4,810 matches
-
lui Ludovic i se ivi prilejul să preîntâmpine o extindere a dominației poloneze asupra Valahiei Minore și Moldovei, prin intrarea în război alături de poloni, și apoi revendicarea suzeranității asupra Haliciului. În anul 1350, o puternică armată compusă din lituani, ruteni, tătari și români, desigur moldoveni, aflați încă sub suzeranitatea Hoardei de Aur, trece prin foc și sabie ținuturile cetăților Brest,Vladimir, Chelm, Belz și Liov. Sub presiunea acesteia, Cazimir a fost nevoit să ceară ajutorul armat regelui Ungariei. Solicitat, Ludovic se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Sandomir, iar puțin după aceea, în Lublin. Îmbolnăvindu-se Cazimir, Ludovic luă comanda supremă a operațiunilor și la Wladimir, prinse chiar pe Kieystut. În timpul tratativelor de armistițiu, ducele lituanian, captiv, a acceptat să se boteze și să înceteze colaborarea cu tătarii. După aceasta, cei 40.000 de arcași călăreți ai lui Ludovic au fost îndreptați în ajutorul principelui de Braslav, în contra mongolilor, pe care i-au scos din Halici. Dar, Kieystut izbuti să fugă în timpul unei nopți și reîncepu războiul, în timp ce
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
40.000 de arcași călăreți ai lui Ludovic au fost îndreptați în ajutorul principelui de Braslav, în contra mongolilor, pe care i-au scos din Halici. Dar, Kieystut izbuti să fugă în timpul unei nopți și reîncepu războiul, în timp ce Olgerd pătrunde cu tătarii în Galiția și prin Moldova, în Transilvania. Odată ostilitățile reluate, Ludovic a trebuit să revină cu oastea ca să-l pedepsească pe Kieystut și să-și apere cuceririle. El a părăsit Buda, la 22 februarie 1352. După multe pericole, înfruntate din cauza
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Zyrma, comitele de Solnoc, retransmitea, în 8 aprilie, porunca regală în Transilvania. Printre alții, Petru, castelanul de Orăștie trebuia să fie gata de plecare, cu oastea sa de saxoni și români, în timp de două săptămâni împotriva cânilor de tătari. Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo descrie evenimentele din anii 1351 și 1352 în capitolele XXIX și XXX intitulate De exercitu contra lithvanos și De exercitu ad rutheniam, fără a da amănunte prea multe. Expediția din anul 1351 a fost făcută
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a luat în oaste și străini. Ea a fost făcută pentru apărarea Rusiei Roșii, supusă regatului Ungariei. Spre deosebire de ea, Însemnările de la Buda și Cronica Dubnicense, pe lângă o serie de informații de amănunt, descriu, odată cu aceste campanii, și o expediție în contra tătarilor, încât cu greu se poate distinge dacă unele fapte s-au petrecut în anii 1351 și 1352 sau în anii următori. La această concluzie se poate ajunge dacă cineva citește textul latin al celor două cronici. Pentru că nu este posibil
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
este posibil și nici nu era timpul ca în curs de 15 zile de la 21 martie la 6 aprilie să fie asediată cetatea Belz, să se întâmple încheierea armistițiului cu jurăminte și ritualuri, să se facă și o expediție contra tătarilor până la râul Itil, iar, de acolo, regele să se înapoieze, la 6 aprilie, la Muncaci, când, după alte izvoare străine, numai marșul în contra tătarilor prin stepă a durat două săptămâni. Ceea ce este important din aceste campanii în contra lituanienilor, rutenilor și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să se întâmple încheierea armistițiului cu jurăminte și ritualuri, să se facă și o expediție contra tătarilor până la râul Itil, iar, de acolo, regele să se înapoieze, la 6 aprilie, la Muncaci, când, după alte izvoare străine, numai marșul în contra tătarilor prin stepă a durat două săptămâni. Ceea ce este important din aceste campanii în contra lituanienilor, rutenilor și tătarilor sunt relatările cronicilor ungare, referitoare la marele număr de oameni mobilizați din interiorul regatului, din care au făcut parte cnejii și oștile voievodatelor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până la râul Itil, iar, de acolo, regele să se înapoieze, la 6 aprilie, la Muncaci, când, după alte izvoare străine, numai marșul în contra tătarilor prin stepă a durat două săptămâni. Ceea ce este important din aceste campanii în contra lituanienilor, rutenilor și tătarilor sunt relatările cronicilor ungare, referitoare la marele număr de oameni mobilizați din interiorul regatului, din care au făcut parte cnejii și oștile voievodatelor românești din Ugocea, Berg, Maramureș și Transilvania, așa cum reiese cu prisosință din ordinele și diplomele emise de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
interiorul regatului, din care au făcut parte cnejii și oștile voievodatelor românești din Ugocea, Berg, Maramureș și Transilvania, așa cum reiese cu prisosință din ordinele și diplomele emise de Ludovic, îndată după evenimente. Succesul, obținut în bătăliile date cu lituanienii și tătarii în Galiția și Podolia, a fost repede transmis la Florența și Roma. Papa Clement al Vl-lea îl lăuda, în 15 iulie 1352, că s-a ridicat „cu toată puterea”, pentru a-i supune pe schismatici și ceilalți necredincioși de la fruntariile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
întăriturile” cucerite și orice alte locuri, pe care ar izbuti să le mai smulgă din mâinile schismaticilor”. Îl încuraja, apoi, să continue ostilitățile, acordându-i a zecea parte din veniturile bisericești din Ungaria pe patru ani, pentru a îndepărta pe tătarii și schismaticii, care fac mereu incursiuni la granițele regatului său și în Podolia. Luptele trebuiau reluate, deoarece tătarii stăruiau în incursiunile lor, dar mai ales pentru consolidarea stăpânirii maghiare după instaurarea lui Dragoș din Bedeu ca voievod al Moldovei, vasalul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
încuraja, apoi, să continue ostilitățile, acordându-i a zecea parte din veniturile bisericești din Ungaria pe patru ani, pentru a îndepărta pe tătarii și schismaticii, care fac mereu incursiuni la granițele regatului său și în Podolia. Luptele trebuiau reluate, deoarece tătarii stăruiau în incursiunile lor, dar mai ales pentru consolidarea stăpânirii maghiare după instaurarea lui Dragoș din Bedeu ca voievod al Moldovei, vasalul Coroanei ungare. În 20 septembrie 1352, regele se adresă nobililor din dioceza Alba Iulia să se adune toate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din partea supusă lui Dragoș din Bedeu, obținuseră de la Papa scutire de dări și sub noul episcop al Milcoviei, Bernard. La 28 martie și 5 aprilie al noului an 1353, Ludovic reînnoia sexonilor din Brașov vechile acte cu privilegii distruse de tătari, stipulând în noul act obligații de participare a tuturor pedestrașilor sau călăreților pe cheltuiala proprie, când regele va pleca în părțile orientale și numai 50 în acele occidentale. Bistrițenilor li se acorda, în 24 aprilie același an, să facă negoț
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ca nu cumva printr-o nouă irupție a mongolilor aduși de Bogdan să fie expusă la devastări însăși Ungaria, Andrei, voievodul Transilvaniei, a primit sarcina să restaureze toate cetățile regale și castrul Dealul Mare (Waarheghiy) din Țara secuilor, distruse de tătari foarte recent (neperissima). Iar, pentru a nu jena câtuși de puțin pe Bogdan, neînduplecatul său dușman refugiat în Valahia Minoră, regele întărea lui Ioan și Ștefan partea tatălui lor Iuga din Cuhea, fără a se atinge de aceea a infidelului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Ștefan partea tatălui lor Iuga din Cuhea, fără a se atinge de aceea a infidelului Coroanei ungare. Atitudinea binevoitoare a lui Ludovic față de familia lui Bogdan trebuie interpretată ca o măsură de a preveni un atac din partea acestuia, împreună cu tătarii spre Moldova dintre Carpați și Siret, unde în anul 1352 fusese înălțat pe tron, cum am văzut mai sus, ca voievod titular, Dragoș din Bedeu, probabil în aprilie, după căderea cetății Belz și pacea cu lituanii. Faptul se poate deduce
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de izbândă când sabia lui Ludovic atârnase în balanță cu mai multă greutate decât aceea a lituanienilor și mongolilor, în anii 1351 și 1352. El aștepta o nouă conjunctură, mai favorabilă lui și aliaților săi lituanieni și, mai ales, cu tătarii, măcinați acum în luptele interne. Politica de menajamente față de românii răsculați cu Bogdan și de aceia din Valahia Minoră, dintre Siret și Nistru, trebuie pusă în legătură și cu indispoziția lui Nicolae Alexandru Basarab, „potentissimus princeps”, de a se arăta
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Toma al Transilvaniei că Basarab valahul și fiul său au creat prejudicii Coroanei ungare, deținând în mod infidel Țara transalpină, tocmai în momentul în care papa Inocențiu îi îndemna pe episcopii Poloniei să propage o nouă cruciadă împotriva lituanilor și tătarilor, care năvăleau continuu de trei ani. Nu știm cu ce argumente va fi convins episcopul Dimitrie de Oradea pe Alexandru Basarab să devină aliat în luna martie 1355. Fapt cert este că, în primăvara acestui an, regii Ungariei, Poloniei și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că ea s-ar fi ridicat la cifra, exagerată, de 200.000 de luptători călări. Din ea făceau parte, desigur, și românii. După un marș, timp de 15 zile prin deșert, oastea condusă de Ludovic ar fi ajuns la granița tătarilor. Cronica Dubnicense ne informează că, la 4 aprilie, regele a ajuns la marele fluviu al tătarilor cu numele de Olth, a cărui lățime era de o leghe galică. Acolo a poruncit lectorului Ioan, vânătorul de urși, să-și aleagă luptători
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ea făceau parte, desigur, și românii. După un marș, timp de 15 zile prin deșert, oastea condusă de Ludovic ar fi ajuns la granița tătarilor. Cronica Dubnicense ne informează că, la 4 aprilie, regele a ajuns la marele fluviu al tătarilor cu numele de Olth, a cărui lățime era de o leghe galică. Acolo a poruncit lectorului Ioan, vânătorul de urși, să-și aleagă luptători călări, cu care să treacă râul și a primit o solie din partea hanului, prin care i
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
galică. Acolo a poruncit lectorului Ioan, vânătorul de urși, să-și aleagă luptători călări, cu care să treacă râul și a primit o solie din partea hanului, prin care i se cerea o întrevedere. Ludovic a primit să se întâlnească. Hanul tătar, tânăr la înfățișare, s-a apropiat cu suita sa și a fost surprins când l-a văzut pe rege. L-a salutat și totuși, reținându-și mânia, l-a întrebat: Ce dorește să realizeze prin acest război? Că, doar de un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înfățișare, s-a apropiat cu suita sa și a fost surprins când l-a văzut pe rege. L-a salutat și totuși, reținându-și mânia, l-a întrebat: Ce dorește să realizeze prin acest război? Că, doar de un timp încoace, tătarii nu i-au încălcat regatul? Regele i-a vorbit atunci că s-a pregătit să-l atace, deoarece este păgân și vrea să-l supună vasal și în această calitate să-i plătească tribut. Hanul tătar a găsit stranie această
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de un timp încoace, tătarii nu i-au încălcat regatul? Regele i-a vorbit atunci că s-a pregătit să-l atace, deoarece este păgân și vrea să-l supună vasal și în această calitate să-i plătească tribut. Hanul tătar a găsit stranie această pretenție și a răspuns: Ce s-ar întâmpla dacă în război l-ar învinge el? În cele din urmă a acceptat să primească creștinismul, dar să-i fie vasal, nu. Totodată, a adăugat că ar dori
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că ar dori să fie în relații amicale, dacă regele i-ar acorda ajutor. Pentru aceasta a rămas că trebuie să scrie mai întâi Papei. Ludovic a dat crezare celor spuse de han și a încheiat pace pe râul Itil. Tătarii au plecat apoi spre Kataya, iar regele a dat ordin de retragere. Pe la asfințitul soarelui, a ajuns la o curte numită Dobravihoczca, unde nu a găsit deloc alimente. În timpul nopții, un necunoscut a dat foc clădirii și Ludovic a putut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bereg. Deși confuze și succint prezentate, însemnările Cronicii de la Buda sunt de mare preț pentru reconstituirea unor fapte petrecute în acești ani pe teritoriul Transilvaniei, Țării Românești și Moldovei. Ioan de Thuróczi identifică locul încheierii păcii dintre Ludovic și hanul tătarilor ca fiind undeva pe Don. Gh. Brătianu scrie că e vorba de localitatea Sarai de pe Volga, cunoscută în izvoare sub denumirea de Ethil. B. P. Hașdeu crede, după cronica lui Mateo Villanni, că e vorba de Bug, iar B. Homan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
desigur datorită reținerii lui Gianibek, în anii 1355 și 1356, de luptele pentru Azerbaidjan. În urma prestigiului impus prin armele românilor, saxonilor și ungurilor, care au participat la ultima expediție, Papa a trimis călugări franciscani pentru convertirea locuitorilor ruteni, valahi și tătari din aceste părți. Uciderea lui Gianibek, la începutul anului 1357, de către consilierul său Toglubai, pentru a înlesni urcare în scaun a lui Berdibek, și izbucnirea războiului civil, au pus capăt rolului politic și militar al Imperiului Mongol din Dești Kipciak
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
militar al Imperiului Mongol din Dești Kipciak asupra Țărilor Românești și a lăsat să crească influența Papalității. În 11 august 1357, Inocențiu al IV-lea ceda Coroanei ungare, pe timp de trei ani, veniturile bisericești din întregul regat pentru scoaterea tătarilor din Paratalasia (Moldova de sud) și Dobrogea, precum și continuarea luptelor spre supunerea definitivă a rutenilor, lituanienilor și schismaticilor moldoveni din Valahia Minoră. Eforturile erau perseverente și susținute în vederea grupării tuturor regiunilor locuite de români din cele trei principate sub egida
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]