6,881 matches
-
caierul de lână, ochii ei n-au cum să plângă, lacrimile s-au uscat, este singură bătrâna, fiindcă fata i-a plecat, i-a murit și bătrânelul, într-o noapte dintre ani și își toarce acum din caier, anii ei, tăcuți, sărmani, pe o măsuță într-un colț, stă un boț de mămăligă și a pus într-o tigaie, o coastă să se frigă, fata i-a plecat în lume, țară de ea neștiută n-are habar unde este, lumea îi
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
trăsura. Fata coborî. Norocel o sprijini, luînd-o de mijlocelul ei subțire și-o puse ca pe-o păpușă jos pe covorul verde al ierbii. Ea se lăsă în brațele lui moale ca un fulg, pluti câteva clipe în brațele lui tăcută ca o jucărie după care zise: -Asultă și tu ce frumos cântă păsărelele, privește și tu cum zboară gâzele, ce peisaj bucolic, verde și frumos, plin de florile primăverii, uite-te la sălciile astea, plâng parcă pe Mântuitor când urcă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
mine? Cum mi-ai zice tu? -Eu? Frumoasa-Frumoaselor... -Ei, nu chiar așa...Zi-mi Zina... -La noi zânele sunt cele mai frumoase fete... -Lasă caii să pască și hai pe Luncă, Norocel... Și-l luă de mână și merseră așa tăcuți mult timp, el îi simți jarul mâinii în palmă, ea îi auzea bătăile inimii ca pe niște ciocănele la ureche. -Ce tare bate inima ta, Norocele!- se miră ea, naivă, și se întoarse cu fața spre el și el îi
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
de țigară și privea pe cer cum se sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă. Veni dimineața cu treburi și cu rosturi noi, dar Norocel rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul și vedea prin curte forfotă mare. -Leliță Brândușo, chemă el femeia care deretica prin casă, vino, te rog, până la mine și-mi ajută să cobor scările că mi-a luat Dumnezeu o mână și-un picior azi
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
fricoasă, majoritatea se bazează pe principiul „nu am văzut nimic și nu mă bag”. „Lașitate românească” - gândi trist comisarul, în timp ce se îndrepta către mașina de serviciu, pentru a se întoarce la sediu. * * * Ne plimbam mână în mână prin parcul central, tăcuți și extrem de fericiți. Cel puțin așa mă simțeam eu și - pe atunci - eram convins că și Adina îmi împărtășește sentimentele. Din zece în zece metri, ne opream sub vreun copac stufos și ne sărutam cu foc. De fiecare dată când
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Autorului Se sparge unda lacului albastră Alunecă o lebădă plângând, O ciută urmărește vânătorul când obsedant mi-apare chipul tău în gând... Și stânca brută se transformă-n Sfinx sub dălți extraterestre neștiute, Pădurea de mesteacăn freamătă ciudată desconspirând chemările tăcute... Prin oaza mea de lume rătăcită, tu treci precum o navă spațială; Rămân pierdut într-un amurg romantic nențelegând chemarea-ți siderală... Dar fii pe pace, chiar de sunt teluric, perseverent te urmăresc sub soare; Ca o cometă alergând în
PATIMA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379863_a_381192]
-
îndelungi vibrații. O timiditate de bun augur (indiciu al unei simțirii foarte curate) e mărturisită astfel: "Limba de șoaptă a ceasornicului / mă înspăimântă,/ sângele fumegă sfială" (Tăcere) Ca și însoțindu-se cu sugestia unei încâlciri grafice " Glasul încurcat în strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape). În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca la o instanță morală supremă: "Mă uit în jur,/ nimeni, doar ecoul/ prin răgazul aducerii
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
Acasa > Literatura > Proza > PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (4b) Chiar în noaptea aceea, ajungând la Observator, am ținut să-mi reiau conștiincios cercetarea tăcuților și pașnicilor aștri. Abia atunci am înțeles că meseria mea avea mult mai multă măreție decât credeam, fiind mai presus decât oricare dintre măruntele preocupări ale oamenilor din vale. Evenimentele care urmară mi-au întărit și mai mult încrederea în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
ajutam la treabă, ca un adevărat copil de la țară. Când am crescut mare, am învățat să merg cu schiurile. Ce mai încolo-încoace, satul bunicii mi-a fost dintotdeauna adevăratul paradis al copilăriei mele! Să nu crezi că sunt o fată tăcută și întruchiparea cumințeniei. La școală și acasă, am fost un copil zvăpăiat, uneori chiar obraznic. Profesorii mă dădeau uneori afară de la lecții. M-ar fi pedepsit ei și mai aspru, dar știau cine sunt părinții mei, așa că mă înghițeau așa cum
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
pe seama cuiva! Marian! Mă admiți așa? Poate mai am șanse să mă schimb cu ceva, în viitor. Deși, după cum mă știu, sunt cam puține... Tu ce mai faci? Cred că ești exasperat stând acolo, în singurătatea muntelui și a cerului tăcut. De-ai ști însă cu câtă emoție am vizitat Observatorul acela al tău! Cât de impresionată am fost de explicațiile pe care mi le-ai dat chiar tu cu privire la "steaua albastră" cea neîndurătoare. Sper să nu fiu și eu o
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MISTERUL E ....MARTORUL TĂCUT! Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am căutat misterul Cu a lui mreje capcane-mi întindea, Nălucă zi și noapte Mintea născocea mereu intrigantă Gând drum de iluzii, nevrând parcă m-
MISTERUL E ....MARTORUL TĂCUT! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380024_a_381353]
-
cuvânt în care nu credeam,doar ideal, Ceva-mi fura trăirea! Misterul adevărului l-am simțit...minciună Și-atunci invinsă m-am oprit, Când n-am mai vrut misterul El insuși, m-a găsit! A fost mereu în mine, martor tăcut, La toată nebunia mea! Referință Bibliografică: Misterul e ....martorul tăcut! / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MISTERUL E ....MARTORUL TĂCUT! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380024_a_381353]
-
trăirea! Misterul adevărului l-am simțit...minciună Și-atunci invinsă m-am oprit, Când n-am mai vrut misterul El insuși, m-a găsit! A fost mereu în mine, martor tăcut, La toată nebunia mea! Referință Bibliografică: Misterul e ....martorul tăcut! / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MISTERUL E ....MARTORUL TĂCUT! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380024_a_381353]
-
mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit să străbatem prin furia valurilor întreaga distanță ce ne despărțea. În suflet se strecura teama
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
blocul turn, construit în partea sud-estică a pieței, după hala agroalimentară, la începutul străzii Pata devenită ulterior bulevardul Nicolae Titulescu. Stingher printre clădirile scunde - asemeni celebrului Guliver printre pitici - de la înălțimea celor nouă etaje ale sale, turnul a fost martorul tăcut al transformărilor prin care a trecut zona. Astăzi și-a pierdut supremația. Noi blocuri, mai înalte decât el, l-au detronat, l-au eclipsat cu aliura lor modernă, aruncându-l într-un con de umbră. Deși este înconjurat de construcții
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381809_a_383138]
-
prinde,într-o lume ce plânge!... XVII. UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens, voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens, turna-vom lacrimi în pahare, și vom privi amanții rătăciți, prin transparentele cristale, cum deformatele-mi vieți, ce alungiri de fețe ascunse în saloane, ce căutări pierdute printre străini uniți de nopțile de
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
și fantasme, e colb pe strada asta ce miroase a băutură ieftină, de contrabandă- alunecând în timp, un domn ce rătăcește ... Citește mai mult Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens,voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens,turna-vom lacrimi în pahare, și vom privi amanții rătăciți,prin transparentele cristale, cum deformatele-mi vieți,ce alungiri de fețe ascunse în saloane, ce căutări pierduteprintre străini uniți de nopțile de poker
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Ascultă și taci, cum vântul rostește, A noastră iubire, ce o povestește, Văzduhului toamnei îmbălsămat , Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci, că psalmul îl cântă Natură întreagă, prin toamnă cuvântă... A noastră rostire-a descătușat Iertarea tăcută l-al nostru păcat. Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ASCULTA SI TACI / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ASCULTA SI TACI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381853_a_383182]
-
e tăcere, Să știi că ești un binecuvântat!" Tot ce e viu va trebui să moară, Pământu-și cere partea înapoi, Un bob voi fi sub brazda de afară, Dar sus în cer, voi fi lăstar de soi. Chiar și atunci, tăcut, în așteptare, Voi contempla în noapte, liniștit, Căci promisiunea Domnului e mare Și îndurarea Lui nu s-a sfârșit. Pe ulițe e liniște deplină, Natura doarme, totu-i nemișcat, Cuvântul mi-e în noapte o Lumină, El îmi conduce pașii
VORBEȘTE CERUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381859_a_383188]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ALBASTRU, ROȘU, NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului albastru, roșu, stele senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor lin către sprâncene e-al soarelui salutul în zori desprins din vise; descătușări promise ademenesc
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
că ne-am trezit a doua zi în acel baldachin îmbrățișați amândoi... Așa am petrecut toată vara aceea și toamna până prin noiembrie când Agneta și-a terminat îndeletnicirea ei de slujnică și a revenit în mânăstire. Am văzut-o foarte tăcută, tristă și slăbită, era parcă o epavă din Agneta de odinioară, preocupată de ceva ce o măcina din interior până într-o zi când veni plângând la mine și îmi spuse: “Știi, Mihaly, ce s-a întâmplat cu mine?” “Ce
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
nocturnă.../ să-mi fie poem sau stih de iubire,/ pentru noi, pentru pictură.” (Scrisoare primăverii) Valuri de lumină îi vindecă neputințele mângâind cu dorinți rebele sufletul sau descătușat și sărutat de iubirea preacurată: “cândva mi-ai dăruit/ din bolta ochiului tăcut/ dulceața-n valuri de lumină,/ să mă mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
trimis în recunoaștere se întoarse curând, aducând vestea că pe insulă se aflau trei tineri. Algus nu putea trimite acum după Coral, bătrânei i-ar fi luat mai mult de două zile să ajungă la insulă, iar timpul se scurgea tăcut, ținându-l pe rege încă departe de copila lui. - Cum să aflăm care dintre ei este unul din gemeni, cel născut în marea monstrului din oceanul noastru? - Să-i întrebăm? Algus îl privi urât pe rechinul care îndrăznise săpună întrebarea
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
și n-am găsit tăcerii mele, nicio vină, nu-nșir cuvinte pentru nimic în lume, iar tristețea am ascuns-o în volume. Cad fulgii gri pe trepte de-ntrebare, chiar zidurile au înghețat de mirare, pe-aceleași trepte urc acum tăcută, dar gândul flămând fruntea ți-o sărută. Este noapte târziu și ninge ca la poli, iar în templul iubirii am slujit apostoli și rămân credincioasă acestei religii, căci de viscole n-au scăpat nici regii. Pașii de pe zăpadă îi fură
GÂNDUL FLĂMÂND de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381998_a_383327]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 20 - MAREA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Amiaza copleșitoare. Doar zgomotul ventilatoarelor de la aparatele de aer condiționat mai murmură. Păsările s-au ascuns printre ramurile tăcute ale copacilor. Verdele frunzelor învie pofta de mare, de vacanță. Sunt și doi pescăruși, rătăciți în orașul de câmpie, care mai dau ocol blocurilor și anunță răsăritul și apusul soarelui. În spatele jaluzelelor trase, cu cafeaua pe măsuță și cartea pe
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]