7,943 matches
-
simpatie declarativă față de cubism și futurism (simple consemnări publicistice, vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de creștere și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu cît „arta decadentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sinteză. Cea mai atentă și mai amănunțită explorare îi aparține istoricului literar clujean Leon Baconsky: „Micile publicații simboliste ale momentului 1912“, în vol. colectiv Studii literare. Din istoria presei culturale și literare românești, ed. cit., pp. 96-140. O abordare mai superficială și cu unele inexactități a revistelor simboliste - în lucrarea lui Emil Manu Reviste românești de poezie, Ed. Academiei, 1972, ed. a II-a revăzută și adăugită, Editura Curtea Veche, București, 2001. Pentru spațiul francez „de referință”, vezi, între altele, masiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei „boemă”, animată de „acel liberalism intelectual al timpului, de acel mare curent de circulație universală a ideilor și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aderca, Fundoianu, Vinea ș.cl. (o imagine elocventă, în amplul dosar al receptării argheziene din epocă, realizat de Dorina Grăsoiu în „Bătălia” Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984). În faza „pașilor pe nisip”, criticul se arată reticent față de curentele noi, resimțite ca superficiale. E. Simion e îndreptățit să constate că „Acceptînd, rînd pe rînd, pe simboliști, Lovinescu sfîrșește prin a deveni criticul cel mai însemnat al simbolismului, în vreme ce Ovid Densusianu, propagator al noii mișcări, în 1905, respinge apoi mai tot ce a produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru, Caii lui Cibicioc, unde pitorescul artei naive și noutatea sursei de inspirație (tîrgurile evreiești moldave) sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nimic din extravaganțele sintactice și din experimentele de limbaj futuriste, nici vorbă de parole in libertá sau de tehnolatrie agresivă, iconoclastă. Admirația poetului român pentru Marinetti era desigur notorie - ajunsese să fie ironizată și în epigrame - însă entuziasmul rămîne unul superficial. Nu puțini exegeți postbelici ai modernismului și ai avangardismului poetic autohton au insistat pe această idee. În Modernismul românesc I, ed. cit, p. 82), D. Micu apreciază că: „Avînd, prin figurație (nave, trenuri) atingere și cu «poezia spațiului», lirica minulesciană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se vorbește de lărgirea domeniului poetic. Introducînd elemente nouă de inspirație nu trebuie să elimini altele, să sacrifici ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins între două lumi, între estetismul fin de siécle de care nu se poate desprinde cu totul și tentația extrem novatoare a cosmopolitismului avangardist (la ale cărui manifestări „superficiale” nu poate adera). În paginile despre Ion Vinea din capitolul „Lirica avangardistă“ (în vol. I din Literatura română între cele două războaie mondiale), Ov.S. Crohmălniceanu observa, nu fără malițiozitate, că „În sinea lui, alter-ego-ul scriitorului din romanul Venin de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Într-un plan mai general, el este specific unei culturi periferice, aflate la răspîntie de civilizații, o cultură clivată, proaspăt intrată în modernitate și care, din dorința arderii etapelor, se vede nevoită să recupereze modelele disponibile. Desigur, „contimporanii” resping imitația superficială, considerîndu-se creatori de noutate (și, cum am văzut, „exportatori” de revoluție artistică). Influența constructivistă le vine pe mai multe filiere, cele mai importante fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Max Hermann Maxy — elev, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făina lactată”. Altfel spus: „Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existență nouă, desbărată de clișeiele șterse ale vieții burgheze, de obsesia înțelesurilor și orientărilor” („Manifest activist către tinerime“)... În nr. 62 al revistei, Sergiu Milorian deplînge și el asimilarea superficială, deficitară, a inovației teatrale: „Recapitulînd spectacolele cele mai bune, nu știm dacă am putea cita o realizare integrală care să înglobeze armonizarea tuturor elementelor constitutive: text, décor, muzică, actor, atmosferă. Toată literatura filozofiei teatrale a ajuns în sfîrșit și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arhaismelor (consonante cu „bizantinismul” constructivist și cu ideea nonfigurativului de extracție folclorică). Încep să fie tipărite poeme tot mai „cuminți”, iar adevăratul purtător de cuvînt al Contimporanului devine, în această ultimă etapă, tînărul Romulus Dianu, autor avînd atingeri tot mai superficiale cu avangardismul. Estetici și ideologii divergente coabitează în paginile revistei. Pe linia vechilor preocupări ale „contimporanilor” pentru imaginea culturii române în străinătate, în numărul 100 este reprodus un text al prințesei franco-române Martha Bibescu (Les Transylvains, apărut în revista La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că intelectualicește sîntem o provincie din geografia ei, iar literatura noastră un aport, în ce are mai superior, la cultura ei”. Adept al unui aristocratism artistic postsimbolist hrănit de multiple tradiții spirituale, Fundoianu crede în organicitatea culturii, respingînd - pripit și superficial, după cum a arătat-o E. Lovinescu - ideea imitației: „O cultură poate da orientări și sfaturi, materie și stimulente. Nu creează, în tot cazul, oamenii de geniu (...) Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obscur al avangardismului și al suprarealismului, ineficiente în planul acțiunii sociale. Nici Sașa Pană, nici Stephan Roll, nici Sernet sau mai tînărul Miron Radu Paraschivescu nu erau propriu-zis niște suprarealiști. Adeziunea lor la principiile noului curent era mai curînd conjuncturală, superficială, mimetică: un mod (printre altele) de a fi subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
muzică, arhitectură, spectacole, editură, Zenit ne spune că stărue ca o grupare temeinică. D. Mițici în « Îți mulțumesc, frumoasa mea Serbie» deplînge evoluția națiunei sale, care trebuie să suporte parazitologia culturală, menținută de stat, care n’a creat decît o superficială și hibridă Serbie spirituală. Acuză toată organizarea academică, neputință pastișoare a statului, opunînd revoluția zenitistă, gîndirea nouă a Serbiei de mîine. Din cauza acestui articol revista a fost confiscată de poliția Belgradului. Lipsiți în mare parte de plastică — reprezentată prin singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capitol - sîntem de acord cu un fruntaș hipermodernist. Cu ceilalți energumeni, nu știm de vom reuși vreodată...”), la capătul unor evaluări drastice ale mimetismului „poeților noui”: „Adoptarea concepției relativiste din domeniul strict științific de poeții noui e mai mult exterioară, superficială. Ei n-au pătruns spiritul științei, esența acesteia. Extravaganțele și rătăcirile extremiștilor sînt cea mai evidentă negațiune a pretențiilor de atitudine științifică”. Aceasta înseamnă ordine, disciplină, seriozitate, nu anarhie și frivolitate”. Printre poeții „anarhici” comentați este amintit și Ion Minulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sectarism” dogmatic) și, pe de altă parte, dintr-o sensibilitate de „poet lettre” format la școala simbolistă. Artistul din Perpessicius mediază accesul critic în intimitatea acestui tip radical novator de literatură. Acolo unde alții văd mai ales dizarmonia și fronda superficială, el sesizează, atent și comprehensiv, armonii compoziționale și note de profunzime. Un critic interbelic de poezie „nouă” și un apologet urmuzian: Lucian Boz Rolul de asimilatori și diseminatori al unor critici „de plan secund” în impunerea avangardei literare românești nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de halucinație și care poate fi alăturată celor mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă... Așezat în descendența lui Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1931, p.5 („Urmuz”). Criticul indică două niveluri de lectură a textelor urmuziene, justificînd, în primă instanță, impresia defavorabilă resimțită de un cititor obișnuit. El are însă grijă să specifice faptul că o asemenea impresie ar fi rezultatul unei lecturi superficiale: „La o lectură puțin atentă, îndrăznelile de fantezie ale lui Urmuz par glume sinistre sau fantomaticele jocuri ale unei minți alienate”. Superficială, dar... justificată prin caracterul „absurd” al scrierilor: „Într-o bună măsură, absurdul acestor povestiri participă la ambele impresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cititor obișnuit. El are însă grijă să specifice faptul că o asemenea impresie ar fi rezultatul unei lecturi superficiale: „La o lectură puțin atentă, îndrăznelile de fantezie ale lui Urmuz par glume sinistre sau fantomaticele jocuri ale unei minți alienate”. Superficială, dar... justificată prin caracterul „absurd” al scrierilor: „Într-o bună măsură, absurdul acestor povestiri participă la ambele impresii”. Ideea absurdului urmuzian — înțeles ca haos al reprezentării care agresează spiritul „clasic”, educat în spiritul mimesis-ului tradițional — va face carieră în critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin relaxarea legăturilor tradiționale dintre componentele propozițiilor și frazelor etc., ceea ce sporește, evident, impresia de automtism și absurd, lărgind, totodată (...) cîmpul sugestiei (...) își înfrîna fantezia de la o variantă la alta, intelectualizînd expresia și abstractizînd-o, în sensul mutării accentelor de pe reacția superficială, imediată, pe cea morală, filtrată, de adîncime”. În 1970, Nicolae Balotă se arăta încă destul de pesimist cu privire la destinul „canonic” și la receptarea „academică” a lui Urmuz: „Manualele școlare nu-l vor discuta, e inasimilabil spiritului academic. În ierarhia unei istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A. Zaremba, Dan Faur, Al. Tudor-Miu, Virgil Gheorghiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trei femei, În care, inevitabil, cineva rămîne pe dinafară sau cineva devine ținta reproșurilor făcute de celelalte două. Trish și cu mine am rezistat impulsului multă vreme, dar Lisa (și serios că țin foarte mult la ea) e năucitor de superficială. La Început, mi s-a părut amuzant. Lisa a turuit Întruna despre niște blugi Chloé super-scumpi, pînă și i-a luat, după care i s-a pus pata pe o geantă Prada. Într-un final, Andy i-a cumpărat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
văicăresc, dar... dar pun pariu pe ce vrei tu că Lisa n-o să vină la masă. — Ce? Crezi că o să mențină rezervarea și-o să meargă cu Andy? — Exact. Pariu pe ce vrei tu. — Cred că greșești, răspund. Știu că e superficială, și spun asta cu toată dragostea pe care i-o port, dar sîntem prietenii ei și Întreaga idee a serii e să fii În tovărășia prietenilor tăi, nu să te duci la cine știe ce restaurant de fițe. — Ascultă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
librărie ca să ne luăm ceva de citit pe plajă, apoi la duty-free, după ceea ce Lisa numește pudra de bronzare obligatorie, și ajungem Înapoi chiar cînd este anunțat zborul nostru. Personalul Air France ne ignoră pe mine și pe Trish, Încuviințează superficial din cap la vederea lui Gregory și a lui Dan, după care se aruncă literalmente asupra Lisei care, se pare, vorbește o franceză mai mult decît onorabilă. Ar fi trebuit să-mi Închipui, deși, odată ce ne instalăm pe locurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]