541,899 matches
-
festival sau dacă este toamnă și ritmurile devin solemne, mai degrabă diurne. Aici, poate mai acut ca niciunde, din punctul meu de vedere, poveștile se suprapun, se intersectează, se concurează, tot așa cum ficțiunea și istoria concurează realitatea. Aici, în iulie, timp de aproape o lună, fascinația teatrului este absolută. Nu există nici o concurență. Și asta de șaizeci de ediții... Dincolo de bani, mulți, aiuritor de mulți din perspectiva mea, dincolo de politică și politici culturale, de strategii, dincolo de miză, jocuri, accente și interese
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
-și facă astfel concediul de douăzeci de ani, venind să vadă teatru, dans, expoziții. Ei înșiși au devenit repere, un tip de memorie afectivă a evoluției acestui fenomen, a tradiției, transformărilor, a accentelor formidabile pe care le-a primit în timp, o memorie care poate să spună, dintr-o anumită perspectivă, povestea acestui festival. A fost odată la Avignon... Și povestea ar dura, poate, o mie și una de nopți. Istoria festivalului s-a înfipt în zidurile cetății, în conștiința avignonezilor
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
de an, de șaizeci de ediții, acest loc din sudul Franței și împrejurimile lui. Acest loc este visul oricărui om de teatru, un vis-reper, un vis-obsesie, este visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda timpul, ființa, conștiința. Aici dialogul, comunicarea, prin esență definiția teatrului, se întîmplă. Limbajul artei dezleagă limbile din turnul Babel. A fost odată la Avignon un pod, Saint-Benezet, cîntat peste tot în serbări ceremonioase de familii bune, cu copii eleganți, talentați sau
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
humain...", spune Brook. Poate și de asta există Furtuna sa cu Sotigui Kouyate în Prospero. Mi-am început șederea la ediția din acest an a festivalului sub semnul lui Brook și al prietenului meu, George Banu, la Liceul Saint-Joseph. Acolo, timp de trei ore, am ascultat, am privit și m-am emoționat la una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele șaizeci de ediții și de istoria lor, a festivalului, a evoluției formelor teatrale, a esteticii, o discuție
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele șaizeci de ediții și de istoria lor, a festivalului, a evoluției formelor teatrale, a esteticii, o discuție elaborată și academică despre utopia unei libertăți, despre întîlniri, spații, locuri și timp. O zi gîndită, coordonată și dirijată inspirat de George Banu, el însuși susținătorul unei intervenții remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns în curtea Liceului Saint-Joseph, după ce am străbătut centrul deja populat
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
citit numele lui Ionesco, Sorescu, Vișniec, ca dramaturgi montați și jucați în off, am intrat pe poarta oficială a celor care aveau să evoce istoria in-ului. Undeva la umbră, șușotind discret cu George Banu, zîmbitor și distant, în același timp, prezent și absent, privit de toți ochii, direct sau pe furiș, era Peter Brook. El însuși instituție, reper, model, vis. Acum, îl vedeam. Întors cu fața la mine, umbrele și siluetele au căpătat consistența luminii și a chipului său. Un festival este
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
foto", spune Brook. O sumă de imagini selectate de propriul eu. Peter Brook, o conștiință. Seara, am luat naveta din fața marii poște din Avignon. Locul tradițional din care se pleacă spre spațiile de joc situate în afara cetății. De-a lungul timpului, cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de energie. Rînd pe rînd, dincolo de Curtea de Onoare a Papilor, axis mundi a festivalului, centru și inima lui, s-au adăugat, biserici, curți interioare, mînăstiri, licee
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
fascinant, răvășitor cu Strigătul cameleonului, revelația incontestabilă a acelei ediții. Am văzut, mai tîrziu, Comentariile lui Habacuc și, în 2002, Filosofii, după Bruno Schulz, un specatcol în care interdisciplinaritatea este vocea esențială care adună artele. Un efect compus în trei timpi,filosofic, gestual și cu un teribil impact al imaginii. Toate valențele și dimensiunile acestui creator au fost puse în lumină, în circulație la această ediție. Expoziții de desene, studii la Filosofii, expoziție de fotografie, imagini bare îi alcătuiesc universul spiritual
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
de atâtea ori. Salonul de muzică era tapisat cu fotografiile cuplului, în familie, în marile teatre de operă ale lumii, în sălile de înregistrare. Căci trebuie spus că Walter Legge a fost unul dintre marii producători de discuri din toate timpurile, patronul renumitei Case EMI, cel care i-a făurit gloria și puterea planetară. Dacă nu-i datora arta cântului, în care era deja maestră când l-a cunoscut, Schwarzkopf îi datorează lui Legge fantasticul prestigiu pe care înregistrările din Mozart
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
depozitara tradițiilor moștenite de la Bruno Walter, Wilhelm Furtwängler sau Herbert von Karajan. Din semnul Săgetătorului, ca și mine, m-a primit ca pe o veche cunoștință, ca pe o prietenă, și am parcurs împreună măsură cu măsură rolul Donnei Elvira timp de două ore. A doua zi ne-am întâlnit din nou și tot ce pusesem la punct funcționa perfect, făcând-o să repete una dintre expresiile ei favorite, cu accentul germanic pe care-l conservase: fenomenaal! Toate bune și frumoase
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
de două ore. A doua zi ne-am întâlnit din nou și tot ce pusesem la punct funcționa perfect, făcând-o să repete una dintre expresiile ei favorite, cu accentul germanic pe care-l conservase: fenomenaal! Toate bune și frumoase, timp de peste o oră și jumătate, mai exact până la fraza Elvirei La mia credulitŕ. Ť - Nu! Nu! Nu!ť, a intervenit Elisabeth. Și am luat-o de la cap. O dată, de două ori, de nouă ori. Deprind întocmai ceea ce-mi propune
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
cel mai înalt nivel. În numele acelei exigențe absolute față de voce, de cânt, de legato, de sensul cuvântului și al frazei muzicale, putea fi de o duritate extremă. Înainte de a face muzică împreună de la 7 la 9 seara, vorbisem la telefon timp de peste o oră, vrute și nevrute, într-o palpitantă conversație, mai ales pe tema formidabilei mărturii despre propria viață și despre realitățile de dincolo de Cortina de Fier descrise de Vișnevskaia în cartea pe care tocmai o publicase în America sub titlul Galina
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
episodul La mia credulitŕ cu tot, și cu bătalia respectivă - să ne oprim ori să mai continuăm - care-l încântase până și pe sobrul maestru acompaniator, care nu schițase nici un surâs până atunci, deși Schwarzkopf și cu mine fusesem tot timpul de o bună dispoziție exuberantă. Pe fondul acesta ea i se adresează, angelic, tinerei care asistase la eforturile noastre: Ť - Ai văzut ce înseamnă cântul la înalt nivel?ť Iar aceasta, fermecată, îi răspunde că da. Ť - Ai înțeles deci
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
cânte la nivelul dorit, în special dificilisima arie Mi tradě. Luni după-amiază, după premiera care a fost un triumf pentru Sawallisch și pentru întreaga companie de canto, cu Thomas Allen, Giudita Gruberova, Gösta Winberg, Teo Adam, mari artiști care repetaseră timp de peste o lună de zile, îi telefonez lui Elisabeth Schwarzkopf. - Stai să-mi iau un scaun, zice, să nu leșin. Vrei să-mi spui că ai intrat în scenă într-un rol ca acesta, fără repetiții de orchestră, cu un
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
stăm în fața micului ecran și privim cu încredere, admirație și mândrie imaginile în timp ce prietenul Haralampy îngaimă între două sughițuri cu duhoare bahică: -,Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!"... Istoria va confirma sau infirma aceste spuse, fiindcă noi nu avem timp să analizăm, deoarece Haralampy continuă: -Să știți, dragii miei, zice el cu un aer de Iosif Boda & (nu-i așa? - d.h.) Cristian Pârvulescu (la emisiunea ,Săptămâna politică" de pe TVR1) că, pe căldurile astea, până și la firma ,Hades & comp.", la
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
undeva pe AXA București-Londra-Washington?)... Ba, cu oarece îndoieli, fiindcă imaginile erau cam voalate, s-ar mai fi putut adăuga și emisiunea "Zece fix" (de fiecare vineri seara) de pe postul Realitatea Tv, unde Stelian Tănase și Mircea Dinescu, vorbind în același timp, nu prea mai înțeleg ce își spun. Evident, cu atât mai puțin telespectatorii... Însă, cel mai mult apărea în prim-plan un ecran de televizor cu imaginea ministrului Eugen Nicolăescu, părtaș moral și aplaudând corespunzător de satisfăcut pasiunea pensionarilor de
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
fierbând, clocotind de năvala lor. Domnule, - făcea - bătând cu degetul în ecranul mare al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească, acum acceptase deodată timpul, sosind și ei precis ca acceleratul în gară). Chestia era că nu puteai să-i pescuiești. Erau iuți și nepăsători, lor păsându-le doar de viteză și
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
cu degetul în ecranul mare al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească, acum acceptase deodată timpul, sosind și ei precis ca acceleratul în gară). Chestia era că nu puteai să-i pescuiești. Erau iuți și nepăsători, lor păsându-le doar de viteză și de cine știe ce scop. Cu guvizii era altceva, complet
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească, acum acceptase deodată timpul, sosind și ei precis ca acceleratul în gară). Chestia era că nu puteai să-i pescuiești. Erau iuți și nepăsători, lor păsându-le doar de viteză și de cine știe ce scop. Cu guvizii era altceva, complet altceva; și chefalii ăștia, dacă
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
peste captura veche dinăuntru, zbătându-se deasupra câteva secunde bune înainte de a aluneca jos, pe betonul digului. Câțiva, din geantă, răspunseseră oarecum, ca și cum ei n-ar fi fost morți-morți, ci doar ar fi făcut-o până atunci pe morții. între timp, în apropiere, pescarii de la punctul piscicol își întinseseră năvoadele verzi, știa cât de putrede și de cârpite sunt, trecuse pe la ei odată. , Chefalii ăștia, domnule, mai explica maiorul, au tactica lor și sunt de un curaj nebun-nebun. Mărșăluiesc, mărșăluiesc cu
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
firesc, mai dezvoltat, mai rafinat. Nu e prima dată că se discută chestiunea asta la noi, iar România literară i-a dedicat de mai multe ori în anii '90 editoriale și articole, explicînd și cauzele acestei stări de fapt. Între timp însă, limbajul cu pricina din traduceri, ca să nu mai vorbim de literatura autohtonă tînără, s-a dezinhibat și s-a diversificat. Traducători ca Radu Paraschivescu sau Antoaneta Ralian, ca să nu dăm decît primele două nume care ne vin în minte
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
sine. Unde vrea să ajungă un scriitor atunci cînd călătorește? R.W.: Atunci cînd pornește la drum, un scriitor caută și ocazia de a face unele reflecții. Dacă stai prea mult într-un singur loc, dacă rămîi acasă prea mult timp îți vin prea puține idei. Cei rămași acasă înțeleg mai puțin din ceea ce se întîmplă în jur. Cu scriitorii sedentari lucrurile nu stau cu mult altfel. Cînd călătorești, îți vin idei care de fapt nici nu au de-a face
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
plecat din România în 1987. A fost prima mare experiență ne-germană. Pe de altă parte, relația mea cu Italia a fost cu totul diferită de cea a colegilor mei vest-germani care reproduceau așa-numitele fantezii aflate în circulație din timpul lui Goethe. Recunoșteam în Italia cîte ceva din acel sud al Europei și anume - nonșalanța și o dezordine pe care mi-a fost dat să le trăiesc în Banatul românesc. Italia a avut pentru mine efectul unui dčja vu, ceea ce
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
mentală datorită experiențelor și cunoștințelor acumulate în România și în Banat. Mult din ceea ce am cunoscut și învățat din cultura română, în măsura în care elementele nu sunt provinciale - și există chiar foarte multe care transgresează limitele provincialului - se datorează unor scriitori. Cît timp am trăit în România nu am fost conștient de acest fapt datorită rutinei de zi cu zi. Dar de toate acestea mi-am dat seama abia aici, tocmai prin caracterul diferit al opiniilor și judecăților pe care le aveam în cadrul
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]