2,825 matches
-
e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După al toamnei bocet mortuar.” („Vals de toamnă”) Bacovia o ispitește, o invocă retoric, pentru impresionarea celorlalți, o tranformă în mijloc de șantaj sentimental
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al patrulea, dacă poetul trăiește! Deși nu-i lipsit total de violențe, discursul lui Bacovia a fost perceput ca moderat. Și asta deoarece, în epocă, alții și-au strigat mult mai tare „suferința”. Cam în genul unei romanțe la modă: „Suspine crude pieptu-mi zdrobește...” Discreția emoționeză mai tare decît impudența. în zilele patimilor, Iisus a impresionat prin tăcerea cu care a suportat durerile. Lumii nu-i plac văicărelile. Faptul acesta îl putem constata aproape zilnic. Eu, de pildă, îi ocolesc pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lor fiind luat de cumplita hoardă a proletariatului agricol urbanizat cu forța, rupt de credință și de echilibrul natural al cosmosului rural, învățat să fure din fabrică și să spargă semințe în fața televizorului la meci, râgâind după bere în timp ce "doamna" suspină galeș după vreun prostovan latino din telenovele. De aici și inevitabila conotație negativă azi a termenilor derivați din numele foștilor locuitori ai satelor. Atlasul cațavencilor ar trebui totuși, în opinia mea, să folosească un alt termen, cu origine necunoscută. Un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de o făptură, desigur, malefică. Există o percepție a acestor practici care nu ajung la oamenii Încă tineri, cum e mama. Bunica este păstrătoarea acestor practici, „o ști vrun leac ea doară”, pe când „mă-sa sta pe gânduri, și fata suspina.” Dincolo de aceste date elemntare, Heliade vede o relație a omului cu universul, cu forțele supranaturale În fața cărora reacția lui stă sub semnul neputinței. Cea de a doua secvență poetică e un pastel rustic al Înserării, se pare că unul din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Luceafărul n-ar fi o metaforă a aspirației lumii veșnice către lumea pământeană? 3. Chiar somnul fetei este o metaforă, dacă se admite că somnul e o presimțire a morții: „Iar ea vorbind cu el În somn, Oftând din greu suspină...” Prin somn, Cătălina intră În relație cu lumea nemuritoare, de fapt cu lumea de dincolo de moarte. 4.În strofa: „Privea În zare cum pe mări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
maica pe pisoi // Că vouă ce vă mai pasă / În flanela voastră groasă..."" (Tudor Arghezi, Darurile) (g) "Nu, nu vreau să merg. Acum sunt aproape de casă și vreau să mă întorc repede, că m-așteaptă tătuțu. Cine știe cât o mai fi suspinat ieri, bietul bătrân, văzând că nu mă mai întorc. Prea am fost un copil rău, și Greierașul-vorbitor avea dreptate când spunea: "Copiii neascultători nu vor avea parte de nici o bucurie pe lumea asta". Și eu m-am convins pe propria
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
săracului cea isteață) (e) "Săracul păru a se mângâia oarecum; dară numai inima lui știa." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (f) "Ce frumoasă ești tu, ce dragă-mi ești! A cui ești tu, fata mea? A Mamei-pădurilor, răspunse ea suspinând; mă vei iubi tu acuma, când știi a cui sunt? Ea încunjură cu amândouă brațele ei goale grumazul lui și se uită lung la el, în ochii lui. Ce-mi pasă a cui ești, zise el, destul că te iubesc
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
excentricitatea. Limbajul acesta apare la doi contemporani mai tineri ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un motiv din afară, cînd suspină, posomorîți și îngîndurați, cînd cad în niște închipuiri absurde. Ben Jonson, în prologul la comedia Every man out of his humour, dă următoarea explicație: "Cînd o singură însușire predomină într-un om în așa măsură încît îndreaptă toate gîndurile și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
propria stăpînire de sine. Stoicul se situează în fața spectacolului vieții ca un privitor rece, care urmărește atent desfășurarea jocului, ferindu-se însă să se lase antrenat de el. Mai mult de cît de orice se teme să fie obligat "să suspine în sinea sa". Sanctuarul intim trebuie să rămînă absolut neatins de evenimentele lumii. Humorul este, ca atare, un sentiment din concepția grecească despre viață. Stoicismul caută într-adevăr să reprime și să excludă tocmai acele elemente prin a căror reunire
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
treia temă, cu o înfățișare melancolică, temă care accentuiază atmosfera încordată a dezvoltării. Partea a II-a (adagio assai) este binecunoscutul ,,Marș funebru”. Întreaga fire deplânge parcă aici moartea eroului. La început se aude motivul sumbru, trist, al viorilor. Ele suspină îndoliate. La oboi, pe care-l îngână ceilalți suflători de lemn, apare apoi în major o melodie mai lumi noasă; amintirea faptelor mari pentru care s-a jerfit eroul descrețește pentru o clipă frunțile plecate. Dar atmosfera de doliu revine
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
literare la activ și am participat la numeroase proiecte, cum ar fi Lecturi Urbane, unde am pictat. Acum trag mâța de coadă pe Hypestreet.ro. Delirul lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
concluzia Nora, aripioare n-are decât „Allways“. — „Allways cu aripioare“, răcni Carmen, făcându-se albastră, la față, cum cerneala. Cerneala care penetrează creta. — Ce-ați zice de-un sejur în Creta, zise Vasile Elisav. — L-aș prefera în patria Aphroditei, suspină Carmen Carpen. — Cypru, oftă Nora Aron. — Am iubit întotdeauna cuprul: roșcat, ductil și maleabil, făcu Vasile Elisav. — Cuprofilia e suspectă, țipă Nora. — E sexistă, se-nfurie și Carmen. — E morbidă, zise cea dintâi. — Sexistul își dorește totdeauna o femeie maleabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Trăind izolată, Kamunyak era înconjurată de trei familii de lei. Într-o zi, sub ochii noștri, un leu mascul a venit când Kamunyak dormea și l-a luat pe pui. Douglas-Hamilton a fost atât de obiectivă, încât a preferat să suspine „Oh, my God!“ și să stea în mașină. Leoaica s-a tras și ea speriată lângă mașină, dar n-a avut curaj să-l înfrunte pe mascul. Leul nu l-a omorât din prima pe pui. Îl auzeam scâncind. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
România auzi excelenți muzicanți populari; în Franța, ei sunt impropriu numiți țigani; acest nume li se aplică unor nomazi pe care-i întâlnim pretutindeni, mai ales în Ungaria. În România lăutarii sunt cei care fac bucuria să cânte, doina să suspine, care "sfâșie de durere" ori imită cântecul păsărilor trecându-și pe buze trestiile umplute cu apă ale naiului. Gloria muzicii românești este G. Enescu. Mai trebuie amintiți Ed. Caudella, autor de opere, operete, romanțe, fantezii; C.D. Dimitrescu, violoncelist și compozitor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
eu te-oi lua De soția mea Când se va vedea Ursul cu cercei Umblând după miei, Lupul cu cimpoi Umblând după oi, Vulpea cu mărgele Culegând surcele, Ș-un iepure schiop Într-un vârf de plop". Dimpotrivă, cea care suspină după Nițu îl cheamă cu toată ființa, iar celui care i-ar spune "Nițu vine" i-ar da un galben din salba de la gât, firele corsajului, fota și zavelca, care sunt cele două șorțuri din față și de la spate, pantofii
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Și cu ea l-am logodit; Iar când fuse la nuntit, Duminică se nuntea, Luni uncropul i-l cânta, Marți acasă mai ședea, Miercuri firman îi sosea, Joi la oaste se pornea Și din gură ne zicea: Nouă ani să suspinăm, Nouă ani să așteptăm, Iar, pe zece d-o porni, Până zece n-o-mplini, Mireasa să-i mărităm Și să nu-l mai așteptăm, C-atunci nici c-o mai veni, Nici în lume n-o mai fi. Vremea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
plug; apoi îl aduc la palat. Era atât de înspăimântător la vedere încât femeile fugeau. Barba îi ajungea la genunchi; părul cădea până la picioare, mustața prea grea îi încovoia capul, iar sprâncenele îi ascundeau ochii. Voievodul spune: "Corbeo, nu mai suspina C-a sosit și ziua ta; Că azi mi te-om cununa, Ca să joci la nunta ta. Pân' s-o găti mireasa, Ia-ncalică pe Roșul, De ne-arată umbletul, Că ne-a secat sufletul". Corbea răspunde liniștit: "Cum o vrea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lor este o suită de acuarele fermecătoare, delicioase, de un simbolism admirabil: "Frunză verde de alună, Mă dusei noaptea pe lună, Să găsesc o floricică Care mult inima-mi strică, Și s-o-ntreb de ce-n grădină Pleacă fruntea și suspină? "Eu mă plec, floarea-mi răspunde, Căci o jale mă pătrunde, Arde sufletu-mi și geme, Căci mă trec fără de vreme. Trei zile sunt înflorită Ș-apoi cad de vânt pălită. De-abia cresc și mă fac floare, Abia mă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dar că au o viață ca și a omului și se supără atunci când le tai o creangă. Și de aici gândul îmi zboară la Eminescu care spunea așa de frumos: Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Când mergeam cu bunicul la pădure să aducă o căruță de lemne, se uita atent la fiecare copac și uneori exclama : - Pe ăsta nu-l tăiem că e drept și crește frumos ! într-
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
place... Vreau să... Am chef să... Mi-e poftă de... Vreau să fac/încerc (și) eu... Mă doare... Nu mă mai joc cu tine! Nu mai vorbesc cu tine! Îmi dai un pupic? Super! Wow! Intensitate mare a vocii Țipat Suspine Oftat din greu Voce energică, fără inhibiții Ritm (foarte) rapid Râs în hohote. Râs/zâmbet în privire Plâns Dans Sărituri/țopăieli de bucurie, de neastâmpăr, de nerăbdare Supărare manifestată foarte repede/imediat prin mimică bosumflată, brațe încrucișate la piept, întoarcere
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mamă, care-i drumul cu cărare/ Doamne, care duce la-nchisoare". Ca și în Miorița, mama e o femeie bătrînă, amărîtă și dărîmată de durere: "Într-o casă biată mamă/ stă retrasă lăcrimînd/ șterge ochii cu-o năframă/ de durere suspinînd/ să-l mai vadă pe băiat/ o scrisoare iarăși scoate/ recitind-o, plînge-ncet/ și vorbind cu voce joasă/ dragul mamei, dragul meu/ te aștept să vii acasă/ de-o vrea bunul Dumnezeu". Imaginea "bietei mame" care încearcă să-și elibereze
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mă sărutai mereu". Gîndurile arestatului se îndreaptă și spre copiii lăsați acasă, cărora le transmite dragostea lui: "Și puștiului te rog să-i zici/ că tata îl iubește/ și că de cînd este aici/ la el se tot gîndește". Alteori suspină pentru soarta lor: "De fiul meu nu știu nimic/ o fi prin țări străine/ o fi un om bogat/ sau un ocnaș ca mine?". Suferința datorată condițiilor dure de muncă din unele închisori este parodiată într-un mod artistic, ce
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pe care trebuie să le îndeplinească în societate, viața lor se scurge monoton și în secvențe mici. Văzînd mereu aceleași lucruri același pat, aceeași cameră, aceeași mîncare, aceleași figuri, același calendar din care taie în fiecare zi cîte o cifră suspinînd AMR 1415, AMR 1414, 1413..., același cer pe care nu întrevede nici o speranță de libertate -, viața trece în penitenicar plicticos și extrem de încet. Impresia generală e cea a unei aneantizări profunde. Zilele trec toate la fel, traversate din cînd în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
clădire în cei peste 150 de ani,de când Domnitorul Alexandru Ghica, care a pus piatra de temelie, pentru înființarea unei garnizoane militare în orașul Iași. Cine mai poate ști câte generații de oameni au pătimit sau blestemat aceste ziduri câte suspine nu sau emis din ea, pentru tot felul de motive din lumea aceasta,pentru că în mod cert aici nu sau desfășurat petreceri și distracții, nu s-a dansat, nici cântat folk,pop,metalice,sau alte genuri. Aici s-a muncit
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pietri vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cerniască-să, păliască-să, veștedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, și pre domnul lor cu jeale, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, neîncetat să pomenească.” Delegând șoimul să vorbească în numele său, satira cantemiriană atinge intensitatea diatribei, asimilându-și invectiva, blestemul și obscenitățile de limbaj: Vehemența limbajului pare a da rezultate și Hameleonul recunoaște că a uneltit împotriva Inorogului, dar își motivează
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]