33,332 matches
-
acolo un dosar consistent despre Derrida, despre logologie și intruziunea galopantă a subiectivității în filozofia de azi, în legătură și cu postmodernismul. E de consultat! - Fierbe lumea de când cu țiitoarea lui Pârvulescu, cică i-a dat ei niște gravuri și tablouri, le caută fiu-său... îl aud și pe Crăciunescu din spate. O să fie distracție, va ieși scandal, madam Pârvulescu susține că erau moștenire de la familia ei și el n-avea nici un drept asupra lor, că ăsta era un coate-goale când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
primul rând, Gică a scris muie pe moaca mea, am dat interviuri la radio, am jucat tenis de masă cu unul cu piciorul tăiat, care stătea în cârje, în curte la Spitalul Militar. M-a luat doctorul să-mi arate tablouri și să-mi dea haine rămase de la fiu-său. Dacă nu vrei să vorbești, mi-a zis, vorbește numai cu minte, nu-nțelege nimeni altcineva ce spui. Am strâns fiarele vechi și rulmenții de la CUG în vacanță, altfel nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ți ridice botul înfundat în nisip. Te lasă acolo când te-ai prăbușit. Îți mai trebuie pozele bunicilor? Nu, Dumnezeu să-i ierte. Mai ai nevoie de toate cărțile? Nu, nu m-au făcut mai deștept și nici mai bogat. Tablouri? Nu erau ale unor nume mari și, dacă vrei artă, sunt destule muzee pe lumea asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care-o detest pentru că m-a lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal în care să bei o cafea. Ai cantine staliniste, hale reci, dughene chinezești, bombe nenorocite duhnind a mahoarcă și așa-zise cafenele mai spălate, un fel de fast-fooduri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nici SMS-uri, ceea ce-i neobișnuit pentru ea. Mai traduc vreo douăzeci de pagini despre traumele oamenilor. „Înțelegerea familiei contează foarte mult.” Nu, mai frumos: „Înțelegerea celor apropiați contează în chip esențial”. Mai bine. - Am venit să-ți vând un tablou, mă anunță Ilie când deschid ușa să văd cine-i. Și-mi arată un pachet legat cu sfoară. Credeam că dispăruse cu totul din oraș. Mai bine spus, speram că s-a evaporat pe undeva. - Am dus-o tare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dispăruse cu totul din oraș. Mai bine spus, speram că s-a evaporat pe undeva. - Am dus-o tare rău, mai rău ca oricând... soarbe din cafea. N-ai și vreo tărie? - Acum nu... - Bine și-așa... Trebuie să cumperi tabloul, am nevoie de bani. Altfel n-am cu ce să mă întorc acasă și nu pot să dorm în gară. Nu-l mai văzusem de vreo doi ani, de când își rupsese un picior și-o coastă, căzând din balconul Bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cât costă mașina până la tine? încerc să mă stăpânesc. - Cu vreo cincizeci ajung... - Bun, ia o sută, să ai și de-o dușcă... - Mulțumesc, aș fi vrut mai mult... Dar îi iau și pe ăștia, ce să fac? Îți las tabloul, poți să-mi dai milionul când iei avansul. Am încredere în tine, te-aștept. E o compoziție absolut unică... - N-aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ridic cu ambele mâini. Încă îmbrăcată în peignoir-ul de satin și capotul cu pene de struț, sunt fantoma unei frumoase fete moarte care poartă suportul ăla de lumânări în sus pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa fată-fantomă în satinul ei luminat de lumânări deschide dulapurile și șifonierele pline de vechile ei haine, lăbărțate de moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă, către cercul de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că-l urmăm, și spune: Eram exact opusul unui hoț de opere de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre, cu toții scriem: exact opusul unui hoț de opere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că munca lor e văzută. Pe vecie. Și totuși - cine altcineva decât un american ar putea întinde coarda prea tare? Marea idee i-a venit lui Terry Fletcher pe când stătea la coadă să vadă Mona Lisa. Deși se apropia de tablou, acesta nu devenea mai mare. Era mai mare în manualele lui de istoria artei. Era în fața celei mai faimoase picturi din lume, și ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ceea ce o făcea artă, o capodoperă, părea să depindă de locul în care e atârnată... de cât de bogată e rama... și lângă ce alte lucrări se găsea. Dacă se documenta bine, găsea o ramă veche potrivită și-și agăța tabloul în centrul unui perete plin, putea rămâne atârnat acolo zile întregi, poate săptămâni, până să-l sune cineva de la muzeu. Sau poliția. Au urmat capetele de acuzare: pagube răuvoitoare, distrugere, graffiti. „Murdărirea domeniului public”, așa a numit un judecător arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu era Dennis Bradshaw. Colecționara vorbea cu accent texan. Părul ei blond-roșcat avea aceeași nuanță portocalie cam sinistră cu bronzul de pe umeri și ceafă, însă nu era Bret Hillary Beales. Era un personaj inventat în totalitate. Dar în timp ce-i privea tablourile, tot repeta cuvântul „profitabil”. Avea un tatuaj mic pe gleznă, un singur cuvânt - Sugar - scris cu litere dantelate chiar deasupra sandalei, dar în nici un caz, absolut, nici vorbă, NU era domnișoara Bret Hillary Beals. Nu, personajele astea inventate, criticul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
investiției lor. Târgul e următorul: dacă Terry Fletcher îl ucide pe autorul de printuri - atunci criticul de artă, patronul și colecționara îl fac pe Terry celebru. Îl transformă într-o bună investiție. Lucrările lui se vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cine altcineva decât un american ar putea întinde coarda prea tare? Ocupat cu lichidarea tuturor artiștilor care s-au vândut, a artiștilor leneși, a celor care lucrează de mântuială, Terry Fletcher nu mai are timp de propriile lucrări. Chiar și tablourile cu Rudy și cu maică-sa par fușerite, neglijente, de parcă n-ar da doi bani pe ele. În ultima vreme tot scoate versiuni diferite ale lui Kokopelli cântând la flaut, dansând. Mărește fotografii ale Mona Lisei la dimensiunile unui perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Radu se grăbea să vină acasă, să-și strângă în brațe iubitele. Pretențios și deosebit de critic, el făcea observații pertinente vizavi de lucrările nevestei și ea se grăbea să remedieze neajunsurile. Cuprinsă de fiorul pasiunii pentru pictură, umplu casa de tablouri. În această stare tihnită o găsi ultima zi de concediu. Întoarsă la muncă, Luana găsi pe birou, în locul mașinii de scris, un calculator. Așa cum prevăzuse, unitatea se dotase cu tehnologie modernă. Nuța Cordel o întâmpină surâzătoare. Doamnă Noia, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin curte, și-l imagina patinând pe ghețușul vreunui eleșteu sau la plimbare printr-o pădure de pini. Astfel și-a dat seama că și Karl era departe de locul lui de baștină. A găsit și cărți cu reproduceri de tablouri care Înfățișau femei oarecum asemănătoare celor din partea locului, Însă mai Împlinite și cu ochi strălucitori, nu atinși de gălbinare ori de cataractă. Purtau flori la ureche și se uitau drept la el, parcă-l Întrebau de unde vine. Era asemenea lor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
artist Jos Smit vorbește despre tristețe și despre fericire BALI, 19 ianuarie 1957 - A avut expoziții de mare succes În Sumatra și În iubitul său Bandung, iar În momentul de față reputația lui atinge culmile. Se zice că printre colecționarii tablourilor sale se numără până și președintele, dar cariera mult-apreciatului artist Jos Smit n-ar fi Început niciodată dacă nu venea În Indonezia. Stabilit acum În Bali, el este convins că și-a găsit patria spirituală. „Cred că e pentru mine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa ceva... — Mă bucur că te ai hotărât să vii, Margaret. E grozav că te-ai Întors! — M-am Întors eu undeva? El a ridicat din umeri, a luat fotografia copiilor și a pus o la loc grijuliu ca pe un tablou de mare preț Într-un muzeu. — Te-ai Întors printre ai tăi! Ascultă, n-am venit aici pentru că mi s-ar fi năzărit pe neaș teptate că ești cel mai bun prieten al meu. știi foarte bine de ce-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai audă tropăitul de pe acoperișul mașinii și să Înlocuiască hărmălaia cu voci cunoscute de ea odinioară. Iată, aproape că izbutea! Trebuia să se agațe de rămășițele amintirilor ca să aibă cum să-i revină. Sigur că aveau să-i revină. 16 Tablourile astea sunt, În cel mai fericit caz, teribil de naive, și-a spus Margaret. A Încercat să-și stăpânească un pufnet de râs, dar s-a Înecat și s-a pus pe tușit. — șșștt! Karl a ridicat un deget la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știu dacă izbutesc Întotdeauna să rea lizez ceea ce năzuiesc să realizez. Tonul lui nu sugera nici recunoașterea vreunui eșec, nici umilință. — Hai, Walter, a spus Margaret, arată-i lui Karl ceva mai picant! Mama zice că ai cele mai șocante tablouri cu bărbați și femei la scaldă. Gazda lor a ridicat dintr-o sprânceană și a zâmbit. — Am multe tablouri de mare senzualitate, e-adevărat, dar nici unul pictat de mine. Mai degrabă v-aș arăta ceea ce pictez eu, pe deasupra, tu ești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici umilință. — Hai, Walter, a spus Margaret, arată-i lui Karl ceva mai picant! Mama zice că ai cele mai șocante tablouri cu bărbați și femei la scaldă. Gazda lor a ridicat dintr-o sprânceană și a zâmbit. — Am multe tablouri de mare senzualitate, e-adevărat, dar nici unul pictat de mine. Mai degrabă v-aș arăta ceea ce pictez eu, pe deasupra, tu ești prea delicată și prea inocentă ca să poți aprecia acele imagini. — Nu sunt delicată, a protestat Margaret. Nu, dar noul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintre primele mele lucrări. E făcută pe când mă aflam Încă În Ger mania. S-ar putea să-ți placă, dragă băiete, pentru că vii dintr-o țară cu multe tradiții rurale. — Da, e foarte... captivant, a spus Karl, apropiindu-se de tablou și făcându-se că-l interesează. Margaret a tușit și a privit În altă parte, dincolo de verandă, peste vale, spre un pâlc de pal mieri. Dacă s-ar fi uitat la Karl, ar fi izbucnit În râs, era convinsă. — Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înălțat el o sprânceană și s-a Întors spre Margaret, nu le vezi. Dar acum, În lunga toamnă a vieții, pot să apreciez toată fericirea, ba chiar și disperările care au dat culoare zilelor mele. A fluturat o mână spre tablou, ca și cum acesta Îi exemplifica spusele. De Îndată ce au plecat, Margaret s-a topit Într-un râs isteric. Cor pul i se cutremura de simpla plăcere a hohotelor zgomotoase, cu ochii plini de lacrimi. Karl i-a pus un braț În jurul umerilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să Înțeleg cine eram noi și cine erau ei. Nu ți se pare ciudat? În zilele alea Înghețate Îmi ziceam că sunt În Buru sau În vreo altă insulă din Indiile Orientale, aici, de pildă. Îmi imaginam tot felul de tablouri. Mă jucam la soare, Înotam, aha, da, uite Încă ceva din Buru despre care Îmi amintesc, marea. Locuiam lângă mare. Mă vedeam jucân du-mă cu copiii din partea locului, simțeam parcă nisipul cu dege tele mâinilor și picioarelor. Iar asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]