4,066 matches
-
și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu un surîs sumbru: „Regret, doamnă, dar nu ați înțeles în ce situație vă aflați. Sînteți prizoniera mea“. Trecu ceva vreme pînă să-și dea seama că lăsase viroaga în urmă, dar în teritoriul deschis și liniștit al mlaștinii se simțea o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un curent de aer. Brusc, Thaw se simți urmărit. Printre șirurile de capete plecate din galeria de vizavi, era o față ușor încurcată, aproape inexpresivă care, dacă-l remarcase își nu era sigur că așa era), o făcuse cu un surîs sarcastic. Ceva din trăsăturile feței îi era cunoscut. Mai tîrziu, străinul fu prezentat în clasă: Robert Coulter, care fusese promovat la școala secundară Whitehall de la școala generală Garngad. Se obișnui repede cu colegii, împrietenindu-se fără mari eforturi și descurcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar în cele din urmă i-ar lua mîinile și i le-ar pune pe inima lui, ca ea să simtă cum i se izbește. S-ar sprijini unul de celălalt. Sudoarea i s-ar scurge pe frunte, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se auto-aprinde) este o minunată și extravagantă efigie barocă pe cea mai recentă pagină din istoria umană. — Asta-i o tîmpenie, Monboddo! Și o știi! strigă cineva care stătea vizavi de Lanark. Delegații negri rîseră. Monboddo le adresă un surîs disprețuitor înainte de a continua: — încă reprezint tipul de guvernare modern, domnule Kodac, nu-ți face griji. Dar instrumentele de a pune mîna pe alte planete sînt încă într-o fază incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găsi bizară o asemenea atitudine. Dar această impresie dispăru din mintea sa când băgă de seamă că restul numeroasei asistențe îl privea. Priviri luminoase prietenești, fețe curioase, amabile, dar cântărindu-l ― iată care fu impresia lui Gosseyn. Își stăpâni un surâs. Fiecare își măsura vecinul, încercând să evalueze șansele acestuia de a câștiga. Un domn în vârstă, așezat la un birou lângă ușă, îi făcu semn. Gosseyn se apropie. Omul îi spuse: ― Dați-mi numele dumneavoastră și restul datelor ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cinstit. Dacă înțeleg eu bine, amândoi ne găsim într-o situație identică, și singurul lucru pe care vom încerca să-l facem acum este găsirea unul adăpost unde să ne petrecem noaptea. Gosseyn avu impresia că ea își reprimă un surâs, dar când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse un surâs palid pe buzele lui Gosseyn. "Orășenii ăștia", gândi el nemulțumit. Acum îi era mai bine. O luă de braț pe Teresa și porni mai departe ― Încrederea îi revenea puțin câte puțin. Fără nici o îndoială, Mașina nu-l va judeca în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i figura prelungă. Apoi intră și el închizând ușa în urma lui și lăsându-i afară pe paznici. Trei persoane așteptau în cameră: Patricia Hardie și doi bărbați. Unul dintre aceștia era un tip bine de vreo 43 de ani, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
n-ar fi însemnat ceva. Chiar Mașina îl avertizase că trebuie să se aștepte la necazuri. Și ea îl lăsase să înțeleagă că sunt în legătură cu familia Hardie. Văzut de aproape, președintele avea căutătura dură a celui care impune disciplina și surâsul celui care trebuie să se arate amabil și plin de tact cu o mulțime de oameni. Buzele îi erau subțiri. Fără îndoială unul dintre cei capabili să întrerupă sec o discuție sau s-o aducă cu autoritate la subiectul dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întinse pe podea. Cu ochii întredeschiși, își blestema neglijența. Acum ar fi trebuit să fie la kilometri de încăperea aceasta. Prin ușa care se deschisese apăru John Prescott. Gosseyn se ridică, tremurând încă sub influența ultimei emoții. Prescott avea un surâs nervos. ― Nu-i așa că ești mulțumit c-ai luat antidotul acela? ― îl întrebă el. Am introdus niște Drae în aparatul de condiționare a aerului și tu ești singurul care... Se întrerupse brusc:) Ce-i? Am ajuns prea târziu? Diagnostică rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna lui credință. Ce mi-a dat de gândit a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Lacului Superior, unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai călcat pe acolo. Și, cu un surâs abia schițat, adăugă: ― Sunt aproape sigur că acolo vom fi liniștiți o bucată de vreme. ― Aha! Mintal, Gosseyn încercă să estimeze cât timp trecuse de când plecaseră. Să tot fi fost o jumătate de oră. Într-un fel nu era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Deci cine-i cu mintea sănătoasă?) Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu spuse nimic; îl privea numai pe Gosseyn, cu un ușor surâs pe buze. Acest surâs îl neliniștea pe Gosseyn. O privi cu mai mare atenție și constată că acest surâs era cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mintea sănătoasă?) Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu spuse nimic; îl privea numai pe Gosseyn, cu un ușor surâs pe buze. Acest surâs îl neliniștea pe Gosseyn. O privi cu mai mare atenție și constată că acest surâs era cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi la palat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu spuse nimic; îl privea numai pe Gosseyn, cu un ușor surâs pe buze. Acest surâs îl neliniștea pe Gosseyn. O privi cu mai mare atenție și constată că acest surâs era cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi la palat, nu-i așa? Tocmai voia să-i răspundă " Nu vorbi prostii!", dar tăcu. Se revedea venind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-ncepi să-nțelegi ce problemă ne-au creat aici venusienii. Încă o săptămână ca asta, și dacă vom continua atacul, vom fi pasibili de pedepse foarte grele, având drept o singură soluție de scăpare ― declanșarea unui război la scara universului. Surâsul îi deveni mai dur. ― Este de la sine înțeles că vom continua acest război până când eu personal voi clarifica această situație. Și atunci, amice, va fi rândul tău să intri în scenă. Și astfel, problema Gosseyn fu readusă rapid în actualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acesteia era faptul că acea componentă suplimentară de unde nervoase care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
duse spre ea Era ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unele aspecte filozofice ale războiului pe care-l ducem. Nu merse mai departe. Tavanul se lumină, iar figura care apăru era cea a lui Enro. Toți se ridicaseră în poziție de drepți. Dictatorul cu părul roșu îl privi, cu un surâs ironic pe buze. - Domnilor, zise el în sfârșit, din pricina unor ocupații importante, am ascultat doar cele discutate la această adunare. Regret nespus că am întrerupt-o exact în momentul în care prințul Ashargin urma să vorbească. Prințul și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
găsi bizară o asemenea atitudine. Dar această impresie dispăru din mintea sa când băgă de seamă că restul numeroasei asistențe îl privea. Priviri luminoase prietenești, fețe curioase, amabile, dar cântărindu-l ― iată care fu impresia lui Gosseyn. Își stăpâni un surâs. Fiecare își măsura vecinul, încercând să evalueze șansele acestuia de a câștiga. Un domn în vârstă, așezat la un birou lângă ușă, îi făcu semn. Gosseyn se apropie. Omul îi spuse: ― Dați-mi numele dumneavoastră și restul datelor ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cinstit. Dacă înțeleg eu bine, amândoi ne găsim într-o situație identică, și singurul lucru pe care vom încerca să-l facem acum este găsirea unul adăpost unde să ne petrecem noaptea. Gosseyn avu impresia că ea își reprimă un surâs, dar când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse un surâs palid pe buzele lui Gosseyn. "Orășenii ăștia", gândi el nemulțumit. Acum îi era mai bine. O luă de braț pe Teresa și porni mai departe ― Încrederea îi revenea puțin câte puțin. Fără nici o îndoială, Mașina nu-l va judeca în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i figura prelungă. Apoi intră și el închizând ușa în urma lui și lăsându-i afară pe paznici. Trei persoane așteptau în cameră: Patricia Hardie și doi bărbați. Unul dintre aceștia era un tip bine de vreo 43 de ani, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]