3,163 matches
-
prezentat situația cum trebuie. Și ea probabil ar fi entuziamată după ce i-aș explica totul în cele mai mici detalii. În clipa în care am să-i spun despre pădurea fermecată și despre orchestra filarmonică, despre formația pentru dans și tortul de o mie de dolari, își va schimba părerea cu o sută optzeci de grade. O nuntă de lux, ca în povești, cu toate cheltuielile plătite de altcineva! Pe bune, cine-ar fi nebun să rateze așa o ocazie? Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iau restul lucrurilor, zic și pornesc spre ușile duble de la ieșirea din spital. În momentul în care ies afară, în aerul proaspăt, tremur vag. Deci, asta a fost tot. Gata cu nunta la Plaza. Gata cu pădurea fermecată. Gata cu tortul ca-n povești. Gata cu fantezia. Nu-mi vine să cred că am renunțat la toate astea. Însă... dacă vreau să fiu sinceră până la capăt, asta a și fost totul - o fantezie, nu? Nici o secundă nu am simțit că trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ca noi doi să fim iarăși normali și fericiți. Să privim apusul. Fără bagaje, fără discuții inutile. Doar noi doi, împreună. Parcă am uitat complet de ceea ce contează cu adevărat, nu? N-am mai văzut decât șampania și spuma. Rochia, tortul și cadourile. Când singurul lucru care contează este ca Luke să vrea să fie cu mine, și ca eu să vreau să fiu cu el. O, Doamne, cât de proastă am putut să fiu... Începe să-mi sune mobilul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ies repede din Terrace Room și intru în liftul care duce la Grand Ballroom. Exact în momentul în care ușile sunt gata să se închidă, în lift intră două femei în vârstă, cu fuste negre și cămăși albe. Ai văzut tortul? zice una dintre ele. A costat pe puțin trei mii de dolari. — A cui e nunta? — A familiei Sherman, spune prima femeie. Elinor Sherman. — A, deci asta e celebra nuntă Elinor Sherman. Ușile se deschid și cele două ies. — Bloomwood
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
luminițe feerice, ca într-un colier de perle. Ringul de dans e uriaș și proaspăt ceruit. Pe scenă, o formație formată din zece oameni face probe de sunet. Mă uit în jur copleșită și văd doi cofetari de la firma de torturi a lui Antoine încercând să-și păstreze echilibrul pe scaunele pe care stau pentru a înfige ultimele lalele de zahăr caramelizat în tortul de aproape trei metri. Peste tot miroase a flori, ceară de lumânări și a nerăbdare. — Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oameni face probe de sunet. Mă uit în jur copleșită și văd doi cofetari de la firma de torturi a lui Antoine încercând să-și păstreze echilibrul pe scaunele pe care stau pentru a înfige ultimele lalele de zahăr caramelizat în tortul de aproape trei metri. Peste tot miroase a flori, ceară de lumânări și a nerăbdare. — Scuzați-mă. Tresar speriată în clipa în care un chelner trece pe lângă mine cu un cărucior. Vă pot ajuta în vreun fel? spune o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
verighetele și eu le-am fluturat repede prin față inelul de logodnă, răsucit spre interior. Am mâncat sushi și caviar. Masa a constat în patru feluri de mâncare absolut uluitoare. Am toastat. Totul s-a desfășurat conform planului. Am tăiat tortul cu o sabie uriașă de argint și toată lumea ne-a ovaționat, după care formația a început să cânte The Way You Look Tonight, și Luke m-a condus pe ringul de dans și am început să dansăm. Și ăsta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Faptul că te-ai limitat la doar două nunți. Pe bune, dacă oricum voiai să o faci de mai multe ori, de ce nu de trei ori? De ce nu de șase ori? Șase petreceri... — Șase rochii... se bagă și Luke. — Șase torturi... Știți ceva, ia mai terminați! zic ofuscată. Știți bine că n-am făcut-o intenționat. Pur și simplu... așa s-a întâmplat. — Așa s-a întâmplat, mă îngână Danny mustăcind. Becky, cu noi nu trebuie să te prefaci. Ai vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mașină. Gata de plecare. Deci, spune Luke, urmărindu-mi privirea. Faimoasa noastră lună de miere. Am voie să aflu unde mergem? Sau e încă secret? Simt un nod în stomac. Acu-i acu. Ultimul detaliu al planului meu. Cireașa de pe tort. — OK, zic și trag aer adânc în piept. Fii atent. În ultimul timp m-am gândit foarte mult la noi, Luke. La cum o să fie să fim căsătoriți, la unde o să stăm. Indiferent dacă vom locui la New York sau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă privește cu o intensitate stranie. Orice ai face. Să nu încetezi niciodată să fii Becky Bloomwood. — Păi... OK, zic, luată prin surprindere. Așa am să fac. — Becky! Luke! auzim glasul lui mami, de dincolo de peluză. E timpul să tăiați tortul! Graham, aprinde luminițele! — Acuș! strigă tati. — Venim! răspund și eu. Stai numai puțin, să-mi pun coronița înapoi! — Lasă-mă pe mine. Luke ia coronița cu flori roz și mi-o pune pe cap, zâmbind. — Arăt cam aiurea, nu? zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
boicot economic, bătăi, jafuri, profanarea sinagogilor. În orașe din Moldova au fost lipite afișe pe geamurile prăvăliilor cu avertizarea „magazin evreiesc”. În provincie s-au întreprins măsuri împotriva evreilor arestări, acuzații de activitate comunistă, pătrundere cu forța în sinagogi, intimidări, torturi aplicate conducătorilor de comunități. Noul regim național legionar accentua caracterul naționalist, prin asigurarea întâietății elementului etnic românesc, ceea ce făcea ca acțiunile împotriva a tot ce nu era românesc să fie mai agresive. Componenta antisemită a politicii interne a guvernului național
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
când vrem să facem o faptă bună, am zis eu, și am simțit cum mi se luminează mintea și mi-a venit ideea salvatoare. O să merg în sala de mese, o să pun câte un CD, unde era locul linguriței pentru tort, în dreptul fiecărui coleg, căci de acum știam locul fiecăruia, și o să-i anunț că au o mică surpriză din partea mea. Am fost prima în sala de mese și mi-am pus planul în aplicare. La scurt timp au început să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
istoricii au numit fenomenul reeducării de la Pitești: constituirea unui grup torționar, format din deținuți - autointitulat grupul deținuților cu convingeri comuniste (G.D.C.C.) - grup care proceda la spălarea creierelor celor din celule, indicați de conducerea închisorii, prin aplicarea unei întregi game de torturi fizice și psihice, în mod continuu, ziua și noaptea. În acest fel, anchetele oficiale deveneau un fel de pauze în torturarea deținuților în celule de către camarazii lor. Un alt tip de reeducare prin spălare a creierelor - importat tot din U
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pentru problemele studenților români de la Technische Hochschule.( apropo de expoziții, am deschis o expoziție la Dresda, de "Artă plastica românească" în preajma Zilei Naționale de atunci-23 August-și spre surprinderea mea în vitrina unei cofetării din centru orașului am văzut un tort de forma hărții României , colorat în roșu, galben și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-a spus că îi e dor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
României , colorat în roșu, galben și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-a spus că îi e dor de țară și că tortul s-a născut din dorul ei de plaiurile mioritice! Minunat gest și mă întreb câți din cei plecați mai cinstesc astăzi, cu gândul și cu fapta, țara de obârșie). Am vizitat punctele obligatorii -Zwinger ,Gemälde Galerie, Grunes Gewölbe. Aici îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și aristocrații vechii gărzi erau condamnați la moarte și aruncați zgomotos În coșuri de gunoi, la New York, momentul amintea gaguri de film mut. La București, zgomotul brutal al capacului metalic care, Închizându-se, Înghițea carne umană, amintea de ghetouri și torturi. La români, efectele erau și nu erau comice, la americani erau doar burlești. Acasă, trei personalități În devenire, Niky Wolcz, artist unic și prieten pe viață, Aurel Manea, strălucitul regizor de mai târziu, și originalul actor Tudor Gheorghe jucau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Hymen rock’n’roll. Iar la sfârșitul experienței mi-a spus că și-a schimbat părerea despre teatru. Odată ajunși „acasă“, la ferma ei, gazda ne aștepta cu un adevărat festin și cu un vin vechi din pivnița părinților, iar tortul de ciocolată ales de la cea mai bună cofetărie locală avea ca inscripție „Cum vă place?“, semn că și În materie culinară piesa putea trezi Întrebări. Ultimul a apărut actorul care-l juca pe Jacques Melancolicul. Personajul era singurul care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu rolul, a rămas după spectacol și el singur În pădure, contemplând melancolic condiția efemeră a teatrului. Dar, spre deosebire de personaj, el s-a decis În cele din urmă să revină la fermă și a apucat să guste ultima porție din tortul ce purta numele piesei. Spectacolul nostru era din păcate sortit să dispară foarte iute, fiind comandat special pentru festival și planificat să se joace numai de două ori (acesta fiind un aspect incomod al festivalurilor, căci se joacă prea puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Keti Barateli, victimă și ea, ca și părinții ei, chiar dacă indirectă, a lui Varlam Aravidze, a avut oare cu adevărat loc sau s-a consumat doar în imaginație, eliberând-o ca printr-un catarsis pe umila cofetăreasă specializată în torturi în formă de biserici, de povara sufocantă a amintirilor? Căința e un film teribil, ca gândul și faptul deshumării răzbunătoare a unui cadavru, „redat” în acest sinistru mod familiei, considerată, la rându-i, vinovată, apăsător, greu, ca pământul sub care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o repetam unii altora între prieteni și când se potrivea și când nu se potrivea, recomanda să ai dreptate cu grație și să greșești cu autoritate (formularea franceză nu se poate traduce adecvat în românește : avoir raison avec grâce et tort avec autorité). Preceptul acesta e dintr-o perioadă când Sartre era încă pentru noi, cei din Est, o figură atrăgătoare, incitantă și, una peste alta, simpatică. Toată ambianța în care se mișca, denumită generic prin toponimul parizian Saint-Germain-des-Prés, reprezenta atunci
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Aron nu era decât un studios netalentat, specialist în domenii aride și lipsite de șansa succesului. Unul din actualii încă tineri corifei intelectuali ai stângismului mai mult sau mai puțin pocăit, Bernard-Henri Lévy, zice că e preferabil totuși d’avoir tort avec Sartre plutôt que d’avoir raison avec Aron. Dar spune asta într-un context în care recunoaște destrămarea mitului sartrian. Da, Sartre era supradotatul, omul (cândva) de spirit, artistul, iar Aron tocilarul, seriosul, plicticosul. Dar accentele s-au mutat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
d’avoir raison avec Aron. Dar spune asta într-un context în care recunoaște destrămarea mitului sartrian. Da, Sartre era supradotatul, omul (cândva) de spirit, artistul, iar Aron tocilarul, seriosul, plicticosul. Dar accentele s-au mutat. Sartre nu mai avea tort avec autorité, ci în chip autoritar. Nuanța îl defavorizează. Aron a avut dreptate, și nu fără grație. Iată că în cele din urmă Aron a avut les rieurs de son côté, iar Sartre, în aceeași vreme, pe lângă demonetizare și ieșirea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ritual păgânesc, cu tămâie arsă, cu busuioc, cu apă sfințită în care au stins cărbuni aprinși, și, bine înțeles, cu o masă plină de mâncări și băuturi, pentru „ostenitoare”, cărora li s-a dat, după datină, câte un ștergar din tort (fir tors din cînepă topită). La această masă, „ursitoarele” au prezis că pruncul va trăi în lipsuri, că nu va avea decât strictul necesar, dobândit cu mult mai multă muncă decât alți oameni- pentru că s-a născut miercuri, în zi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mea și acesta, cu multă omenie, m-a îmbrăcat în uniformă nouă, cu bocanci noi și mi-a dat și o foaie de cort la trecerea mea în viața civilă. Acasă era sărăcie multă. Mama mi-a făcut cămașă din tort de cânepă, și un costum de haine din „lână în lână” țesută în patru ițe, în brazi. Dintr-o servietă veche, un cismar din Constantinești ( satul vecin) mi-a făcut o pereche de pantofi cu talpă scoasă dintr-o curea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
miros de pădure și râuri repezi. Fata prietenilor mei (Fanny și Bo Kuritzen), Petra, mi-a adus coroana de flori tradițională, cu multe flori și cu trandafiri roșii în frunte. Draga mea Marianne (Eyre) a venit cu daruri și cu tortul de ciocolată concurând cu tortul lui Inger! Eva (Bonnier) a venit cu soțul ei, jurnalistul Erik Sidenblad, cu șampanie și crini albi superbi, vorbind despre cartea mea de poeme. Agneta (Pleijel) mi-a adus pur și simplu o bucată dintr-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]