4,773 matches
-
atenția acordată marginalității din politica globală i-ar putea ajuta în mod real pe cercetătorii Relațiilor Internaționale să poată recunoaște și înțelege noi fenomene politice cum sunt actele antisistem din 11 Septembrie și terorismul transnațional în general. Prima generație de teoreticieni feminiști în Relațiile Internaționale de la sfârșitul anilor 1980 a căutat să conteste orientarea ontologică și epistemologică convențională din domeniu, angajându-se în așa numita "a treia dezbatere" dintre teoreticienii pozitiviști și cei postpozitiviști din Relațiile Internaționale, temă discutată în capitolele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din 11 Septembrie și terorismul transnațional în general. Prima generație de teoreticieni feminiști în Relațiile Internaționale de la sfârșitul anilor 1980 a căutat să conteste orientarea ontologică și epistemologică convențională din domeniu, angajându-se în așa numita "a treia dezbatere" dintre teoreticienii pozitiviști și cei postpozitiviști din Relațiile Internaționale, temă discutată în capitolele precedente. În acestă dezbatere, teoreticienii feminiști au contestat natura exclusivistă, stato-centrică și pozitivistă a disciplinei, mai ales la nivel metateoretic. Multe din contribuțiile feministe au căutat să deconstruiască și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de la sfârșitul anilor 1980 a căutat să conteste orientarea ontologică și epistemologică convențională din domeniu, angajându-se în așa numita "a treia dezbatere" dintre teoreticienii pozitiviști și cei postpozitiviști din Relațiile Internaționale, temă discutată în capitolele precedente. În acestă dezbatere, teoreticienii feminiști au contestat natura exclusivistă, stato-centrică și pozitivistă a disciplinei, mai ales la nivel metateoretic. Multe din contribuțiile feministe au căutat să deconstruiască și să submineze realismul, teoria dominantă prin care se explica "politica de putere" în relațiile internaționale de după
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lor pentru relațiile de gen. Un astfel de punct de vedere susține că viețile femeilor, aflate la marginea politicii mondiale, ne dau posibilitatea unei înțelegeri mult mai cuprinzătoare și mai critice a relațiilor internaționale, decât punctul de vedere obiectivist al teoreticienilor realiști sau decât perspectiva oamenilor de stat, devreme ce ele sunt mai puțin complice cu și/sau mai puțin orbite de instituțiile existente și de puterea elitelor (Keohane 1989a: 245; Sylvester 1994a:13; vezi și Harding 1986; Tickner 1992; Zalewski
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și a ajuns să transforme, aproape, studiul relațiilor internaționale, ce până atunci nu ținuse seama de gen. Majoritatea cursurilor de specialitate iau acum în considerare problematica genului sau perspectivele feministe, datorită publicării mai multor texte și monografii exemplare semnate de teoreticienii acestui curent (Tickner 1992, 2001; Sylvester 1994a; Pettman 1996; Steans 1998; Peterson și Runyan 1999). Mai multe reviste importante au publicat numere întregi despre subiecte precum femeile, relațiile de gen și feminismul în Relațiile Internaționale, iar în 1999 a fost
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Internaționale teoretizează politica și sfera internațională "într-un mod care garantează că femeile vor fi absente din cercetările lor, și că agendele lor de cercetare vor rămâne neschimbate" (Steurnagel 1990: 79-80). Cercetarea feministă nu este o formă de empirism, din moment ce teoreticienii feminiști simt adesea nevoia de o mai mare claritate conceptuală decât ar fi necesar pentru critica teoretică, spre a întreprinde cercetări empirice. De exemplu, pentru a face ca anumite concepte și relații abstracte să fie verificabile prin explorare empirică, cercetătorul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înseamnă a uita că oamenii [bărbații] sunt ambițioși, răzbunători și lacomi". Pentru analista feministă Christine Sylvester (1990), miza acestui tip de analogie bărbat/stat înseamnă echivalarea raționalității cu comportamentul bărbaților, iar statul ca actor rațional capătă astfel o identitate masculină. Teoreticienii feminismului interpretează statul ca fiind o entitatea centralizată, principal organizator al puterii pe criterii de gen, care acționează în principal prin manipularea sferelor publică și privată (Connell 1990). Statul nu reprezintă o "identitate coerentă subordonată unui singur centru interpretativ" ca
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ea vrea să spună că puterea este un fenomen complex, declanșat de forțele sociale creative care ne modelează identitățile personale și sexuale ca bărbați, femei și cetățeni. Pentru a înțelege natura puterii la nivel internațional sau global, feminiștii și alți teoreticieni critici susțin că trebuie să studiem relațiile sociale interne și transnaționale, care nu numai că sprijină politicile externe ale statelor, ci de fapt constituie statul ca autoritate teritorială având un monopol asupra utilizării legitime a forței. Și securitatea, așa cum este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să studiem relațiile sociale interne și transnaționale, care nu numai că sprijină politicile externe ale statelor, ci de fapt constituie statul ca autoritate teritorială având un monopol asupra utilizării legitime a forței. Și securitatea, așa cum este ea concepută de majoritatea teoreticienilor din Relațiile Internaționale, este un concept marcat de prejudecăți dacă îl privim dintr-o perspectivă feministă, și ca atare nu poate aduce o securitate în termeni reali pentru bărbați și femei. Mai degreabă, securitatea, după cum este definită în mod convențional
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
recunoașterea și confruntarea diferențelor dintre femei, nu prin ignorarea lor, după cum arată Christina Gabriel și Laura Macdonald (1994) în analiza lor asupra organizării feminine transnaționale în contextul NAFTA. Chiar tensiunea dintre epistemologiile pozitiviste și postpozitiviste, care i-a divizat pe teoreticienii contemporani, inclusiv pe cei din câmpul Relațiilor Internaționale, este sursa dinamismului teoretic și a relevanței politice a feminismului contemporan. Feminismul din Relațiile Internaționale recunoaște lipsa unui subiect colectiv fondator "feminin" sau domeniul relativ limitat al politicului, ca și nevoia de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
asupra modului în care mișcările ecologiste și reacțiile teoriilor dominante la provocările ecologice globale sunt implicate în reconstruirea politicii mondiale (Eckersley 2004). Ecologismul internațional a apărut ca o forță politică semnificativă în multe țări începând din 1975. Multe dintre lucrările teoreticienilor ecologiști și practicile mișcărilor ecologiste conțin atât analize ale dinamicii politice globale, cât și viziuni normative asupra restructurării politicii mondiale. Acest capitol urmărește să evidențieze acele idei ce caracterizează ecologismul internațional, care ar putea fi folosite la elaborarea unei poziții
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
similară cu cea a lui Linklater în legătură cu politicile de mediu, vezi Low și Gleeson 1998 : Capitolul 7. Pentru o critică la adresa gândirii universaliste pe linia autorilor din școala "ecologiei globale", menționate mai sus, vezi Esteva și Prakash 1997). În timp ce pentru teoreticienii critici, cum ar fi Linklater (1998), ideea de comunitate la nivel global înseamnă echilibrul între unitate și diversitate, mai degrabă decât crearea unei identități globale omogene, în cadrul curentului ecologist se face simțită opinia conform căreia comunitatea are sens numai la
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
emanciparea (Laferrière 1996; Laferrière și Stoett 1999). Alături de această respingere normativă a sistemului de state apare și o respingere a unei disocieri empirice clare între politica internă și cea internațională, întâlnită la pluraliști ca John Burton, dar și la marxiști, teoreticieni critici și feminiști. Astfel, ecologiștii nu consideră util să gândească, spre exemplu, în termeni de "niveluri de analiză", o formă de gândire predominantă în realism, pentru că astfel s-ar separa în mod arbitar arenele acțiunii politice, care ar trebui văzute
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în mod arbitar arenele acțiunii politice, care ar trebui văzute într-o legătură indisolubilă. În sfârșit, se pune un accent clar pe economia politică și pe inegalitatea structurală inerentă în economiile capitaliste moderne, asupra cărora se concentrează și marxiștii și teoreticienii dependenței. Totuși, în opoziție cu poststructuralismul în special, împărtășește un element de teoretizare modernistă, în sensul că ecologiștii încearcă să înțeleagă lumea pentru a reuși să o îmbunătățească. În viziunea lui Hovden (1999), aceasta o face mai compatibilă cu tipul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atât de vast din creația argheziană cum este publicistica și, mai ales, în ce măsură am putea depăși clișeele unei exegeze ancorate în viziunea marcat estetistă asupra pamfletului creat de Arghezi. Un posibil răspuns a venit o dată cu lectura cărții lui Marc Angenot, teoretician abil al "cuvântului polemic și pamfletar", aplecat încă de acum câteva decenii asupra discursului critic și ideologic al "prozei de idei" din spațiul francez. Lucrarea sa de referință La parole pamphletaire (publicată în 1982 și reeditată în 1995), dar, evident
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1868-1968), Angenot nu operează dihotomic între perspectiva descriptiv-formală asupra textului și perspectiva socio-critică asupra conținutului ideologic, pentru că orice scriere de acest gen "este traversată de vectori intertextuali" care generează o configurație și o structură specifice discursului pamfletar. "O metaforă susține teoreticianul poate fi la fel de politică precum un postulat explicit. Textul nu prinde sens decât în contiguitatea indefinită a altor discursuri"3. Pentru că orientări moderne precum poetica sau semiotica narativă au ignorat studiul așa-numitei "literaturi de idei", Angenot propune o pespectivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au ignorat studiul așa-numitei "literaturi de idei", Angenot propune o pespectivă interdisciplinară de abordare, avertizând, din start, că "nu reduce discursul literar la ficțiune, la expresivitatea limbajului, la ambiguitățile și la seducția pe care subversiunea textuală o exercită asupra teoreticienilor"4. Asimilându-le însă, le integrează unei metodologii de ansamblu pe care și-a dorit-o aplicabilă "prozei de idei" în general. În ceea ce ne privește, am găsit extrem de util demersul său cel puțin în câteva-puncte cheie, cum ar fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
considerațiile teoretice, primele de acest gen la noi, ale lui Lovinescu despre opoziția polemică-pamflet, la definirile poetice argheziene despre polemică și pamflet, cu o percepție intuitivă asupra naturii lor consubstanțiale; mai departe la Iorga, în dubla ipostază de practician și teoretician de conjunctură al polemicii de idei sau, bunăoară, mai apoape de noi, într-o vreme de coerciție spirituală și, implicit, de nostalgie a polemicii literare autentice, la Al. Paleologu, O. Paler sau Al. George acesta din urmă cel mai pertinent
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o abordare intuitivă și instinctuală a literarității întemeiată conform unei deschise, dinamice și subiective "judecăți de gust". Principiul genettian al acestei perspective este exprimat astfel: "Consider ca fiind literar orice text care provoacă în mine o satisfacție estetică"40. Așadar, teoreticianul revendică omologarea literară a unor texte a căror "funcție originară sau originar dominantă nu era de ordin estetic, ci, de exemplu, didactic sau polemic" tocmai datorită faptului că ele, în timp, au depășit finalitatea pragmatică și și-au impus calitățile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Adoptând schema genettiană, observăm că, în articolul polemic, semnul de egalitate între A și N "simbolizează angajarea serioasă a autorului față de aserțiunile sale narative" 74, fără ca acest lucru să semnifice diferența dintre factual și ficțional. Însă această situație, după cum observă teoreticianul, este oarecum redundantă, iar N este susceptibil de a deveni o "instanță inutilă". Identitatea dintre A și P, precum și cea dintre N și P relevă apartenența instanțelor la registre diferite: A=P ("identitate juridică) și A=N ("identitate lingvistică"). În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin însăși înțelegerea gestului artistic, înainte de toate. În timp, ideile sale, fără a-și schimba conținutul, au căpătat profunzime și forme tot mai șlefuite de expresie. Cu toate acestea, poetul nu s-a convertit nicicând în doctrinar și nici în teoretician sistematic. Dimpotrivă, a fost oripilat de școli și curente, precum și de toți cei care au încercat să creeze "itinerarii" sau "rețete" artei. Referindu-se la texte argheziene capitale pentru concepția sa literară, Alexandru George semnalează însă o ipostază inedită a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
printr-un termen arhaic occentatio, referindu-se la respingerea ritualică a unui individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu perceput ca imund de sensibilitatea sa. Teoretician atipic al pamfletului, Arghezi, asemenea lui Paul Louis Courier, îi legitimează agresivitatea în calitate de semnal avertizor, socialmente vorbind, dar și ca provocare estetică prin care scriitorul operează virtual o selecție a publicului de masă, prin vizarea unui lector rafinat, apt să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui teritoriu eterogen, fie sunt dezvoltate ca trame epice în narațiunea literară propriu-zisă. Faptul că ritualul vieții cotidiene devine sursa literaturii și, totodată, literatura se insinuează în pragmatismul diurn ține de ceea ce Ion Vlad numește fenomenul substituției, de altfel, remarcă teoreticianul, "o mai veche problemă a creației", în care e identificabilă "tendința recreării semnelor realului, a revitalizării unui univers aparent periferic în creație"242. Privind parcă prin aceeași lupă cu mai vârstnicul Caragiale, Arghezi surprinde în instantanee memorabile comedia vieții de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de pildă, ca un peisaj pictat de un portretist". E foarte îngăduitor Van Gogh, iar Zola este scriitor. Pentru a atinge, dincolo de raționamente și filiații, regatul mereu secret și fugitiv al emoției vizuale, scriitorul este totuși mai bine plasat decât teoreticianul. Fără îndoială, fiindcă primul cultivă metafora (sau arta de a transporta o lume într-alta), iar celălalt se ferește de ea. Întotdeauna plasticienii s-au înțeles mai bine cu poeții decât cu filosofii, aceste muște la arat. Apollinaire și Picasso
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe același nivel. Distincție în fond inutilă. "Aurul este bun pentru statuia Atenei, dar ca să învârți în supă o lingură de lemn va fi mai frumoasă decât una de aur." Autorul acestui excelent aforism este adevăratul părinte al funcționalismului, primul teoretician cunoscut al designului industrial, avocatul oalelor, Socrate. Form follows function ar fi sloganul cel mai fidel gândirii acestor oameni pentru care tot ce e util e frumos (în contrast cu susținătorii artei pentru artă din secolul al XIX-lea, pentru care "tot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]