5,159 matches
-
ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deja de apă. CÎt putu mai repede, Împinsă de curentul care o purta, trecu pe sub ogiva stîncilor și dispăru Înăuntru. Grota făcea un cot pe care-l depăși, Îl desluși În sfîrșit pe Fersen care, cocoțat tocmai În fundul grotei, cerceta tavanul cu o lanternă, aparent fără să pară conștient de primejdie. - Marea urcă, trebuie să ieșim! Repede! Ai Înnebunit sau ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă prea multe griji. - Jandarmii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o proteja pe ea ai Încercat s-o ucizi pe Marie, doamnă Le Bihan, la fel cum cred că dumneata ești cea care a distrus scrisoarea pe care Loïc o lăsase pentru sora lui. O văzu că Înalță ochii În tavan și continuă: - Și dacă te Înșeli? Dacă, din cauza tăcerii, fiica dumitale ar fi următoarea victimă a ucigașului? Drept orice reacție, Yvonne Începu să caște. Ușa se Întredeschise chiar atunci, iar Frank Caradec le adresă un semn discret. Îl urmară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dată În viața mea. Nu credeam că voi mai fi În stare să le spun vreodată. Și continuă cu glas răgușit: - Te iubesc. - Strînge-mă tare, răspunse ea Încet. Rămaseră Înlănțuiți pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pași agale spre ușă și, brusc, se Întoarse, scoase pistolul și trase În oglinda care se făcu țăndări. - Marie! urlă Fersen. Cu arma În mînă, făcu un gest spre Încăperea ce părea goală cînd, deodată, ca și cum ar fi căzut din tavan, Morineau, cu o agilitate, o forță și o precizie surprinzătoare, țîșni asupra ei, Îi răsuci brațul și o proiectă spre Încăperea cea mare, totul desfășurîndu-se Într-o clipită. Îl zări pe Fersen care scotea arma din toc sus, la mezanin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lui Bruno Îi era rușine văzând-o pe acea bătrânică gârbovită, uscată, care-l lua de mână. Ceilalți aveau părinți; copiii celor divorțați erau Încă rari. Noaptea, bunica Își revedea iar și iar parcursul vieții care sfârșea atât de prost. Tavanul apartamentului era jos, vara căldura era sufocantă. În general, bătrâna nu adormea decât puțin Înainte de zori. În timpul zilei se Învârtea prin apartament În papuci, vorbind cu voce tare fără să-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trenului, se sui pe scară și-l sărută pe obraji. Ne mai vedem, spuse el. Ea răspunse: — Da. Sâmbăta următoare, Annabelle Îl invită la cină. Locuia Într-o garsonieră pe strada Legendre. Spațiul era foarte strâmt, dar ambianța era primitoare - tavanul și pereții erau acoperiți cu lambriu din lemn de culoare Închisă, ca Într-o cabină de vapor. — Locuiesc aici de opt ani, spuse ea. M-am mutat când am reușit la concursul de bibliotecare. Înainte lucram la TF1, la serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o să-l vadă sub prosop. — Am să încep cu un masaj relaxant al tălpilor, spune Maya, și o simt cum îmi întinde nu știu ce loțiune calmantă pe tălpi. Încearcă să-ți golești mintea de orice gând. Îmi fixez ascultătoare privirea în tavan. Să-mi golesc mintea. Mintea mea e la fel de goală ca un pahar gol... și transparent... Ce fac cu Elldridge ? Ar fi trebuit să iau legătura cu el. Probabil că-mi așteaptă răspunsul. Dacă le spune șefilor firmei că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atenție. Arăți ca naiba ! — Mă doare capul de leșin, îngaim. Mi-ați putea da un pahar cu apă ? — Sigur că da ! Intră ! Își flutură țigara prin fața mea și îmi face semn să intru într-un antreu uriaș și impresionant cu tavan cu boltă. — Oricum, bănuiesc să vrei să vezi și casa. Eddie ! Glasul îi devine un țipăt. Eddie, a mai venit una ! Sunt Trish Geiger, adaugă spre mine. Îmi poți spune Doamna Geiger. Pe aici... Mă conduce într-o bucătărie luxoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ton de copil de nota zece. Casa Geiger. Cu ce vă pot fi de folos ? Eddie și Trish arată de parcă toate dorințele de Crăciun li s-ar fi împlinit pe loc. ȘAPTE A doua zi dimineața mă trezesc cu un tavan perfect alb și nefamiliar deasupra mea. Mă holbez la el preț de câteva clipe uluită, după care ridic ușor capul. Când mă mișc, așternuturile au un foșnet ciudat. Ce se întâmplă ? Așternuturile mele nu foșnesc așa. Firește. Sunt așternuturile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la rever. Acum nu trebuie decât să stau cu capul jos, să nu mă grăbesc și, la momentul oportun, să mă duc la etajul unsprezece. Lucru pe care îl pot face găsind un panou care nu e bine prins în tavan, dându-l la o parte, și târându-mă prin sistemul de ventilație. Sau aș putea să iau liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rigid. Nu-mi dau seama ce gândește. Apoi, în cele din urmă, scoate din buzunar o cheie. Trece pe lângă mine și deschide ușa apartamentului 32 - apoi se întoarce în fine către mine. — Intră. DOUĂZECI ȘI DOI Mă trezesc cu un tavan crăpat și murdar deasupra mea. Ochii îmi poposesc pe o pânză uriașă de păianjen din colțul camerei, apoi coboară în josul peretelui spre un raft rahitic înțesat de cărți, casete audio, scrisori, ornamente vechi de Crăciun și chiloți aruncați. Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră țăcănind cu tocurile în bucătărie, însuflețită. Gata moussele ? — Încă nu, spun, storcând cu gesturi sigure o portocală. Doamnă Geiger, nu vă faceți griji. Totul e sub control. — Ai cea mai mică idee prin ce-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ceainicul pe foc. Am petrecut noaptea la Nathaniel. N-am mai vorbit deloc despre plecarea mea. Dar la ora trei dimineața, când m-am uitat la el, l-am văzut că nu doarme nici el, și stă cu ochii în tavan. — Ai nevoie de energie ! spune Trish, tulburată. Azi e o zi mare pentru tine ! Trebuie să arăți cât se poate de bine ! — O să arăt. Încerc să zâmbesc. Am nevoie doar de o cană de cafea. O să fie o zi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
O, Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pămînt. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
astea, mă iubește. Da, OK, n-a spus că mă iubește. Dar a spus ceva și mai și. Încă Îmi repet cuvintele lui În minte iar și iar, savurîndu-le. De dimineață, cum stăteam așa Întinși În pat, cu ochii În tavan, m-am trezit că spun: — Jack, cum de ai ținut minte chestia aia despre Kerry, că a refuzat să mă ajute cînd am rugat-o să mă angajeze ? — Poftim ? — Cum de ai ținut minte chestia aia despre Kerry, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să mă mai gîndesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și păstreze secretele idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămîn cîteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? Da, se pricepe să-ți facă capul mare. Doamne, ce se mai pricepe. Domnul cel Misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur, pereții, pământul și ceea ce tu denumești tavan - totul era alb precum Stâncile lui Guju, pe care n-ai de unde să le știi. Era cald și mirosea a ierburi de mentă. Stăteam pe ceva atât de moale Încât Îmi părea rău că mă trezisem. Am crezut că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care și le comandase. Urma să‑i fie trimise la „Hôtel Crillon”, fiecare dintre ele În câte o cutie de plastic. După aceea am trecut pe la magazinul de expoziție Lalique, unde voia să vadă niște lămpi și aplice pentru tavanul și pereții de acasă. - Mai avem nevoie de o jumătate de oră pentru o vizită la pălărierul Gelot. La Gelot, mi‑am dat și eu drumul și mi‑am cumpărat o pălărie de velur verde. Abe m‑a convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se plângă, Ravelstein le zâmbea și Îi informa că fără de muzică nu poți Înghiți ceea ce Îți oferă viața, și că le‑ar face bine să accepte și să asculte. Dar le‑a promis și să izoleze mai bine podelele și tavanul și, Într‑adevăr, a consultat un specialist În izolarea fonică. - Am irosit zece mii de dolari pe izolatoare din fibră capoc și camerele tot nu sunt insonorisées. Dar când i s‑a făcut o listă a vecinilor, persoană cu persoană, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un aer monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de față. În depărtare se vedeau niște femei tinere care păreau gata să Întreprindă acțiuni filantropice. Eu ședeam, sechestrat, printre sute de șezlonguri din piele. Evadarea din colțul ăsta de brânză murdară era imposibilă. În spatele meu, țevi imense coborau din tavan și se Înfundau În podea. Eram dureros preocupat de cămașa de forță sau puloverul pe care eram silit să‑l port. Vesta asta fierbinte, kaki, mă strângea - mă asfixia, mă presa de moarte. Am Încercat să o desfac de pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]