde decenii a supt toată vlaga de viață a populației românești de pe aceste meleaguri. Strigătul de revoltă pentru fărădelegile și recunoscutele sisteme de sărăcire a satelor, se vede clar în răspunsul boierilor și al iobagilor dat la Ancheta din 4 - 16 iulie 1726 din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu mai stăteau la discuție și o porneau, călăuziți de-un ideal, pe jos, către Bellu. Pînă la Bellu, cîntau, pe străzile mai lăturalnice, cîntecele „lui Nichita“, cădeau și spărgeau sticlele pe care le aveau în buzu narele paltoanelor (și sugeau apoi stofa, în încercarea de a salva ce se mai putea salva), se pișau la artezienele de pe Victoria Socialismului (gest de care erau mîn dri, considerîndu-l de maximă disidență) și, ajunși în cimi tir, erau fugăriți de cîini. În cele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mă privise de la geam și acum mă striga să vin la ea să mă bandajeze. Am mers, fiindcă mi-era rușine să fug. M-a oblojit într-un fel ciudat, cum nu mai văzusem pînă atunci. Mai întîi mi-a supt rana și a scuipat, apoi mi-a sărutat degetul tăiat și, după aceea, pe rînd toate degetele, palma și încheietura mîinii. Îngenun chease lîngă mine și-mi acoperea brațul cu părul ei. La urmă, a desfăcut o țigară Kent și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
careu“. Ea era blondă, cravata roșie, iar șnurul galben - ce putea fi mai frumos ? O chema, în plus, și Serghei Luminița. Cu inelul de la cravata de pionier aveam o relație specială : obișnuiam să-l țin în gură și să-l sug. Cînd mă vedeau ai mei, îmi ziceau că pot să-l înghit, așa cum li se întîmplase multor altor copii. Eu am scăpat nevătămat. Manifestațiile Manifestațiile erau pentru noi, desigur, prilej de bucu rie. O manifestație serioasă se cerea pregătită (eșarfe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
timpul ăla mort, în care ne pregăteam în tăcere pentru marea chestie... M-am dezbrăcat și eu la chilot și m-am vîrît lîngă ea. Înainte de a mă sui în pat - tipa se uita la mine - avusesem grijă să-mi sug burta și să-mi bombez pieptul. (Sub pătură n-am mai avut grija asta.) Am început să ne sărutăm și, la un mo ment dat, am simțit picioarele ei atingîndu-le pe ale mele. Chestia m-a înnebunit. Pentru prima dată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
imitam piuitul puilor de găină. Copilul se uita cu interes la mine, mai tîrziu a început chiar să-mi zîmbească, dar niciodată n-am reușit să stabilesc cu el relația aceea specială pe care o avea cu mama lui în timp ce sugea. În paranteză fie spus, mama lui mai avea și proasta inspirație să-mi răsucească cuțitul în rană, vorbindu-mi despre ce mare plăcere și ce sen zație inedită reprezenta alăptatul. Cum era de aștep tat, în scurt timp copilul a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vede întinderi mari de pământ pârlogite, unele întinse cât îi cuprindeau privirile. Dacă i-ar sta în puteri - gândește cu obidă, - i-ar pune la zid pe toți cei din cauza cărora agricultura țării s-a degradat, iar seva ogoarelor este suptă de mărăcinișuri, ciulini și buruieni, în timp ce bieții români se hrănesc cu produse din import, modificate genetic și otrăvite cu chimicale, date în exces, pentru a le grăbi creșterea și a le spori producția. Își mai amintește că în mica așezare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dar de care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre, Încît ne mirăm că personajele lui El Greco nu părăsesc pămîntul. Ele Îmi amintesc chiparoșii greci pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la stânga, ceea ce se cheamă că nu este mică, ci endemică... Fie că o numim nepotism, clientelism sau lichelism, puțin contează ; ea-și face de cap octopusic și în Cinematografie, conform principiului : dacă tot sunt puțini bani, de ce să nu-i sugem și pe ăia ? Cu-atât mai mult cu cât, fiind vorba despre un domeniu discret, sustras atenției publice, treaba se poate face în stil mare, fără a da socoteală nimănui... Când am spus în Dilema consacrată filmului care sunt păsurile
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ales pentru unul cu relații așa de strînse cu cadrele medicale, rîde Brăduț turnînd cafeaua în cești. Lasă-l în pace, intervine Graur. Mihai, zice privindu-mă, scrie despre ce cunoști, nu te băga în domenii străine; riști să-ți sugi degetul. Pe cînd gata piesa? Ce piesă? îl întreb. He-he! rîde Graur. Uitați-vă la el: "ce piesă?" Aia pe care o scrii acum. Că doar nu vii pe-aici așa de des numai de florile mărului. Pariez că măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lor înfipți în inimă“. Monica Lovinescu credea că pleacă pentru doi-trei ani. Eca te rina Bălăcioiu-Lovinescu avea presentimentul că despărțirea va fi pentru totdeauna. Se impun, aici, câteva considerații asupra lucidității. Ea nu înseamnă raționalism în sens restrâns, ci, după cum suge rează și etimologia termenului, limpezime, lumină. Este claritatea supremă dată de o atenție interioară încordată, de ceea ce am putea numi o atenție maximală, manifestată pe toate planurile - rațional, sensibil, afectiv, moral, mistic ș. a. -, grație căreia fenomenele sunt văzute (sau, cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să vezi frumoasa ei gură de altădată, acum cu contururi de gură de mormânt, prăbușită. Mă uit la ea cu disperare, ca și cum și-ar fi luat deja adio de la viață, de la pământul celor vii, ca și cum ar fi început deja să sugă seva florilor pe la rădăcină. Cred că există ceva din toate astea în tristețea, în melancolia exasperantă pe care-o târăște după ea ca pe un steag în bernă. Și-apoi Ly asta, imposibilă, care făcea o dramă când rămânea fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și majoritatea pozelor sunt cu Ernie și Suze. — Ăsta-i Ernie în cădiță... îi arăt, dându-i pozele pe rând. Și ăsta-i Ernie când doarme... și Suze... Ia stai... Dau repede peste cele cu Suze care-i dă să sugă lui Ernie, în chiloți. Adevărul e că și-a cumpărat o bluză specială pentru alăptat dintr-un catalog, care promitea „discreție și accesibilitate, acasă și în public“. Dar s-a enervat atât de tare cu porcăria aia de fermoar ascuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
român În 1868 - mai multe referiri la „cestiunea israeliților”. „Dacă națiunea română În alte timpuri nu s-a abătut de la principiile de umanitate și de toleranță religioasă - a spus suveranul -, ea nu va Începe astăzi, În al XIX-lea secol, supt domnirea mea, a viola aceste sânte principii.” Ambele Camere ale Adunării Legislative s-au grăbit să asigure Tronul că, „În cestiunea delicată a străinilor de ritul israilitean”, nu ar fi vorba „de vro persecuțiune religioasă, căci aceasta n-ar fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidani”. Se pare că formula a fost preluată dintr-o poezie atribuită lui Ion Creangă, În care autorul Îi Îndemna pe oameni să cumpere „de la olteni”, și nu „de la jidani” : „Iazmele otrăvitoare,/ Duhul rău și necurat,/ Vai ! Destul ne-au supt puterea/ Și viața ne-au secat./ De pe ochii voștri rupeți/ Pânza ’ntinsă de dușmani !/ Voi cu inima creștină,/ Nici un ac de la jidani !” (Olteni la Iași) În 1937, Tit Simedrea (episcop de Hotin și viitor mitropolit al Bucovinei) s-a referit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost descris de publicistul Eminescu, Într-un articol publicat la Iași, În Convorbiri literare, În 1876 : „Ne mirăm cu toții de mulțimea crâșmelor În țara noastră - de mulțimea jidanilor -, causa e mulțimea rachiului, mulțimea velnițelor, dar oare această mulțime de unde vine ? Supt domnia turcească au esistat [...] o dispoziție de esport. Esportul grânelor era oprit. Prin urmare, grânele neconsumate trebuiau prefăcute În obiect esportabil - În vite. S-au combinat lucrurile. Velnița consuma prisosul și da hrană vitelor [= borhot]. Velnița producea rachiu, rachiul trebuia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]